NYT: Un atac asupra Iranului, mai riscant decât capturarea lui Maduro. România, în raza rachetelor iraniene
Un atac al SUA asupra Iranului ar fi mult mai complicat și mai periculos decât operațiunea rapidă prin care a fost capturat Nicolas Maduro în Venezuela, arată o analiză The New York Times. Dacă Donald Trump va ordona un atac, Teheranul va riposta împotriva țintelor americane din Europa și Orientul Mijlociu şi le-ar putea cere şi aliaților săi să intervină. În raza rachetelor cu rază medie ale Iranului intră și bazele militare din România. Eventuale lovituri americane ar putea declanșa un conflict lung, extins și costisitor, cu multiple efecte globale, mai arată sursa citată.
Donald Trump a anunţat în ianuarie că trimite o "armadă" americană spre Iran și a comparat o posibilă intervenție cu operațiunea militară din Venezuela, care a fost rapidă și decisivă. Însă experții spun că situația este foarte diferită. În Venezuela a fost o intervenție rapidă, limitată și cu riscuri relativ mici. Iranul, în schimb, este o putere militară regională mult mai bine înarmată și mai pregătită. Conducerea Iranului supervizează capacități militare extinse și o rețea de forțe regionale proxy care ar putea lansa atacuri, explică o analiză The New York Times.
Cum poate riposta Iranul
"Nu există o opțiune militară ieftină, ușoară și curată în cazul Iranului. Există un risc real să moară americani, iar acest aspect va cântări mult în calculele lui Trump, mai ales într-un an electoral", a explicat analistul militar Ali Vaez, de la International Crisis Group.
Mai mult, în timp ce spațiul aerian al Venezuelei era relativ neprotejat înainte de atacul american din ianuarie, Iranul are unul dintre cele mai mari și variate stocuri de rachete din Orientul Mijlociu, potrivit experților regionali. Arsenalul său include drone și armament anti-navă, deși stocurile reale rămân neclare după războiul de 12 zile cu Israelul din iunie anul trecut.
Rachetele balistice cu rază medie de acțiune ale Iranului pot parcurge 2.000 de km, ceea ce include baze americane aflate până în vestul Turciei și în întreg Orientul Mijlociu, inclusiv în Israel și în statele din Golf. Hărțile întocmite de NYT includ și România în raza rachetelor iraniene.
Presa de stat de la Teheran a anunțat în weekend că Iranul a testat pentru prima dată o rachetă de apărare antiaeriană lansată de pe mare, cu o rază de peste 150 km. Testul a avut loc în timpul unor exerciții militare desfășurate în Strâmtoarea Ormuz.
Strategia Teheranului "este de a escalada rapid și de a exporta instabilitatea în mai multe teatre, astfel încât să fie răspândite costul și durerea", a declarat Sanam Vakil, analist la institutul politic Chatham House. Statele din Golf, care găzduiesc mai multe baze americane, sunt îngrijorate că orice atac american împotriva Iranului ar putea atrage represalii împotriva lor.
În ianuarie, doi aliați apropiați ai SUA, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, au declarat că nu vor permite Washingtonului să le folosească spațiul aerian pentru atacuri. Experții spun că această poziție ar putea totuși să nu le protejeze de represaliile iraniene.
Un contraatac iranian ar putea lovi orașe importante din Israel. Armata israeliană a folosit o cantitate mare de interceptoare pentru a doborî majoritatea rachetelor iraniene în timpul războiului din iunie. Potrivit oficialilor din domeniul informațiilor, stocul de interceptoare al Israelului este în scădere în urma valului de atacuri din ultimii doi ani. Potrivit experților, oficialii iranieni mizează pe "factorul de frică", ei cred că ideea unui război regional mai amplu îl va descuraja pe Trump să atace.
Forțele proxy ale Iranului ar putea amenința aliații și bazele SUA
Iranul coordonează o "axă a rezistenței" care utilizează forțe proxy în Orientul Mijlociu, inclusiv rebelii houthi din Yemen și Hezbollah în Liban. Teheranul a construit și înarmat aceste grupări pentru a-și extinde influența și pentru a provoca adversarii din regiune. Deși multe dintre aceste forțe proxy au fost serios slăbite, ele ar putea riposta împotriva forțelor și aliaților americani, creând multiple fronturi și amplificând conflictul dincolo de granițele Iranului.
Cel puțin un grup aliniat Iranului în Irak și-a declarat deja sprijinul pentru Teheran în cazul unui atac american și a amenințat cu eventuale atacuri. Totodată, experții spun că rebelii houthi ar putea relua atacurile asupra traficului comercial din Marea Roșie, așa cum au făcut la sfârșitul anului 2023 în sprijinul grupării Hamas în războiul cu Israelul.
Grupările sprijinite de Iran "știu că ar fi mai bine să rămână unite decât să stea separat. Dacă nava-mamă se scufundă, atunci rămân singure", a explicat analistul Ali Vaez.
Regimul de la Teheran are rădăcini adânci și nu poate fi schimbat ușor
În Venezuela, fostul președinte Nicolas Maduro și soția sa au fost capturați într-un raid coordonat cu precizie, care a durat puțin peste două ore. Însă, în Iran, înlăturarea guvernului nu este la fel de simplă precum îndepărtarea liderului suprem. Puterea reală în Iran este alimentată de ideologie, susținută de o aripă politică dură și consolidată de o structură complexă de putere, întărită de-a lungul a aproape jumătate de secol.
Corpul Gardienilor Revoluției Islamice, temuta și puternica ramură a forțelor armate, este estimat la aproximativ 150.000 de membri, care protejează și promovează ideologia autoritară a regimului. "O operațiune de tip copy-paste din Venezuela ar putea fi mai greu de realizat dacă obiectivul este decapitarea conducerii", a explicat Sanam Vakil.
În plus, nu este clar dacă există în Iran o figură echivalentă cu Delcy Rodríguez, vicepreședinta lui Maduro și actual lider interimar al Venezuelei, cu care oficialii americani să poată colabora în cazul în care liderul suprem ar fi înlăturat de la putere.
Un alt factor important este acela că Teheranul se află la peste 600 de km de mare, departe de Golful Persic. Acest lucru face mai dificil pentru forțele americane să ajungă direct la liderii iranieni și să-i captureze, comparativ cu operațiunea din Caracas, aflat la circa 16 km de Marea Caraibilor.
Atacarea Iranului ar putea avea consecințe economice la scară largă
Iranul a amenințat în repetate rânduri că va închide Strâmtoarea Ormuz, blocând una dintre cele mai importante rute maritime din lume pentru petrol și gaz. Aproximativ o cincime din petrolul și gazele naturale lichefiate la nivel mondial tranzitează acest culoar. Orice perturbare a traficului ar duce la creșterea vertiginoasă a prețurilor la energie, a declarat Claire Jungman, analist la firma Vortexa.
În ultimele zile, forțele iraniene au desfășurat în strâmtoare exerciții militare cu muniție reală, ceea ce, potrivit unor experți, este un semnal că ar putea închide calea navigabilă în cazul izbucnirii unui război. Un blocaj ar afecta însă și Iranul, limitându-i capacitatea de a exporta petrol către clienți majori precum China. "Ar fi ca și cum și-ar prăbuși singuri acoperișul în cap", a comentat analistul Ali Vaez.
Înapoi la Homepage
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
