Abandonată în România, adoptată în America şi ajunsă soldat în armata SUA. “Mama adoptivă s-a purtat abuziv cu mine. Îmi vorbea foarte urât, mă lovea şi mă trăgea de păr”

Claudia Cutarida este unul dintre puţinii români stabiliţi în Statele Unite care lucreză în Armata americană. Tânăra, născută în 1996 la Slobozia, a fost dată spre adopţie unei familii de americani, din statul Colorado.

Povestea de viaţă a tinerei înduioşează chiar şi cea mai îngheţată inimă. Dacă în alte cazuri, copiii exportaţi din România au avut parte de o viaţă liniştită alături de părinţii de schimb, Claudia Cutarida a fost ocolită de acest noroc.

Privind spre trecut, tânăra povesteşte groaza pe care a trăit-o alături de americanii care au luat-o dintr-un orfelinat din Bucureşti, locul unde au lăsat-o părinţii naturali, promiţându-le autorităţilor că îi vor oferi o viaţă mai bună. “Tot ce mi s-a povestit de către părinţii adoptivi este faptul că am fost luată dintr-un orfelinat din Bucureşti. Iniţial voiau o altă fetiţă, dar pentru că era bolnavă m-au ales pe mine. Nu am avut parte de o experienţă plăcută cu familia din America care m-a adoptat. Mama mea s-a purtat abuziv cu mine. Îmi vorbea foarte urât, mă lovea şi mă trăgea de păr. Mă tundea tot timpul scurt, iar apoi râdeau cu toţii de mine că arăt ca un băieţel mexican neghiob”, rememorează Claudia viaţa alături de familia de schimb din Statele Unite.

Pentru Claudia, viaţa alături de părinţii americani devenise un adevărat chin. Aproape de vârsta adolescenţei, tânăra şi-a făcut bagajul şi a plecat de acasă. Vreme de câţiva ani a locuit pe străzi sau în adăposturile sociale de noapte, încercând să scape de coşmarurile pe care le-a trăit acasă. Nu a neglijat însă şcoala, reuşind să termine un liceu public. Tot la şcoală a descoperit şi ceea ce ar vrea să facă pe viitor: să îmbrace uniforma de soldat american. Cea care a determinat-o să facă această alegere este una dintre profesoarele de la liceul.

“Chiar dacă mi-a fost greu, eu nu am renunţat la şcoală. O profesoară care fusese la rândul său înrolată în Armată, ne vorbea foarte frumos despre viaţa de soldat. Despre ce înseamnă datoria faţă de patrie şi despre cât de frumos este să alături de colegi în unitate. Mi-a plăcut ce ne spunea şi am zis să încerc şi eu să mă înscriu”, susţine Claudia Cutarida.

Astfel, la finalul liceului, Claudia a aplicat pentru un post în celebra Armată Americană. După câteva zile de testări şi câteva probe sportive, tânăra a fost acceptată.

În prezent, Claudia Cutarida îmbracă celebrele uniforme militare americane în cadrul unei unităţi din zona în care locuieşte, un oraş din statul Colorado, SUA. Programul de lucru începe la ora 08.00 şi se termină după ora 16.00, timp în care tânăra participă la antrenamente specifice militarilor americani. Respectivele antrenamente au rolul de a le spori soldaţilor pregătirea fizică, psihologică, dar şi concentrarea pe câmpul de luptă, atunci când iau contact cu inamicii adevăraţi.

După programul de antrenamente, Claudia revine la postul său din cadrul compartimentului Administrativ, al unităţii militare în care a fost acceptată să lucreze. Visul este să devină un soldat adevărat, aşa cum sunt cei prezentaţi în filmele de la Hollywood.

“Ceea ce fac eu la serviciu este o muncă administrativă, un fel de secretariat, ca să se înţeleagă mai bine. Peste doi ani vreau sa devin soldat cu acte în regulă, aşa cum se vede în filme. Trebuie însă să trec mai multe probe şi teste pentru a obţine acest statut. Nu avem voie să dăm prea multe detalii, pentru că totul este clasificat”, susţine Claudia Cutarida.

Dorinţa arzătoare de a-şi cunoaşte familia adevărată din România

Dincolo de datoria faţă de America, Claudia trăieşte cu dorinţa de a reveni în România să-şi cunoască familia adevărată, care a dat-o spre adopţie la scurt timp după naştere. Tânăra şi-a pus toate speranţele într-o comunitate virtuală, “The never forgotten romanian children” (“Copiii niciodată uitaţi ai României”).

“Am apelat la această comunitate virtuală pentru că vreau să-mi găsesc familia mea naturală. Vreau să ştiu cine este mama mea sau dacă mai am fraţi şi surori. De fiecare dată când mă uit în oglindă şi mă gândesc la mama, am impresia că în faţa mea apare o fantomă. Vreau să ajung în România, la Slobozia, să-mi cunosc originile!” mai spune Claudia Cutarida.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰