Meniu
Search
x

Video Povestea "drumului de fier" Covasna - Comandău. Ce a mai rămas din fosta cale ferată, îngropată de birocraţie

A fost odată ca niciodată un monument tehnic spectaculos. Capabil să ridice și să coboare vagoane grele de zeci de tone pe o cale ferată îngustă, cu ușurința cu care scoți o carte din bibliotecă. Planul înclinat era parte a fostei căi ferate forestiere Covasna-Comandău. Ar fi putut fi azi mană cerească pentru turismul din zonă. Autorităţile nu au ştiut să transforme un vis frumos în realitate. 

De Claudiu Loghin la 10.09.2022, 20:27
Vezi și

Radu Bellu este expert feroviar. A lucrat o viaţă în CFR, a publicat, în peste 50 de volume, o adevărată istorie a căilor ferate și a deschis două muzee feroviare. Oftează când îl rogi să îţi spună povestea drumului de fier Covasna - Comandău.

Cei peste 21 de kilometri de cale ferată pe ecartament îngust au fost inauguraţi la sfârșit de secol 19 - a fost prima cale forestieră pe ale cărei şine metalice au circulat locomotive cu aburi. 1 kilometru şi 230 de metri din ea erau parcurşi pe un plan înclinat spectaculos.

Pe rampa abruptă, funicularul urca vagoanele goale şi le cobora pe cele pline de buşteni. Instalația era frânată cu ajutorul unui mecanism special, iar cele două vagoane se petreceau, la jumătatea drumului.

Radu Bellu, istoric feroviar: La jumătatea drumului, linia făcea o ramificație, ca să poată să se întâlnească, că un căruț sau un vagonet mergea gol în sus, iar cel de sus, care cobora, îl trăgea cu greutatea proprie, prin forță

Pe acelaşi subiect

Operatorul acţiona casa de frânare, iar mişcarea era transmisă printr-un sistem de axe şi roţi dinţate în partea de jos. În momentul în care una dintre piese se ridica, îmbrăcămintea roţii era strânsă iar întreg mecanismul - frânat în regim de contragreutate.

Calea ferată forestieră Comandău - Covasna era parte a unui adevărat labirint de drumuri de fier, lung de 120 de kilometri, care pornea din Covasna și se întindea până în Nehoiu. Timp de peste un secol, a deservit o întreagă industrie.

Calea ferată, devenită istorie

Planul înclinat a fost abandonat în 1997. Ultimele garnituri au circulat, pe bucăți din fosta cale ferată, până în 2019. Ar fi putut fi azi magnet de turişti. Dar nu ai cum să atragi vizitatori cu bucăţi răzleţe de şină, traverse dislocate, câteva vagoane şi nişte locomotive ruginite. 

Imaginile ilustrează probabil cea mai valoroasă piesă din sistemul fostei căi ferate forestiere Covasna - Comandău. O locomotivă fabricată la Munchen, în 1914, care avea 80 de cai putere și putea dezvolta o viteză de 25 de kilometri pe oră.

Jos, în Covasna, turiști mai vin acum doar la tratament, la Spitalul de Cardiologie. Vagoanele abandonate la marginea stațiunii le trezesc, şi lor și localnicilor, doar gânduri de inimă rea.

La ieșire din stațiune există câteva mărturii vii, în legătură cu ceea ce a fost odată calea ferată forestieră Covasna - Comandău. Acesta, spre exemplu, este un vagon care a fost folosit pentru transportul buștenilor. Acesta este un vagon mărfar și abia aștept să vă arăt vagonul care a fost folosit pentru transportul turiștilor, atâta vreme cât calea ferată forestieră a funcționat în acest scop. V-aș zice bun venit la bord, dar nu prea ne vedem de copacii care au crescut în vagon.

Localnică: Copiilor le place să umble cu trenulețul și așa vin părinții cu ei, bunicii. Era mai bine dacă veneau turiști mai mulți și în Covasna. Așa, vin numai la tratament și nu mai aduc copiii.

Cum a îngropat birocraţia turismul feroviar din Covasna

Birocrație. Așa se numește bariera ce stă în calea oricărui vis legat de turismul feroviar din Covasna. În 2019, chiar în anul în care s-a auzit ultima dată șuierat de locomotivă în pădurile Comandăului, autoritățile județene și locale au cumpărat vagoanele și ce-a mai rămas din calea ferată.

Până la următorul tren cu turiști mai e însă de aşteptat: nu există studiu de fezabilitate, proiect tehnic sau drept de utilizare a terenului, aflat încă în fondul forestier. Grămezile de lemne şi de metal de pe rută trebuie şi ele declasificate din patrimoniul național tehnic. Nu există nici sursă de finanțare.

Radu Bellu, istoric feroviar: Ce s-a făcut până acum, pentru valorificarea turistică a liniei și planului înclinat? Promisiuni și minciuni. De ce? S-au promis fel de fel de treburi. Dom'le, nu-i făcut mai nimic.

Gyero Jozsef, primar Covasna: Noi, acum, ceea ce am cumpărat, dacă suntem realiști, am cumpărat o amintire. Noi am cumpărat un brand în sine, dar activele efective pe care le-am cumpărat la valoare de fier vechi. Nimic funcțional, însă inclus în patrimoniul național al României.

Henning Laszlo, vicepreședinte Consiliul Județean Covasna: Acum facem studiile de prefezabilitate, când vor fi aceste studii, atunci vom avea și calculele estimate. Dar trebuie să știți că, înainte de a face aceste studii, trebuie ca acest ansamblu tehnic să fie despărțit pe fiecare clădire, pe fiecare segment în parte

Tragem linie și facem calculele. Avem un colț de Rai ce apare doar accidental în itinerariile turiștilor, o investiție sufocată de birocrație și... nicio idee despre viitorul ei.

Opra Beni Janos, viceprimar Comandău: A pierdut toată lumea, cred că. În primul rând comandăienii și cred că toată țara. Că, dacă se ținea în funcțiune și funcționa, putea să fie o atracție turistică pentru toată România.

Radu Bellu, istoric feroviar: Eu zic că cu cinci sute de mii, patru - cinci sute de mii de euro o pune la punct. Valoare care s-ar recupera în timp? Cel puțin în patru ani e gata.

Un singur lucru e cert: până când la Comandău se va auzi din nou glasul roților de tren, tihna pădurii va fi spartă doar de urletul drujbelor și circularelor de prin gaterele locului.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News!

Observator » Exclusiv Observator » Povestea "drumului de fier" Covasna - Comandău. Ce a mai rămas din fosta cale ferată, îngropată de birocraţie