Observator Special: Un grup de romani a experimentat viata dintr-un ghetou african

Emil a descoperit Kenya in anii studentiei. S-a dus acolo ca voluntar. Stia cate ceva despre acea tara, insa nimic nu avea sa-l preagateasca pentru socul initial si pentru lectiile pe care avea sa le primeasca de la oamenii care, literalmente, nu au nimic.

Impreuna cu ceilalti voluntari, au ajuns intr-un imens cartier al capitalei Nairobi unde traiesc aproape doua milioane de suflete. Doar cateva mii au acte, restul nu exista pentru autoritati.

"Slamul e undeva intr-o vale, intre doi versanti. Si e mare, cred ca de doua ori cat deva, numai cocioabe de pamant in care traiesc doua milioane de oameni. Am fost sus, pe versant, si am vazut ce e acolo jos. Un furnicar de oameni. Am zis, uau, e ultima zi din viata mea", povesteste Dani Raspop, un alt voluntar roman din Kenya.

Vezi și

Nu a fost ultima, dar a fost prima zi a restului vietii lor. Pentru ca acolo au descoperit bucuria de darui si de a primi inapoi zambete si imbratisari. De la oameni care, in opinia noastra, cei din lumea civiliazata, n-ar avea niciun motiv sa zambeasca.

"M-a uimit sa vad felul in care se stiu bucura de lucurile marunte, de viata pe care o traiesc, chiar daca primesc mult mai putin. Cred ca noi ar trebui sa invatam sa ne bucuram mai mult de ceea ce avem si sa nu ne tot plangem de ce ne-am dori sa avem si nu avem", spune Emil Soanca.

Saracia din Kenya este alimentata de doua lucruri: lipsa educatiei si lipsa terenului cultivabil. Exista o forma de agricultura, doar ca se face in saci de rafie.

In Kenya, scoala costa putin din punctul nostru de vedere. Doar cinci euro pe zi, dar sunt sume pe care multi nu le strang nici intr-un an. Iar fara scoala, copiii nascuti in ghetoul intunecos si insalubru nu au nicio perspectiva. Multi dintre ei nici nu stiu ca exista o lume si dincolo de versantul care izoleaza cele doua milioane de saraci de restul locuitorilor din Nairobi.

Voluntarii romani s-au straduit din greu pentru a ridica o scoala pentru copiii din ghetou. Problema este ca statul kenyan nu-i recunoaste ca fiind cetateni ai tarii, asa ca refuza sa investeasca vreun ban in ei.

Si noi putem schimba viata unui copil kenyan condamnat la saracie inca din prima zi. Puteti sponsoriza un copil care vrea sa invete si costa doar cinci euro pe luna.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰