De ce Iranul reprezintă o provocare mult mai mare decât Venezuela pentru SUA. Analiza The New York Times
Deși Donald Trump a comparat o posibilă intervenție în Iran cu operațiunea rapidă din Venezuela, experții avertizează că premisele celor două cazuri sunt complet diferite, iar un atac asupra Teheranului poate avea consecințe mai grave, cu posibilitatea de a atrage SUA într-un conflict de durată.
Conducerea Iranului dispune de capacități militare extinse și de o rețea de forțe proxy regionale care ar putea contribui la susținerea rezistenței, conform unei analize New York Times.
Spre deosebire de operațiunea rapidă din Caracas, capitala Venezuelei, preşedintele Trump ia în calcul o acțiune militară mai amplă, fără a preciza public ce anume urmărește să obțină. El a declarat însă că dorește să împiedice Iranul să dezvolte o armă nucleară și că o schimbare de regim ar fi "cel mai bun lucru" care s-ar putea întâmpla.
"Nu există o opțiune militară ieftină, ușoară și curată în cazul Iranului”, a afirmat Ali Vaez, de la International Crisis Group, organizație axată pe soluționarea conflictelor.
"Există un risc real de pierderi de vieți omenești în rândul americanilor", a afirmat Vaez, adăugând că acest aspect va cântări semnificativ în calculele lui Trump, "mai ales într-un an electoral".
În timp ce spațiul aerian al Venezuelei era relativ neprotejat înaintea atacului american din ianuarie, Iranul deține unul dintre cele mai mari și mai variate stocuri de rachete din Orientul Mijlociu, potrivit experților regionali. Arsenalul său include drone și armament antinavă, însă volumul actual al stocului de rachete rămâne neclar după războiul de 12 zile cu Israelul din iunie.
Bazele SUA din regiune, în raza rachetelor iraniene
Rachetele balistice cu rază medie ale Iranului pot parcurge peste 1.200 de mile, distanță care acoperă baze americane până în vestul Turciei și în întregul Orient Mijlociu, inclusiv în Israel și statele din Golf.
Strategia Teheranului "este de a escalada rapid și de a exporta instabilitatea în mai multe teatre, astfel încât costurile și consecințele să fie distribuite", a declarat Sanam Vakil, director al programului pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord la Chatham House.
Îngrijorările țărilor din Golf
Statele din Golf, care găzduiesc mai multe baze americane, se tem că orice lovitură militară americană ar putea genera represalii împotriva lor.
În ianuarie, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, ambii aliați apropiați ai SUA, au anunțat că nu vor permite utilizarea spațiului lor aerian pentru atacuri. Această poziție nu le-ar proteja neapărat de represalii iraniene, spun experții.
Un contraatac iranian ar putea viza orașe importante din Israel. Armata israeliană a folosit interceptoare pentru a doborî majoritatea rachetelor iraniene în timpul războiului din iunie. Totuși, stocul său de interceptoare este în scădere, după mai bine de doi ani de respingere a atacurilor Hamas din Gaza și Hezbollah din Liban, potrivit oficialilor din domeniul informațiilor.
Grupările sprijinite de Iran „știu că ar fi mai bine să rămână unite decât să fie eliminate separat”, a spus Vaez. „Dacă nava-mamă se scufundă, rămân singure.”
Arhitectura puterii din Iran
Guvernul iranian este o teocrație în care liderul suprem deține autoritatea principală. Aceasta este impusă de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice, o ramură temută și puternică a forțelor armate, estimată la aproximativ 150.000 de membri, care protejează și promovează agenda autoritară a regimului.
În Venezuela, Statele Unite l-au capturat pe președintele Nicolás Maduro și pe soția sa într-un raid coordonat care a durat puțin peste două ore. În Iran, însă, înlăturarea guvernului nu este la fel de simplă ca îndepărtarea liderului suprem. Puterea reală este alimentată de ideologie, susținută de conservatori politici și consolidată printr-o structură complexă de putere întărită de aproape jumătate de secol.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
