Exclusiv O industrie de miliarde de euro a României riscă să dispară. Exportăm produsele în 120 de ţări
Austeritatea loveşte puternic încă o industrie de tradiţie. Abandonată de stat după 1989, mobila românească riscă să dispară. Şi odată cu ea, miliardele aduse anual în ţară de exporturile în vestul Europei sau Statele Unite. Observator a mers, în premieră, în câteva din cele mai importante fabrici de mobilă din România. Peste tot, falimentul bate la uşă. Mii de oameni au fost deja daţi afară. Ce promit guvernanţii, vazi acum, într-un nou episod al campaniei "Cât costă să fii român".
Un sector cu o cifră de afaceri anuală de peste 5,8 miliarde de euro şi un impact fiscal total de aproape două miliarde de euro. Producătorii de mobilă contribuie cu aproape 3% la produsul intern brut.
Aşa începe povestea mobilei. Lemnul brut, uscat, intră la prelucrare. Iar după patru săptămâni şi şapte sectoare de producţie, mobila este gata să fie livrată către clientul final.
În România sunt înregistrate peste 7.800 de companii producătoare de mobilă. Efectiv, însă, doar câteva sute de fabrici mai produc mobilă. 83,3% din producţie pleacă la export. În 120 de ţări din întreaga lume.
"Cu mândrie vedem pe cele mai mari galerii din Statele Unite mobilier produs în Munţii Apuseni. Dacă nouă ne merge bine şi statului îi merge bine.", spune Sorin Sălăgean, producător din Câmpeni, Alba.
Dar merge din ce în ce mai prost. Explozia costurilor de producţie a "cariat" mobila românească
"Suntem într-un impas din punctul meu de vedere. Facem faţă din ce în ce mai greu la acoperirea costurilor cu materia primă. O altă problemă este generată de costurile cu energia. Noi suntem o industrie relativ energofagă, avem procese de producţie care necesită un consum mare de energie.", adaugă Liviu Tudor, producător din Dej, Cluj.
Între 2021 şi 2024 vânzările au scăzut cu 16% la nivel de industrie. Asta în timp ce energia, materia primă şi forţa de muncă s-au scumpit mai mult ca oricând. Când tragi linie la sfâritul anului, vezi că rămâi cu mai puţin de 3% din ce produci.
"Profitul este foarte mic, reuşim să ne susţinem de la lună la lună. Nu reuşim să adunăm nişte bani ca să putem să ne facem şi-un stoc de materie primă. S-au scumpit şi materialele, vopselele, feroneria.", precizează Valentin Oprea, producător din Câmpeni, Alba.
Iar statul a dat lovitura decisivă. Anul trecut, cu măsurile de austeritate.
"Impactul măsurilor a fost mare pentru noi, practic în a doua jumătate a anului volumele au scăzut cu ordinul zecilor de procente. Puterea de cumpărare a scăzut. Oamenii s-au îndreptate spre achiziţia de bunuri de strictă necesitate. Au evitat să îşi mai mobileze casa, au evitat să îşi mai renoveze casa.", mai precizează producătorul din Dej Liviu Tudor.
"Pe pieţele noastre vedem o contracţie de 20, până la 40%. Mult! Foarte mult.", adaugă Sorin Sălăgean.
Este un moment critic pentru producătorii români de mobilă şi pentru cei peste 66 de mii de oameni angajaţi în domeniu.
În municipiul Dej este una dintre fabricile liderului de piaţă din industria mobilei. Aici, într-o hală care se întinde pe două hectare, lucrează în jur de 180 de angajaţi. TAIE în fiecare zi, ies de pe poarta fabricii aproximativ 100 de corpuri de mobilier.
O afacere de 7 milioane de euro pe an care nu hrăneşte doar o comunitate, ci şi bugetul ţării, prin taxe şi impozite. Dincolo de cifre, sunt oamenii. Cei care, prin mâini iscusite, şlefuiesc, cu grijă, fiecare bucată de lemn.
"Lucrez de 40 de ani în firmă. Mie-mi place ceea ce fac, altfel nu stăteam 40 de ani. Stilul meu de viaţă, asta am învăţat, asta mi-a plăcut să fac.", spune Mariana Dan, manager de producţie.
Pasiunea pentru meşteşug nu se moşteneşte mereu.
Elev: Am învăţat să măsor cu şublerul, ceva coduri pentru CNC-uri.
Reporter: O să mergi pe drumul ăsta?
Elev: Nu. Nu-mi place că-i foarte mult praf şi mă murdăresc.
Alţii nu renunţă nici după ce ajung la vârsta de pensionare. Alexandru face tâmplărie de la 16 ani. L-am găsit lucrând la vitrina unei piese de lux.
Reporter: De cât timp lucraţi aici, sunteţi cel mai vechi angajat?
Alexandru Culcear, tâmplar: Cum e să fii în continuare tâmplar, la 70 de ani? Foarte bine, foarte bine!
Într-un alt colţ al halei se sculptează. Cu sufletul, mai mult decât cu mâinile.
Jutca Nagy, sculptor: Acuma facem feţe de sertare. Eu fac asta din 1986 aici, în fabrică. Ăsta mi-a fost visul şi dorinţa! A fost şi este viaţa mea.
Reporter: Vă emoţionaţi când vorbiţi despre asta.
Jutca Nagy, sculptor: Mi-am dorit foarte mult şi azi ies în pensie de aici.
În fabrica din Dej munca nu este migăloasă doar pentru om, ci şi pentru utilaje. Spre exemplu, o uşă de bufet precum aceasta se prelucrează în cinci ore şi jumătate. Pe parcursul unei zile sunt gata 12 astfel de piese, iar preţul uneia este de 700 de euro.
Mobilierul clasic se vinde sub singurul brand românesc care a rezistat vremurilor. Celelalte au murit sufocate de importuri.
"Din nefericire, importurile de mobilă ieftină ne bat de multe ori aici, la noi acasă. Trebuie să recunoaştem că este o criză; o criză de consum şi toţi producătorii se bat pe ce a mai rămas din piaţă.", spune Dumitru Blaga, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Mobilă.
Cine nu câştigă, pune lacătul pe uşă.
"Sunt o grămadă de firme care sunt în situaţii critice, poate chiar în stare de insolvenţă. Cunoaştem şi companii mari, cu mii de angajaţi care şi-au închis porţile. Cineva ar trebui să şi vadă acest sector ca unul strategic pentru ceea ce trebuie să lăsăm generaţiilor următoare.", adaugă Dumitru Blaga.
Patronatele cer intervenţia statului. Şi dau exemplul Germaniei, unde ajutoarele de stat și programele de finanțare au redus costurile de producţie SUB cele din România. Şi atrag investitori.
Liviu Tudor, producător din Dej: Chiar aici, în localitate o firmă cu capital străin şi-a oprit activitatea.
Reporter: E un caz singular?
Liviu Tudor, producător din Dej: Nu! Nicidecum, este o situaţie la nivel naţional. Noi nu vom mai avea industrie. Şomajul va creşte.
Mai corect spus, va continua să crească. Numărul salariaţilor a scăzut deja cu 15% într-un interval de doar trei ani.
"Mulţi colegi au plecat deja acasă, nu au avut încotro. A trebuit să se mai restructureze din personal. Din păcate trăim nişte vremuri şi clipe destul de groaznice. Ne-a afectat foarte mult.", spune Dorel Câmpan, angajat.
Şi afectează, pe orizontală, alte 150 de mii de persoane, din industrii conexe. O prăbuşire a acestui sector de tradiţie ar lovi puternic în toată economia României.
"Ceea ce nu s-a făcut 35 de ani, nu am cum să fac în câteva luni. Ceea ce putem face și am început, să scădem prețurile la energie. Dar în paralel pentru mari consumatori industriali avem o schemă pentru sprijinirea lor pentru instalarea de noi sisteme de producție și stocarea energiei electrice. Am deja aprobarea Comisiei Europene pentru acest mecanism și urmează să-l scot în consultare în săptămânile care urmează.", spune Bogdan Ivan, Ministrul Energiei.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
