Americanii recunosc în premieră că trebuie să pună capăt credinţelor magice despre înfrângerea Rusiei: Occidentul are nevoie de o nouă strategie (WSJ)

În timp ce Vladimir Putin se apropie de a doua aniversare a invadării Ucrainei este greu de ratat încrederea pe care o are în sine. Contraofensiva ucraineană mult așteptată nu a obținut rezultate care ar oferi Kievului o mână puternică pentru a negocia. Tulburările din Orientul Mijlociu domină mass-media, iar sprijinul bipartizan pentru Ucraina în SUA a fost înlocuit de polarizare și un congres disfuncțional, ca să nu mai vorbim de înclinațiile pro-Putin ale lui Donald Trump, favoritul republicanilor la prezindenţiale. 

Nu există indicii că Rusia pierde războiul de uzură

Putin are motive să creadă că timpul este de partea lui. Pe front, nu există indicii că Rusia pierde ceea ce a devenit un război de uzură. Economia Rusiei a fost lovită, dar nu este distrusă. Iar puterea lui Putin a devenit, paradoxal, şi mai mare după rebeliunea eșuată a lui Evgheni Prigojin în iunie. Sprijinul popular în Rusia pentru război rămâne solid, ia elitele continuă să-l susţină pe Putin.

Promisiunile oficialilor occidentali de a-și reînvigora industriile de apărare s-au lovit cu blocajele birocratice și ale lanțului de aprovizionare. Între timp, sancțiunile și controalele la export au pus piedici sub așteptări efortului de război al lui Putin. Uzinele rusești de apărare şi-au crescut producția, iar fabricile moștenite de la sovietici depășesc fabricile occidentale când vine vorba de piese atât de necesare, cum ar fi obuzele de artilerie.

Tehnocrații responsabili de conducerea economiei ruse s-au dovedit a fi rezistenţi la şoc, adaptabili și plini de resurse. Prețurile ridicate ale petrolului, determinate parțial de cooperarea strânsă cu Arabia Saudită, umple din nou visteria rusă. Spre deosebire,  Ucraina depinde în mare măsură de infuziile occidentale de cash.

Putin se poate uita cu satisfacție la politica externă. Investițiile sale în relații-cheie au dat roade. China și India au oferit economiei ruse un sprijin important prin creșterea importurilor de petrol rusesc și de alte mărfuri. În loc să se îngrijoreze că a pierdut piețele din Europa de Vest sau de reticența Beijingului în a ignora sancțiunile impuse de SUA și UE, Putin a decis că este mai avantajos pe termen scurt să devină pur și simplu partenerul junior al Chinei în domeniul economic. Mărfurile din China reprezintă aproape 50% din importurile rusești, iar cele mai importante companii energetice din Rusia sunt acum atrase de piaţa din China.

Chiar și țările vecine care au toate motivele să se teamă de tacticile agresive ale lui Putin, cum ar fi Armenia, Georgia, Kazahstan și Kârgâzstan, au realizat profituri uriașe, ajutând Rusia să ocolosească sancţiunile și facilitând transportul de mărfuri pe care Rusia obișnuia să le importe direct.

Putin poate spune Rusiei că strategia lui funcționează

În ciuda mandatului de arestare emis de către Curtea Penală Internațională pe numele lui Putin și a numeroaselor dovezi de crime de război sponsorizate de statul rus în Ucraina, Putin este încă îmbrățișat de diferite părți ale așa-numitului Sud global. Războiul din Ucraina are o importanță redusă pentru multe țări care se înfurie la ceea ce ele percep drept standarde duble ale SUA și ale Europei sau o lipsă de implicare în problemele care le privesc.

Nimic din toate acestea nu ar trebui să fie o surpriză. Cu șase luni înainte de invadarea pe scară largă a Ucrainei în februarie 2022, Putin a semnat o nouă strategie de securitate națională pentru Rusia. Principalul obiectiv al documentului a fost pregătirea țării pentru o confruntare pe termen lung cu Occidentul. Astăzi, Putin poate spune națiunii că strategia lui funcționează.

Putin nu simte nicio presiune de a pune capăt războiului şi nu-și face griji cu privire la capacitatea sa de a-l susține mai mult sau mai puțin pe termen indefinit. Pe măsură ce iarna se apropie, armata rusă a lansat o ofensivă terestră limitată și cu siguranță va extinde atacurile cu rachete și drone asupra orașelor ucrainene, centralelor electrice, sit-uriilor industriale și infrastructurii cheie.

Minimul la care se aşteaptă Putin este ca sprijinul american și european pentru Ucraina să se risipească, ca ucrainenii să obosească sub teroarea și distrugerea fără sfârșit și că o combinație a celor două îi va permite să dicteze condițiile unui acord care să pună capăt războiului și prin care să revendice victoria. Din perspectiva lui, persoana ideală pentru a pune bazele unei astfel de înțelegeri este Donald Trump, dacă se întoarce la Casa Albă în ianuarie 2025.

Liderul rus este pregătit să transforme în arme tot ce are la dispoziție pentru a câștiga războiul din Ucraina. Controlul armelor nucleare și securitatea europeană sunt acum ostaticele insistenței Rusiei ca Occidentul să oprească sprijinul pentru Ucraina. Ceea ce a rămas din pactele pentru controlul armelor din perioada Războiului Rece va dispărea complet în 2026 și există un risc tot mai mare de o cursă imprevizibilă a înarmărilor nucleare în trei, între SUA, Rusia și China. Putin va folosi fiecare problemă globală și regională – fie că este războiul Israel-Gaza, securitatea alimentară sau problema climatică – ca pârghie pentru a câștiga războiul împotriva Ucrainei și Occidentului.

Luată în ansamblu, această stare de fapt reprezintă o provocare fără precedent pentru liderii occidentali. Washingtonul și aliații săi au fost remarcabil de eficienți în abordarea celor mai urgente aspecte ale acestei probleme: împiedicarea colapsului Ucrainei, înarmarea ei cu arme avansate și informații în timp real și elaborarea de sancțiuni împotriva Rusiei.

Este timpul să punem capăt credinţelor magice despre înfrângerea Rusiei

Dar acum este momentul să trecem la o strategie pe termen lung de a crește și susține presiunea asupra regimului corupt de la Kremlin. Nu ar trebui să ne facem iluzii că vreo combinație posibilă de măsuri pe termen scurt va fi suficientă pentru a-l forța pe Putin să abandoneze războiul.

Ceea ce liderii occidentali nu au făcut în mod evident este să fie cinstiţi cu oamenii cu privire la amenințarea durabilă reprezentatată de o Rusie revizionistă, care a prins curaj. Ei au apelat de prea multe ori la o gândire magică, pariind pe sancțiuni, pe o contraofensivă ucraineană de succes sau pe transferul de noi tipuri de arme pentru a forța Kremlinul să vină la masa negocierilor. Sau au sperat să-l vadă pe Putin răsturnat de la putere printr-o lovitură de stat.

În timpul Războiului Rece, experţii americani de politică externă nu au pariat pe o răzgândire bruscă a Kremlinului sau pe o prăbușire peste noapte a regimului sovietic. În schimb, ei și-au pus încrederea într-o viziune pe termen lung de a rezista unui regim periculos și de a face investițiile necesare în apărarea națională și în capacitățile militare ale aliaţilor, adică o politică de "izolvare perseverentă, dar fermă și vigilentă, a tendințelor expansive rusești", în formularea clasică a lui George Kennan.

Ce prespune o politică de izolare a Rusiei

O politică de izolare astăzi ar însemna continuarea sancțiunilor occidentale, izolarea diplomatică a Rusiei, prevenirea ingerinţelor Kremlinului în politică internă a SUA și întărirea capacităților NATO de descurajare și apărare, inclusiv noi investiţii susținute în industria de apărare din SUA şi Europa. Ar însemna, de asemenea, atenuarea tuturor daunelor, diplomatice, informaționale, militare și economice, cauzate de războiul lui Putin.

Asta nu înseamnă că ar trebui să ducem din nou un Război Rece. O lansare într-o competiție globală cu Kremlinul nu ar fi o investiție înțeleaptă pentru prestigiul sau resursele SUA. Ne-ar condamna la un joc inutil şi superficial de a lovi toote manifestările influenței ruse. Rusia lui Putin nu are un hard power sau o atractivitate ideologică care a făcut ca Uniunea Sovietică să fie atât de influentă în diferite părți ale lumii.

În plus, circumstanțele de astăzi sunt foarte diferite de cele ale amenințării sovietice. Europa nu este pustietatea devastată aşa cum era după al Doilea Război Mondial. NATO a primit doi noi membri, Finlanda și Suedia. Putin este nevoit să bată la uși în zone precum Beijing, Teheran și Phenian. Proverbiala corelație de forțe s-a înclinat hotărât împotriva Rusiei.

Cel mai important este că împotriva tuturor predicţiilor, Ucraina a rezistat atacului rusesc. În mai puțin de doi ani, armata ucraineană a făcut praf un deceniu întreg de modernizare a armatei ruse. Menținerea Ucrainei în luptă și alimentarea ei cu arme și muniții, așa cum a promis președintele Biden, într-un discurs de pe 19 octombrie, nu este caritate, ci este cel mai critic și mai rentabil element al strategiei occidentale.

La fel de crucial este ajutarea Ucrainei să navigheze spre locul care i se cuvine în Europa. Nicio țară post-comunistă din Europa nu a trecut prin ceea ce trece Ucraina acum. Reconstrucția țării va fi proiectul unei generaţii nu doar pentru poporul ucrainean, ci și pentru numeroșii săi prieteni, parteneri și aliați.

Menținerea coeziunii și hotărârii între aliații occidentali va fi esențială pentru liderii de pe ambele maluri ale Atlanticului. Kremlinul a făcut o artă din a strica relaţiile între SUA și aliații săi. Din păcate, perspectiva unei eventuale ieşiri de pe scenă a lui Putin declanșează deja discuții despre o nouă deschidere strategică către Rusia, care ar putea atrage cumva Moscova din îmbrățișarea Chinei.

Dar ar trebui să fim extrem de precauți în a oferi concesii unei eventuale noi conduceri la Kremlin. Fostul președinte Reagan a fost convins cu greu înainte de a simți că Mihail Gorbaciov este diferit de predecesorii săi sovietici. Această provocare este acum mult mai dificilă, având în vedere că oricine l-ar putea înlocui pe Putin ar trebui să pună capăt războiului și să se angajeze în negocieri serioase și sincere cu Kievul.

SUA și aliații săi ar trebui să fie clari cu privire la natura durabilă a acestui angajament. Sfârșitul războiului, oricând va veni el, cel mai probabil nu va potoli confruntarea dintre Rusia și restul Europei. Ucrainenii și prietenii lor îşi doresc pe bună dreptate să vadă o Ucraină prosperă, independentă, sigură și pe deplin integrată în viața politică și economică a continentului. Putin și succesorii lui ar vedea asta drept înfrângerea supremă a Rusiei. Vor face tot ce le stă în putere pentru a preveni acest lucru.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰