Video Tabloul haosului din sistemul feroviar românesc. Nu avem trenuri noi și, dacă le-am avea, nu există cale ferată pe care să meargă

Plecăm într-o călătorie de 364 de kilometri, București - Petroșani. Distanță pe care o vom parcurge în opt ore. Dublu față de cât am fi făcut dacă am fi plecat, de exemplu, de la Veneția la Roma cu trenul cam pe aceeași distanță. 

Aflăm imediat şi de ce se face dublu la noi. Depinde de cât de veche sau de foarte veche e şina de cale ferată. Şi, în funcţie de asta, depinde cât de încet sau de foarte încet trebuie să meargă trenul. 

• Bianca Iacob, reporter Observator: Am plecat la 8 și 14 minute de la Gara de Nord, este 8 și 44 și timp de câteva minute stăm la Chiajna. Dar e căldură în tren.

Pornim din nou la drum cu optimism şi ameţitoarea viteză de 31 de km pe oră. Care scade, văzând cu ochii, până la 25.

De câţiva ani trenurile noastre par captive în maşina timpului

Întârzierile cumulate doar în 2022, de exemplu, au ajuns la 4.326.618 minute. Adică 3004 zile. Mai precis 8 ani şi 2 luni. Exact ca acum 100 de ani. Podurile pe care circulă trenurile de azi sunt vechi tot de un secol, iar jumătate dintre ele au depăşit limita de funcţionare. 

În gara la Craiova trenul ajunge cu o întarziere de peste două ore. 

• Bianca Iacob, reporter Observator: După aproape 9 ore am ajuns de la Bucuresti la Petrosani. Nouă ore pentru ca pe drum trenul InterRegio a avut întarziere de aproape o oră. 

Se întâmplă asta în fiecare zi, în fiecare anotimp, pe orice ruta ai merge. În ciuda promisiunilor electorale făcute o dată la 4 ani. Şi în ciuda fondurilor europene disponibile în ultimii 17 ani. 

• Adina Valean, Comisar european pentru Transport: Sistemul feroviar în România este pe de o parte extins, pe de altă jalnică. Dintr-o lipsa de investiții care durează de foarte multă vreme. 
• Sorin Grindeanu , ministrul Transporturilor: Dar mai e o condiție esențială. Ca cel care stă în scaunul de ministru al Trasnporturilor să aibă forță politică necesară să primească finanțări. Nu se fac autostrăzi sau căi ferate cu muncă patriotică. A trecut acea perioadă. 
• Adina Valean, Comisar european pentru Transport: Am acordat în timp României foarte multe, zeci, sute de milioane pentru calea ferată. Unele proiecte sunt, să spunem, în termen sau chiar s-au realizat, altele sunt întârziate iar altele de abia s-a aplicat pentru ele. 
• Ștefan Roşeanu, Autoritatea pentru Reformă feroviară: Din păcate, furcile caudine ale aprobării acestor documente au durat destul de mult. Noi, că să ni se aprobe o finanțare, cu toată bunăvoința care ne este declarată, durează, între momentul ideii și momentul în care eu semnez un contract de finanțare, peste un an jumate.

Aşa explică autoritățile de la noi tot - și întârzierile, și condițiile proaste din trenuri, și tragediile evitate în ultimul momente pe calea ferată. Anul trecut câteva incidente feroviare grave au scos în evidență metehnele sistemului - fie instalații care nu functionează, fie mecanici băuţi în timp ce conduc locomotivă. Primim însă asigurări că va fi bine, dar trebuie să avem și noi puțină răbdare și înțelegere. Că așa de face reforma. 

• Ștefan Roşeanu, Autoritatea pentru Reformă Feroviară: Deci oricât de multă dorință și bunăvoință aș avea eu de a pune trenuri noi în circulație, nu am care tren să îl pun. Nu va imaginați că există un tren pe care ARF îl ține într-un depou numai de-al dracu, că să nu aibă românii nu ce să se deplaseze.
• Reporter: Deci câte trenuri noi avem în momentul ăsta?
• Ștefan Roşeanu, Autoritatea pentru Reformă Feroviară: Trei. Trei plus 120 cu o vechime de 20 de ani.

Dar nici dacă am avea trenuri noi, n-ar avea unde sa meargă cu viteză

În 1989 aveam 24.000 de kilometri de cale ferată. Jumătate s-a dus la fier vechi. Iar gradul de electrificare a ajuns la aproximativ 40 la sută.  

Miercuri merge în Spania, şi de acolo în alte ţări europene ca să vedem cum au reuşit ei sa dezvolte reteaua feroviară. În campania "Alege ce urmează". 

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰