Bilanţul celui mai grav naufragiu din istoria Coreei de Sud

 Rudele victimelor naufragiului şi-au vărsat furia pe ministrul sud-coreean al Oceanelor şi Pescuitului. El a vrut să le transmită condoleanţe şi să îi asigure că le oferă tot sprijinul, însă a fost prins în busculadă şi cu greu a scăpat nevătămat.

În acest timp, trupurile neînsufleţite ale celor care şi-au pierdut viaţa sunt scoase rând pe rând din apă. De mai bine de cinci zile, scafandrii coboară în adâncuri de zeci de ori pe zi.

Curenţii sunt foarte puternici şi se schimbă în mod constant. În plus, vizibilitatea este foarte limitată, în parte pentru că este o pată mare de combustibil ce vine de la feribot.

La mal, unde a fost amplasat centrul de comandă, părinţii aşteaptă cu teamă veşti de la echipaje. Pleacă, în schimb, îndureraţi, după ce văd că cele mai negre coşmaruri li s-au adeverit.

Au curs râuri de lacrimi. Părinţii şi-au luat rămas-bun de la copiii lor, în prima ceremonie funerară dintr-un şir lung ce va urma.

După ce şi-au pierdut colegii, liceenii care au supravieţuit au vărsat lacrimi pentru profesorul ce şi-a dat viaţa salvându-i. A vrut să rămână pe feribot cât mai mult ca să scape de la moarte cât mai mulţi copiii.

Alte sute de părinţi stau de cinci zile şi cinci nopţi într-o sală de sport la o şcoală din apropiere de locul naufragiului. Peste 250 de oameni, dintre care majoritatea sunt liceeni ce se aflau la bordul feribotului, sunt dispăruţi de cinci zile.

Între timp, convorbirile înregistrate între Serviciul de Trafic naval şi echipajul feribotului îl încriminează şi mai mult pe căpitan. Însă căpitanul a dat ordinul de evacuare la 30 de minute de la ciocnire, când feribotul era deja, în mare parte, scufundat.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰