Execuţia Christei Pike a eşuat. Femeia a ajuns la spital după 2 doze de pentobarbital: "Sforăia"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Christa Pike, singura femeie condamnată la moarte în statul american Tennessee, în ultimii 200 de ani, a fost transportată la spital după ce autoritățile nu au reușit să o execute prin injecție letală.
Femeia de 50 de ani primise două doze de pentobarbital, însă continua să respire, avea puls și putea fi auzită sforăind, potrivit avocaților și jurnaliștilor care au asistat la procedură.
Pike a fost condamnată la moarte în 1996 pentru uciderea lui Colleen Slemmer, o tânără de 19 ani, într-o crimă care a șocat Statele Unite. În spatele cazului se află însă și o istorie complicată de abuzuri suferite în copilărie, boli psihice, controverse privind procesul și aproape trei decenii petrecute în izolare.
La momentul acestei actualizări, Christa Pike este în viață și se află într-o unitate medicală din afara penitenciarului. Autoritățile nu au făcut publică starea ei exactă. Departamentul de Corecție din Tennessee a confirmat transportarea la spital și susține că personalul său a respectat toate etapele protocolului legal de execuție.
Execuția fusese programată inițial pentru miercuri, 30 septembrie 2026, la ora 10:00, la Riverbend Maximum Security Institution din Nashville. Cu aproximativ o oră înainte, Curtea de Apel a SUA a suspendat procedura, considerând că este nevoie de timp suplimentar pentru examinarea unor argumente ale apărării privind modul în care istoricul de abuz sexual al lui Pike fusese tratat în procedurile judiciare. Statul Tennessee s-a adresat imediat Curții Supreme a SUA. Mai târziu în aceeași zi, instanța supremă federală a ridicat suspendarea și a permis reluarea execuției. Cu o zi înainte, Curtea Supremă respinsese deja o altă cerere a lui Pike de suspendare a pedepsei capitale.
A primit două doze de pentobarbital, dar inima a continuat să-i bată
Martorii din presă au fost conduși în sala de observație, iar perdeaua către camera de execuție a fost deschisă în jurul orei 19:27. Pike era legată de targă și era încă trează. La un moment dat, potrivit unuia dintre martori, femeia s-a plâns de durerea din braț.
„Vena din brațul meu simt că este pe punctul să plesnească”, ar fi spus ea.
Martorii au descris-o respirând puternic, mișcându-și capul și picioarele, iar ulterior începând să sforăie. Perdelele care separau camera de execuție de jurnaliști au fost închise în repetate rânduri. În jurul orei 20:26 fusese administrată și cea de-a doua doză de pentobarbital. Pike putea fi auzită în continuare sforăind din spatele perdelei. La ora 20:53, microfonul a fost oprit, iar reprezentanților presei li s-a cerut să părăsească zona.
Avocații ei au depus de urgență cereri pentru oprirea execuției și acordarea de îngrijiri medicale.
„Doamna Pike și-a pierdut cunoștința și încă are puls și poate fi auzită sforăind”, au transmis aceștia în timpul procedurii. Unul dintre avocați a declarat că femeii i-au fost acordate la spital „măsuri pentru salvarea vieții”, după administrarea celor două seringi cu pentobarbital.
Ulterior, echipa juridică a transmis: „În această seară, statul Tennessee a eșuat din nou în încercarea de a efectua o execuție legală. Nu ne face nicio plăcere să constatăm că am avut dreptate, dar temerile ridicate de doamna Pike s-au adeverit: acces dificil la vene, vene compromise, pentobarbital degradat, lipsa îngrijirilor medicale de urgență atunci când lucrurile merg inevitabil prost, toate în cadrul unui protocol care rămâne învăluit în secret.”
Avocații au susținut că menținerea procedurii în aceste condiții îi provoca lui Pike „o suferință inutilă” și ridica probleme privind interdicția constituțională a pedepselor crude și neobișnuite.
Judecătorul federal Clifton L. Corker a consemnat că personalul medical începuse să îi ofere îngrijirile cerute de apărare.
Statul Tennessee: "Am urmat fiecare etapă a protocolului"
Departamentul de Corecție din Tennessee respinge acuzațiile potrivit cărora procedura ar fi fost efectuată în afara regulilor.
„Departamentul de Corecție din Tennessee a urmat fiecare etapă a protocolului legal și stabilit de execuție al statului, aprobat de Biroul Procurorului General”, a declarat purtătoarea de cuvânt Dorinda Carter.
Potrivit instituției, protocolul nu permite administrarea unei a treia doze după cele două serii de pentobarbital. Departamentul a confirmat în jurul orei 23:12 că Pike fusese transportată într-o unitate medicală din afara închisorii.
Martorii din presă au subliniat însă că porțiuni importante ale procedurii s-au desfășurat cu perdelele trase și că nu au putut vedea suficient pentru a determina ce anume a mers greșit, potrivit BBC.
„O mare parte din ceea ce tocmai s-a întâmplat s-a întâmplat în spatele unei perdele închise”, a explicat unul dintre jurnaliștii prezenți.
Tentativa de executare a lui Pike este al doilea caz din 2026 în care Tennessee nu reușește să ducă la capăt o execuție. În luna mai, execuția lui Tony Carruthers fusese abandonată după ce echipa nu reușise timp de peste o oră să monteze linia intravenoasă necesară administrării pentobarbitalului.
Medicul apărării avertizează asupra riscului unor leziuni cerebrale
Dr. Joel Zivot, profesor la Emory University School of Medicine și expert medical angajat de echipa lui Pike, a afirmat că este posibil ca femeia să nu fi atins niciodată o concentrație suficientă de pentobarbital în sânge pentru a produce oprirea respirației și colapsul cardiovascular.
„Este foarte posibil ca, drept consecință a întârzierii începerii resuscitării, să sufere o leziune cerebrală”, a transmis medicul.
Deocamdată, starea exactă a lui Pike nu a fost făcută publică. Avocații ei au declarat că nici ei nu fuseseră informați asupra stării sale imediat după transportarea la spital.
Cererea de clemență i-a fost refuzată
Cu două zile înainte de execuție, guvernatorul statului Tennessee, Bill Lee, refuzase să îi comute pedeapsa.
„După analizarea atentă a cererii de clemență a Christei Gail Pike și după o examinare amănunțită a cazului, mențin sentința statului Tennessee și nu intenționez să intervin”, a transmis guvernatorul pe 28 septembrie.
Avocații femeii au declarat atunci că sunt „profund întristați” de hotărâre și că vor continua să folosească toate căile juridice disponibile.
Dacă execuția ar fi fost dusă la capăt, Pike ar fi devenit prima femeie executată de statul Tennessee după mai bine de două secole și singura persoană executată în Tennessee, în epoca modernă a pedepsei capitale, pentru o crimă comisă la 18, 19 sau 20 de ani, potrivit The Intercept.
Crima care a șocat Tennessee
Christa Pike a fost condamnată la moarte pe 30 martie 1996, pentru uciderea lui Colleen Slemmer, în vârstă de 19 ani. Crima avusese loc pe 12 ianuarie 1995. Pike avea 18 ani. Ea, iubitul ei de atunci, Tadaryl Shipp, și o altă adolescentă, Shadolla Peterson, o cunoșteau pe Colleen din programul Job Corps din Knoxville, destinat pregătirii profesionale a tinerilor cu probleme sociale.
Potrivit procurorilor, Pike era convinsă că Slemmer o insultase și încerca să îi „fure” iubitul. Tânăra a fost păcălită de ei să vină într-o zonă izolată, unde a fost bătută, tăiată și lovită cu diferite obiecte. Deşi a supravieţuit şi a încercat să fugă, Pike a lovit+o cu un bolovan şi a continuat să o lovească până când adolescenta a încetat să mai respire. Pike a spus ulterior că intenția ei fusese să o bată pe Colleen, nu să o omoare, însă că, în timpul atacului, nu a mai reușit să se oprească.
„Nu am putut să pun frână”, a explicat ea.
Cadavrul lui Colleen a fost descoperit dezbrăcat de la brâu în sus. Pe piept avea sculptată o pentagramă inversată, simbol asociat atunci în imaginația publică cu grupările sataniste. Poliţiştii ajunşi la faţa locului au rămas şocaţi de starea în care se afla tânăra, crezând iniţial că sunt resturi de animale moarte. Detaliul a transformat rapid cazul într-o senzație mediatică, într-o perioadă în care Statele Unite încă erau marcate de ceea ce avea să fie denumit ulterior „satanic panic” - valul de teamă din anii '80 și '90 privind presupuse culte sataniste.
Pike a negat că ea ar fi sculptat simbolul. Tadaryl Shipp a recunoscut ulterior că el a făcut acest lucru. Un fragment din craniul victimei a fost descoperit ulterior într-un buzunar al unei haine care îi aparținea lui Pike, pe care l-ar fi luat ca "suvenir" şi pe care l-ar fi arătat inclusiv colegilor, a doua zi la şcoală, când a povestit tot ce a făcut sub formă de laudă. Pike și-a recunoscut implicarea la doar câteva zile după crimă. În declarația înregistrată dată anchetatorilor, plângea și spunea că a început să o lovească pe Slemmer și pur și simplu nu s-a mai oprit.
„Am crezut literalmente că înnebunesc, pentru că nu mă văzusem niciodată în viața mea comportându-mă astfel”, spunea ea.
De unde a apărut teoria "crimei sataniste"
Investigatorul principal al cazului, detectivul Randy York din comitatul Knox, participase chiar înainte de crimă la un curs privind satanismul și cultele.
El a afirmat ulterior că pentagrama a reprezentat elementul care i-a ajutat pe anchetatori să rezolve cazul. O femeie sunase la poliție spunând că fiica ei era înscrisă la Job Corps și se temea de existența unui „cult satanist”. Exista însă și o legătură mult mai directă: Colleen locuia în același program rezidențial cu cei trei adolescenți. În ziua crimei, toți patru semnaseră registrul de ieșire în același timp. Numai Colleen nu s-a mai întors.
Potrivit informațiilor prezentate ulterior de apărarea lui Pike, Shipp era cel interesat de satanism și avea un altar satanic în cameră. Chiar avocatul lui Shipp a susținut, într-o scrisoare depusă în sprijinul clemenței lui Pike, că, în ciuda întregii atenții acordate satanismului, acesta „nu a fost niciodată motivul pentru ceea ce s-a întâmplat”.
„Eram cu toții niște copii cu probleme grave”, avea să spună Pike mai târziu în podcastul „Unrestorable”. „Treceam cu toții prin lucruri pe care nimeni nu le înțelegea.”
Colleen Slemmer ar fi împlinit 51 de ani
Mama victimei, May Martinez, a susținut constant executarea lui Pike.
„De fiecare dată când mă gândesc, mă gândesc la Colleen simțind acea durere și încercând să se ridice și să fugă”, a declarat ea înaintea execuției.
O organizație a strâns bani pentru ca Martinez și soțul ei să poată călători din Florida în Tennessee și să asiste la procedură.
„Nu trece o zi sau un minut fără să mă gândesc la Colleen. Sărbătorile sunt cele mai grele”, spunea ea.
Colleen ar fi împlinit 51 de ani în septembrie 2026. Mama sa a spus în repetate rânduri că atenția acordată lui Pike a eclipsat memoria fiicei sale. Colleen a fost descrisă de familie drept o tânără grijulie, care ajuta elevii cu dizabilități și căreia îi plăcea să lucreze la calculatoare împreună cu tatăl vitreg. Martinez spera ca executarea condamnatei să îi aducă liniște și ca fiica sa „să poată fi mereu amintită drept fetița dulce care a fost”.
O copilărie marcată de abuzuri
Apărarea lui Christa Pike a susținut că juriul care a condamnat-o la moarte nu a cunoscut o mare parte din viaţa ei personală. Documentele depuse în vederea obținerii clemenței descriu o copilărie marcată de abuz sexual, violență, neglijență parentală și probleme psihice netratate.
Neurologul Jonathan Pincus, profesor la Georgetown University, a descris mediul în care a crescut drept unul „aproape insuportabil de abuziv”. Potrivit apărării, Pike s-ar fi născut cu leziuni cerebrale asociate consumului de alcool al mamei în timpul sarcinii. Încă din copilărie ar fi suferit crize, iar pe măsură ce creștea ar fi avut dificultăți în a respecta instrucțiunile și în a-și controla impulsurile.
Avocații susțin că iubitul bunicii sale ar fi început să o abuzeze sexual când Pike era foarte mică și că agresiunile ar fi continuat ani întregi. La școală, când a fost rugată să deseneze ce făcea acasă, copilul ar fi desenat un bărbat cu un chip înspăimântător și organe genitale foarte mari. Școala ar fi contactat părinții, dar serviciile sociale nu ar fi intervenit, iar poliția nu ar fi fost sesizată.
La 11 ani, potrivit dosarului apărării, Pike a fost violată de un bărbat care locuia într-o rulotă din cartier. Mama sa nu ar fi crezut-o inițial. Ulterior, după ce fata a făcut o infecție și un profesor a intervenit, agresorul a fost inculpat și a pledat vinovat pentru o acuzație mai puțin gravă de agresiune. A continuat să locuiască în apropiere.
La 12 ani, Pike ar fi încercat pentru prima dată să se sinucidă.
La 17 ani, potrivit avocaților, un necunoscut ar fi prins-o pe marginea drumului, ar fi trântit-o la pământ și ar fi violat-o. Bărbatul nu a fost arestat.
Psihologul clinician Bethany Brand, specializată de peste trei decenii în traumă, a descris trecutul lui Pike drept unul caracterizat de o „traumă extremă, extraordinar de severă”.
Potrivit acesteia, Pike ar fi trecut prin experiențe mai grave decât 99% din populația Statelor Unite. Apărarea susține că problemele au continuat acasă și prin relațiile mamei sale. Unul dintre partenerii femeii ar fi bătut-o cu o paletă pe care o ținea agățată în fața camerei fetei. Un altul ar fi lovit-o cu pumnul în față și ar fi agresat-o fizic în timpul unor așa-zise „lupte”.
La școală, Pike avea rezultate contradictorii. A repetat clasa a șaptea, deși testările standardizate indicau rezultate ridicate pentru grupa ei de vârstă.
Profesorii o descriau drept o fată preocupată să îi ajute pe ceilalți și spuneau că avea „ceva special, o scânteie”. Diagnosticul de tulburare bipolară avea să fie stabilit abia la câțiva ani după condamnarea la moarte.
Apărarea afirmă că acesta explica parțial gândurile accelerate, impulsivitatea, insomnia și schimbările de dispoziție de care suferise. A fost diagnosticată și cu tulburare de stres posttraumatic. Terapeutul ei, dr. Ali Winters, care a început să o trateze la câțiva ani după condamnare, a descris-o ca trăind într-o stare aproape constantă de „luptă sau fugi”.
Potrivit specialiștilor citați de apărare, Pike suferea și episoade de disociere, în care se percepea ca fiind separată de propriul corp, privind parcă din exterior ceea ce i se întâmpla.
Înaintea crimei, Pike a mai avut probleme cu legea
Înainte de crima care avea să o facă celebră în toată America, Pike intrase prin efracție într-un centru comunitar pentru a fura dulciuri. Avea aproximativ 1,60 metri, păr castaniu-roșcat, creț, și avusese probleme acasă și la școală, dar nu un trecut infracțional violent.
Un judecător pentru minori a plasat-o sub supraveghere. După încălcarea regulilor, în toamna lui 1991, când avea 15 ani, a fost trimisă la Juvenile Evaluation Center din Swannanoa, în apropiere de Asheville.
Instituția fusese deschisă în anii '60 ca un presupus „refugiu pentru copiii cu probleme”, o alternativă la școlile de corecție mai dure. Până în anii '90, însă, foști angajați au descris-o ca orientându-se tot mai mult spre pedeapsă. Comportamentul minorilor era măsurat printr-un sistem de puncte. Acestea puteau fi câștigate sau pierdute în funcție de reguli, iar printre abateri se număra inclusiv deținerea de pixuri sau creioane în afara spațiilor aprobate.
Pentru Pike, sistemul nu a funcționat.
„Nu respecta regulile sau făcea ceva prin care se autosabota”, avea să declare ulterior un asistent social.
Deși abaterile sale nu erau, în general, grave, au făcut ca șederea să se prelungească. Majoritatea copiilor stăteau acolo câteva luni; Pike a rămas mai bine de un an.
Un consilier avea să scrie ulterior că adolescenta era „deschisă și dispusă să evolueze” și că nu o văzuse manifestându-se violent sau agresiv. Pike și-a obținut diploma GED și a devenit asistenta profesorului. A plecat din Swannanoa în martie 1993. Un an mai târziu i-a scris fostului consilier că urma să vină în Asheville și l-a invitat să se întâlnească. Întâlnirea nu a mai avut loc.
În ianuarie 1995 era arestată pentru omor.
Relația cu Tadaryl Shipp
Într-o ultimă încercare de a-și pune viața în ordine, Pike se înscrisese la Job Corps din Knoxville. Voia să devină asistentă medicală. Apărarea descrie însă programul drept un mediu în care violența era frecventă, iar unii tineri purtau lame sau cuttere pentru a se proteja.
Acolo l-a cunoscut pe Tadaryl Shipp. Cei doi au început o relație intensă. Potrivit documentelor apărării, Shipp o lovea, o împingea cu picioarele și o amenința cu lama. Pike spunea totuși că îl iubea și că simțea că acesta o proteja, pentru că nimeni nu mai făcuse asta pentru ea.
Psihologul Bethany Brand a concluzionat că, la 18 ani, creierul „imatur și traumatizat” al lui Pike o făcea deosebit de vulnerabilă la impulsuri și decizii extrem de proaste.
„Nemediată și netratată, nu era capabilă să pună «frână» emoțiilor declanșate de tulburarea bipolară și traumă”, afirma specialista.
Diferența dintre sentința ei și cea a iubitului
Shipp avea 17 ani când a participat la uciderea lui Colleen. Pentru că legea excludea persoanele sub 18 ani de la pedeapsa capitală, el nu putea fi condamnat la moarte și a primit închisoare pe viață cu posibilitatea eliberării condiționate.
Cererea sa de eliberare a fost respinsă, iar cazul urmează să poată fi reanalizat din nou în 2031. Apărarea lui Pike a pus în centrul cererii de clemență această diferență de tratament.
Avocații au invocat și cercetările moderne privind dezvoltarea creierului, potrivit cărora maturizarea structurilor asociate controlului impulsurilor și luării deciziilor continuă mult după împlinirea vârstei de 18 ani. Pike a rămas, în același timp, un caz statistic neobișnuit: toate celelalte persoane condamnate la moarte în Tennessee pentru infracțiuni comise la vârsta de 18 ani și-au văzut ulterior sentințele capitale anulate, potrivit organizațiilor care monitorizează pedeapsa cu moartea.
Avocații ei nu mai instrumentaseră niciodată un proces capital
Echipa lui Pike susține că apărarea din 1996 nu a reușit să prezinte juriului imaginea completă a copilăriei și sănătății sale psihice. Cei doi avocați numiți din oficiu erau suprasolicitați și niciunul nu mai instrumentase anterior un caz în care procurorii cereau pedeapsa cu moartea. Nici judecătorul procesului nu mai gestionase un astfel de caz. Înaintea procesului, procurorii i-ar fi propus lui Pike un acord prin care ar fi primit închisoare pe viață. Ea l-a refuzat.
Pike a afirmat ulterior că avocatul său principal, William Talman, ar fi asigurat-o că un juriu nu ar condamna niciodată la moarte „o fată tânără și drăguță”. Talman a negat că ar fi spus acest lucru, dar a recunoscut ulterior că ar fi trebuit să discute mult mai bine cu ea oferta procurorilor.
Problemele cele mai grave au apărut în faza de stabilire a pedepsei. O psiholoagă angajată pentru evaluarea circumstanțelor atenuante pregătise dosare întregi de informații despre copilăria lui Pike. Talman a decis însă în ultimul moment să nu o mai cheme ca martor.
Avocatul a explicat ulterior că descoperise că psiholoaga avusese în trecut o relație cu procurorul principal al cazului și că judecătorul îl obligase să predea procurorului dosarele pregătite de aceasta. Procurorul ar fi marcat numeroase pasaje pe care intenționa să le folosească în sprijinul pedepsei capitale. În final, juriul nu a auzit mărturia specialistului care putea explica în detaliu traumele lui Pike, în timp ce acuzarea a folosit fragmente din materialul pregătit de apărare.
În pledoaria finală, procurorul a descris-o drept un „monstru cu care trebuie să ne confruntăm”. Juriului i-a luat mai puțin de o oră și jumătate să hotărască pedeapsa cu moartea.
Controversele au continuat după proces. Documentele din procedurile ulterioare au arătat că William Talman îi ceruse lui Pike să semneze un acord prin care îi acorda drepturile asupra poveștii sale.
„Mă gândeam că voi scrie o carte despre Christa, despre latura umană a Christei”, a declarat el ulterior.
A spus că documentul a fost făcut „pe moment” și că nu s-a concretizat nimic.
„Privind în urmă, probabil că nu ar fi trebuit să fac asta”, a recunoscut el.
Atenția presei și imaginea "ucigașei fără remușcări"
Cazul Pike a devenit o atracție pentru emisiuni TV, producători de documentare și publicații true-crime. În 1998, după executarea Karlei Faye Tucker în Texas, solicitările de interviu pentru Pike s-au înmulțit. Presa locală a descris-o chiar drept „o celebritate de pe -culoarul morții-, un copil-vedetă al presei true-crime”.
De-a lungul anilor, cazul ei a fost prezentat în numeroase podcasturi și producții TV, inclusiv în „Mean Girl Murders”.
Imaginea publică formată în anii '90 a fost aceea a unei tinere care s-ar fi bucurat de atenția primită și care nu ar fi arătat remușcare. Detectivul Randy York a declarat în podcastul „Unrestorable” că Pike era „euforică” în timp ce povestea crima și că părea extrem de fericită.
Materialele audio ale interogatoriului sunt însă descrise de susținătorii lui Pike ca fiind în contradicție cu această caracterizare. Mai multe persoane care o cunosc de zeci de ani spun că femeia își exprimă remușcările de mult timp. O femeie care a început să o viziteze în urmă cu aproximativ trei decenii a scris în cererea de clemență că Pike i-a spus în repetate rânduri că și-ar dori să poată face schimb de locuri cu Colleen, astfel încât mama victimei să își poată avea fiica înapoi.
Pike însăși a declarat că, odată cu trecerea anilor, a început să înțeleagă amploarea lucrurilor pe care i le-a luat lui Colleen și familiei sale: „Avea o lume întreagă a ei, iar eu pur și simplu am smuls-o din acea lume. Și acum există un mare gol acolo unde ea ar fi putut să strălucească. Și nu mai este.”
De ce părea "fericită" în sala de judecată
În timpul procesului, camerele de televiziune au filmat-o aproape permanent. Pike purta rochii florale modeste și a fost criticată pentru faptul că părea uneori prea veselă sau că s-ar bucura de atenția primită.
Chiar avocatul William Talman spunea că fusese tulburat de aparenta mulțumire a clientei sale în fața unei săli pline.
La un moment dat a întrebat-o de ce este "fericită". Răspunsul, avea să spună el ulterior, l-a urmărit ani de zile: era prima dată când își amintea ca atât de mulți membri ai familiei sale să fie acolo pentru ea.
Aproape trei decenii în izolare
Pike și-a petrecut întreaga viață adultă în sistemul penitenciar din Tennessee. Timp de aproximativ 27 de ani a fost ținută în izolare într-o celulă descrisă de avocați ca având aproximativ dimensiunea unui loc de parcare. Celula se afla în apropierea sectorului rezervat femeilor considerate cu probleme psihice grave sau cu risc pentru ele însele ori pentru alte persoane. Avocații descriau țipetele, plânsetele și strigătele din jur ca „fundalul sonor” al zilelor sale.
În septembrie 2024, Pike a ajuns la un acord cu statul care i-a permis condiții comparabile cu cele oferite bărbaților condamnați la moarte, inclusiv posibilitatea de a avea un loc de muncă, de a lua masa împreună cu alte deținute și de a petrece mai mult timp în afara celulei.
Foști și actuali deținuți au descris-o drept o femeie care îi ajută pe cei din jur. Noile deținute din sector primeau uneori câte o pungă de cafea drept cadou de bun venit din partea lui Pike. O fostă deținută, Sarah Bailey, a povestit că Pike a ajutat-o când a intrat speriată în închisoare.
„Mi-a trimis timbre, mi-a trimis lucruri de la magazinul închisorii și mi-a transmis dragoste”, spunea Bailey.
"Nu există nicio scuză pentru ceea ce am făcut"
În cererea de clemență, Pike nu a cerut să fie declarată nevinovată. A cerut comutarea condamnării la moarte într-o pedeapsă cu închisoarea pe viață.
„Am avut mai mult decât partea mea de traumă în copilărie și am realizat că sunt atât de mulți alții care au trecut prin asta și nu au comis crime violente. Nu folosesc asta sau altceva drept scuză pentru ceea ce am făcut. Nu există nicio scuză pentru ceea ce am făcut. Există motive pentru felul în care am acționat. Dar nimic nu scuză crima și răul pe care l-a provocat atât de multor vieți”, a transmis ea.
Într-o altă declarație, Pike spunea: „Eram un copil de 18 ani bolnav psihic. Mi-au trebuit foarte mulți ani ca să înțeleg măcar gravitatea a ceea ce am făcut. Și și mai mult timp ca să accept câte vieți am afectat. Am luat viața copilului, surorii, prietenei cuiva. Acum mi se face rău când mă gândesc că am fost capabilă să comit o asemenea crimă.”
Și-a asumat responsabilitatea pentru moartea lui Colleen: „Îmi asum întreaga responsabilitate pentru acțiunile mele și regret tot ce s-a întâmplat în acea noapte. Dacă aș putea lua totul înapoi, aș face-o. Nu mai sunt nici pe departe aceeași persoană care eram în urmă cu peste 25 de ani.”
Avocații au încercat până în ultima clipă să oprească execuția
În ultimele zile înaintea datei stabilite, apărarea a susținut că jurații din 1996 nu au avut posibilitatea să cântărească toate dovezile privind abuzurile sexuale, violurile, bolile psihice și afectarea neurologică a lui Pike.
Avocații au afirmat că, timp de ani de zile, statul Tennessee contestase în instanță unele dintre relatările privind abuzurile sexuale din copilărie, dar că, într-o procedură recentă privind metoda de execuție, statul nu mai contestase faptul că ea fusese abuzată sexual și violată. Pe această bază, Curtea de Apel a suspendat temporar execuția în dimineața zilei de 30 septembrie, pentru a avea mai mult timp să examineze disputa.
Curtea Supremă a SUA a ridicat însă suspendarea în aceeași zi, permițând statului Tennessee să continue. Câteva ore mai târziu, după două doze de pentobarbital, Christa Pike era încă în viață.
O ambulanță a părăsit Riverbend Maximum Security Institution în timp ce jurnaliștii care asistaseră la procedură descriau în fața penitenciarului ceea ce văzuseră. Pentru moment, Tennessee nu a anunțat o nouă dată de execuție. Dacă statul va încerca din nou să aplice pedeapsa capitală, va fi necesară o nouă etapă juridică pentru stabilirea datei.
Execuțiile femeilor sunt extrem de rare în Statele Unite. De la reluarea pedepsei capitale în 1976 și până în prezent, doar 18 femei au fost executate, reprezentând aproximativ 1% din totalul execuțiilor din SUA.
Christa Pike ar fi trebuit să fie prima femeie executată în Tennessee după mai mult de 200 de ani.
