Acordul tarifar SUA-UE, considerat o înfrângere dură pentru europeni. De ce a capitulat Bruxelles-ul
Deși acordul dintre SUA și UE privind tarifele vamale a evitat cel mai rău scenariu posibil, cel al unui război comercial, înțelegerea negociată este văzută de presa internațională și de analiști drept o înfrângere umilitoare pentru europeni.
"Cum a cedat UE în fața avalanșei de tarife a lui Trump", este titlul dat de Financial Times (FT) unei analize în care arată că Uniunea Europeană a cedat în fața presiunilor comerciale agresive ale președintelui american, pentru a evita un război comercial. În loc să adopte o reacție fermă și coordonată, UE a fost divizată intern și a preferat prudența, ceea ce a slăbit poziția sa de negociere. Strategia de concesii a UE a fost percepută ca o capitulare umilitoare în fața unei administrații americane hotărâte și imprevizibile.
Cum a capitulat UE în fața blitzului comercial al lui Trump
În loc să urmeze exemplul Canadei și Chinei, care au anunțat imediat taxe vamele de ripostă, afectând consumatorii și companiile americane, UE, paralizată de opinii divergente în rândul statelor membre, a ales să suporte durerea, sperând la un acord mai bun.
Potrivit acordului-cadru negociat de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și Trump la clubul său de golf din Turnberry (pe coasta sud-vestică a Scoției), UE a acceptat un tarif vamal "de bază" de 15%, care se aplică inclusiv autoturismelor, dar nu și pentru oțel. Ușurarea că a fost evitat un război comercial transatlantic a fost imediat umbrită de regret: se putea obține un acord mai bun dacă UE nu ceda atât de repede? întreabă FT. "El e huliganul din curtea școlii, iar noi nu ne-am alăturat celorlalți pentru a ne opune. Cei care nu sunt uniți sunt sacrificați pe rând", a declarat un diplomat.
Georg Riekeles, fost oficial european care a contribuit la negocierile pentru Brexit, consideră că amenințarea din partea UE cu tarife de 93 miliarde de euro aplicabile produselor americane a venit mult prea târziu. "Retrospectiv, ar fi fost mai bine dacă UE ar fi răspuns ferm încă din aprilie, sincronizat cu China, ceea ce ar fi pus piețele și pe Trump în dificultate", a comentat Riekeles.
Potrivit FT, Trump vede UE ca pe un parazit care se hrănește din piața americană profitabilă, în timp ce își închide propria piață prin reglementări și standarde. Președintele SUA a spus în trecut că UE a fost "creată pentru a înșela SUA" și este "mai agresivă decât China".
UE pregătise un plan în trei etape pentru a-l forța pe Trump să cedeze, dar președintele SUA a acționat mai rapid decât se așteptau europenii și, până în martie, a impus tarife de 25% la oțel, aluminiu și vehicule. La reuniunea din Luxemburg din luna respectivă, mulți miniștri de comerț erau pregătiți de război. Germania, Franța și câteva state au cerut Comisiei să utilizeze "bazooka comercială", un instrument anti-coercitiv, creat după primul mandat Trump, pentru a contracara folosirea politicii comerciale pentru presiuni asupra guvernelor. Acesta permite excluderea companiilor americane de la licitații publice, revocarea protecției proprietății intelectuale și restricționarea importurilor și exporturilor.
Totuși, nu era clar dacă majoritatea statelor membre susțineau această măsură. Când Marea Britanie a semnat un acord comercial cu Washington în mai, acceptând un tarif general de 10%, decizia Londrei a încurajat alte state membre UE dispuse la un compromis, în special Berlinul. În plus, escaladarea rapidă între SUA și China s-a terminat cu o relaxare parțială, reducând temerile investitorilor privind o criză comercială globală. Piețele bursiere au atins valori record, în ciuda tarifelor mărite și a incertitudinii generate de Trump.
Premierul italian Giorgia Meloni și cancelarul german Friedrich Merz au susținut luni de zile oferta UE de eliminare a tuturor tarifelor industriale dacă SUA ar fi făcut același lucru, deși Washingtonul anunțase clar că vrea concesii unilaterale.
Tehnocrații UE au boxat după reguli, Trump, ca în stradă, în stil newyorkez
Berlinul era preocupat de obținerea unei scheme complicate de "compensare" pentru scutirea companiilor auto europene, a se citi germane, care produceau și exportau din SUA. În timp ce tehnocrații UE au boxat respectând regulile corecte, Trump lupta ca în stradă, pe stil newyorkez.
Comisarul UE pentru Comerț, Maroš Šefčovič, a fost trimis de șapte ori la Washington să propună scenarii de acord, să sublinieze importanța relației transatlantice și să promoveze schema auto a Germaniei. În total, a avut peste 100 de ore de discuții frustrante cu omologii americani.
Un acord de 10%, negociat în iulie, a fost respins categoric de Trump, care a amenințat în schimb să majoreze tarifele la 30%, nu 20%, începând din august. Iar amenințările sale au funcționat. Pachetul de măsuri în oglindă suspendat de UE în aprilie a fost redus de la 26 miliarde de euro la 21 miliarde de euro, după presiuni din partea Franței, Irlandei și Italiei, care au insistat să fie eliminată bourbon-ul de pe listă, după ce Trump amenințase să lovească distileriile europene în replică. Dacă toate solicitările statelor membre ar fi fost acceptate, rămâneau produse în valoare de 9 miliarde de euro pe listă, au relatat oficiali pentru Financial Times.
În lunile de negocieri, Šefčovič era adesea sunat de miniștri care cereau prudență. De pildă, Simon Harris, ministrul comerțului din Irlanda, și-a sunat de multe ori. Dorea să salveze industria autohtonă farmaceutică, a băuturilor spirtoase și de carne de ripostele americane. Și oamenii de afaceri europeni au cerut, la rândul lor, prudență, preferând o reducere a marjelor de profit în locul unor tarife punitive care ar reduce vânzările.
Un al doilea pachet de tarife de retorsiune a fost redus la 72 miliarde de euro înainte de a fi, în cele din urmă, aprobat la 24 iulie, pentru a fi aplicat în caz de eșec al negocierilor, ducând totalul la 93 miliarde de euro.
De ce s-au temut europenii
Lunile de incertitudine privind direcția negocierilor au evidențiat și diviziuni în Comisie. Sabine Weyand, o figură cheie de la Bruxelles în negocierile comerciale, a pledat constant pentru o poziție mai dură față de Trump și pentru utilizarea instrumentelor de retorsiune ale UE, spre deosebire de abordarea mai rezervată a Ursulei von der Leyen, au relatat diplomați. Guvernul francez, deși a încercat să protejeze mediul de afaceri francez de retorsiuni, a cerut și el, în repetate rânduri, o abordare mai fermă a Comisiei față de tarifele impuse de Trump.
Totuși, președinta Comisiei și apropiații săi au argumentat că potențialul prejudiciu al măsurilor de răspuns, inclusiv amenințări privind tarife specifice asupra sectoarelor critice, cum ar fi industria farmaceutică europeană, risca o escaladare prea mare. Se temea, de asemenea, că o atitudine mai agresivă ar putea avea repercusiuni în alte domenii. Dependența Europei de garanțiile de securitate americane a fost un alt argument pentru a evita o confruntare comercială, mai ales pentru statele estice și nordice. Pe parcursul negocierilor, europenii s-au temut că Trump ar putea opri livrările de arme către Ucraina, ar putea retrage trupe din Europa sau chiar părăsi NATO.
Un alt obiectiv al Ursulei von der Leyen era acela ca UE să păstreze dreptul de reglementare. Industria tech americană a pus presiuni mari ca Trump să oblige UE să relaxeze legile privind exprimarea online și gestionarea datelor private. De asemenea, s-au opus impunerii de taxe naționale care vizează marile companii de tehnologie. Până acum, von der Leyen a refuzat să cedeze în aceste domenii.
"Unii oficiali ai Comisiei vedeau conflictul acesta ca pe o dispută comercială clasică și erau pro-retorsiune, dar von der Leyen trebuia să ia în considerare imaginea de ansamblu, ceea ce a determinat prudența și aversiunea ei de a-și asuma riscuri", a explicat Mujtaba Rahman, analist la Eurasia Group.
După ce Trump a respins acordul negociat de propriii săi oficiali, echipa de negociere a Comisiei a concluzionat că nu mai avea altă opțiune decât acceptarea unui tarif de 15%. Varianta a fost prezentată ambasadorilor statelor membre în această săptămână.
Oficialii UE vor încerca să prezinte acordul ca pe o menținere a status quo‑ului, deoarece noul tarif de 15% include teoretic deja media tarifelor existente anterior, care era de 4,8%. Dar, în realitate, dacă se ține cont de volumul real al comerțului pe produse (ponderat în funcție de cât se importă efectiv), tariful mediu aplicat de SUA era de doar 1,6%, mult mai mic decât 15%, explică FT. "Nu se poate ascunde faptul că UE a fost dominată de Trump. A descoperit exact câtă durere putem suporta", a comentat un ambasador.
Înapoi la Homepage
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
