Are 500 de clienți fideli și o afacere care merge foarte bine. De ce nu găsește pe nimeni care să o preia
La 63 de ani, Paloma Rodriguez Gavilan se pregătește să se retragă după mai bine de trei decenii petrecute în cabinetul veterinar din Marugan, un sat spaniol cu aproximativ 800 de locuitori. Problema este că, deși are sute de clienți și o afacere care merge bine, nu găsește pe nimeni dispus să-i preia clinica.
Paloma a venit din Madrid în 1991 și a ales să rămână în mediul rural. În timp, și-a construit o clientelă de aproximativ 500 de animale, la care se adaugă urgențele și pacienții care vin chiar și de la 100 de kilometri distanță, relatează El Pais.
"Ar putea fi extinsă și ar putea lucra aici doi veterinari", spune ea despre clinica pe care o lasă în urmă.
Cu toate acestea, niciun medic veterinar nu s-a arătat interesat să continue activitatea. Paloma spune că a contactat colegii din mai multe zone ale Spaniei pentru a găsi un înlocuitor, însă fără rezultat.
O clinică mică, dar cu o clientelă fidelă
În cabinetul din Marugan, zilele sunt încă aglomerate. Printre pacienții care au trecut recent pragul clinicii se numără Nika, o cățea de 14 ani care a venit pentru probleme la nivelul gâtului, dar și Pitingo, Honey sau Rex.
Mulți dintre proprietari îi sunt alături de zeci de ani. Unii vin din localitățile din jur, iar serviciul de urgență a făcut-o cunoscută inclusiv printre proprietarii de animale din Madrid.
Pentru locuitorii din zonă, pensionarea ei înseamnă mai mult decât dispariția unei afaceri. Înseamnă pierderea unui serviciu important într-o comunitate rurală în care alternativele sunt puține.
Serviciul de urgență a făcut-o cunoscută
"Spania goală rămâne și mai goală", spune veterinara, referindu-se la fenomenul depopulării zonelor rurale.
Paloma crede că principala problemă este tocmai locul în care se află clinica. Deși afacerea este profitabilă și ar exista suficienți clienți pentru dezvoltarea ei, tinerii veterinari preferă orașele.
Tinerii veterinari preferă orașele, spune Paloma
Dacă ar avea din nou 30 de ani, spune ea, ar angaja încă o persoană, pentru că activitatea a fost mereu rentabilă.
A ajuns însă la finalul unei cariere în care, spune ea, a avut timp de 27 de ani foarte puține weekenduri libere și a răspuns constant la telefoane pentru urgențe.
Acum, după pensionare, vrea să aibă în sfârșit timp pentru familie și pentru propriile animale.
