Exclusiv Reportaj Observator în Istanbul. Inflație de 50% în Turcia, oamenii sunt în pragul disperării: "Nu înţeleg cum poţi supravieţui"

Zeienep, comerciant: Turcii nu îşi permit să mănânce bine, să se îmbrace bine, să se încalţe bine, să meargă într-o vacanţă. Din 100 de turci, poate că cinci merg în vacanţă. 

Zaienep şi soţul ei au două magazine, afacere de familie, în cel mai aglomerat district al Istanbulului. Peste două milioane de turci trăiesc în Fatih şi, în fiecare dimineaţă, se trezesc cu acelaşi gând: să verifice cursul valutar. Lira turcească s-a devalorizat cu 50 de procente, doar în ultimele patru luni. Pentru o ţară cu o economie bazată pe import, asta înseamnă faliment curat, mai ales pentru micile afaceri. 

Zeienep, comerciant: Mă duc azi la fabrică să cumpăr pahare şi costă 10 lire, mâine sunt 15 lire. Creşte dolarul, se scumpeşte tot, scade dolarul, nu se ieftineşte nimic.

Odată cu valuta, creşte şi inflaţia în Turcia. A ajuns aproape de 50%, însă preşedintele Erdogan continuă să ţină dobânzile scăzute şi să sfideze legile economiei. În tot acest timp, turcii trăiesc tot mai greu. 

Zeienep, comerciant: Electricitatea s-a scumpit, gazul s-a scumpit, apa s-a scumpit.

Salariul minim, în Turcia, este de 4.200 de lire, adică 280 de euro

A fost majorat cu 50%, la începutul lunii februarie, ca o măsură de reducere a presiunii inflaţiei. Chiar şi aşa, este insuficient. Mai ales că, în majoritatea familiilor, doar bărbatul munceşte.

Turan Akca, manager restaurant: Imaginaţi-vă că 2200 este doar chiria. Şi mai mergi în bazar, fumezi, duci copiii la şcoală. Nu înţeleg cum poţi supravieţui. 

În piaţă, alimentele de bază au ajuns de cinci ori mai scumpe decât acum doi ani. Este perioada de referinţă a localnicilor, care pun toate relele pe seama pandemiei, nicidecum pe politica nerealistă a preşedintelui. 

Zeienep, comerciant: Un kilogram de carne de miel, înainte de pandemie era 40, 45, 30, 35, acum e în jur de 100 de lire kilogramul. Oamenii care au o afacere care merge bine, poate mănâncă o dată pe săptămână miel. Cei cărora nu le merge bine pot mânca şi o dată pe an, la doi ani, la trei luni poate. 

S-au scumpit şi legumele. Agricultura, principala industrie a Turciei, este în declin, după ce toate costurile de producţie au explodat. 

Zeienep, comerciant: Un kilogram de roşii e 25 de lire, 15 lire, ardeiul este 24, 25 de lire, cartofii, 5 lire kilogramul. Înainte era jumătate de liră cartoful.

Mulți turci nici nu se gândesc la o masă în oraş

Zeienep, comerciant: Dacă mergem toată familia, cei patru copii, eu şi soţul meu, toţi şase, la restaurant, ne costă în jur de 1050 de lire. Nu mergem la restaurant. Este foarte scump!

Aşa că apelează la orice resursă ca să facă rost de bani. În mijlocul zilei, Podul Galata, care leagă oraşul vechi de cel nou, este locul de întâlnire al pescarilor. Sute de localnici îşi încearcă norocul peste Cornul de Aur, în speranţa că vor reuşi să pună ceva pe masă, la finalul zilei. 

Orhan, localnic: Îi mâncăm, dar unii pescuiesc pentru a îi vinde. Ca o afacere. Cel de 10 kilograme nu se vinde pe kilogram, ci la bucată. Este în jur de 500 de lire. E un preţ bun. Dacă îl prind, îl vând! 

Cu toate astea turcii speră ca la finalul pandemiei Istanbulul să se umple din nou de turişti. 

Zeienep, comerciant: Nici italienii, spaniolii, olandezii, germanii, niciunii nu mai vin în vacanţă în Turcia. 

Ioana Matei, reporter Observator: Deşi, în Turcia, de la începutul anului, nivelul de trai a scăzut considerabil şi cursul valutar fluctuează de la o zi la alta, un singur lucru rămâne constant în viaţa turcilor: optimismul. Şi asta se vede chiar aici, în piaţă, unde oamenii vin în număr mare, în fiecare zi, chiar dacă preţurile aproape că s-au triplat. 

Președintele Turciei a anunțat reducerea TVA la 1%, la alimentele de bază

La începutul săptămânii, Recep Erdogan a anunţat reducerea TVA-ului pentru alimentele de bază, de la 8 la 1%. Cât de mult va ajuta populaţia, rămâne de văzut. 

Turan Akca, manager restaurant: Câţiva preşedinţi stau de vorbă la masă şi vorbesc despre economie. Cineva îi întreabă de câţi bani au nevoie oamenii lor şi cât le dau ei. Preşedintele american spune că oamenii au nevoie de 10, el le dă 20. Nu e treaba lui ce fac ei cu restul de 10. Englezul a spus că au nevoie de 25 şi el le dă 50. L-au întrebat şi pe turc. El a spus că au nevoie de 20 şi el le dă 10. Nu e problema mea de unde fac rost de restul de 10. Acum ne aflăm în această situaţie. 

Salih Dere, manager magazin covoare: Nu putem trăi fără speranţă. Aşa că sperăm că totul va fi corect, cât timp vom fi sănătoşi şi fericiţi. 

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰