Românii din Liban povestesc momentele dramatice de după explozie: "Vorbele nu cuprind ce vezi"
O ţară măcinată de război şi de lipsuri, Libanul compensează prin umanitate. Încă în stare de şoc, localnicii se mobilizează pentru cei mai puţin norocoşi şi îşi pun casele la dispoziţia celor rămaşi fără nimic. O româncă povesteşte scene sfâşietoare: copiii nu mai cer ciocolată pe străzile Beirutului, ci apă.
- La 48 de explozie, portul din Beirut arată ca după bombardament
Nori de praf se înalță dintre munţii de dărâmături. Macaralele sunt singurele rămase în picioare.
La 48 de ore de la explozia care a schimbat chipul oraşului, portul din Beirut arată ca după bombardament.
Acest zid este tot ce a mai rămas dintr-un siloz uriaş. Explozia s-a produs chiar aici. Dar suflul ei distrugător a atins întreg oraşul.
Georgia fierbe după alegerea lui Kavelaşvili în...
Misterul dronelor care survolează bazele militare...
Cetăţean român acuzat de spionaj pentru Ucraina,...
Siria îndrăzneşte să viseze din nou, după...
Ruşii sunt tot mai aproape de oraşul strategic...
Drone misterioase, reperate pe cer în timpul...
Luminița Crăciun, româncă din Liban: Apă nu este, curent nu este. Stau între dărâmături, nu vor să plece şi riscă să cadă blocul cu ei. E groaznic!
Ce nu lipseşte Libanului zilele acestea este empatia. Indiferent de religie sau origine, oamenii s-au mobilizat. Îşi oferă casele celor care au rămas în stradă, lucrează ca voluntari alături de pompieri, donează sânge, haine şi mâncare.
Luminița Crăciun, româncă din Liban: Vorbele nu cuprind ce vezi. Copiii mici vin la tine şi nu îţi spun dă-mi o ciocolată sau un biscuite, spun dă-mi o sticlă de apă, vreau să beau!
Sorina Ziad Kaed, româncă stabilită în Beirut: Soţul meu a stat marţi patru ore în farmacie şi a pansat foarte mulţi răniţi. Au fost răniţi de la cioburile ferestrelor care au căzut peste ei. Au fost și foarte mulţi oameni cu atac de panică.
Isabela Ivan şi-a luat şi cei doi copii să o ajute. Printre dărâmături, oferă un sanviş şi o vorbă bună celor care au mai multă nevoie.
Isabela Ivan, româncă din Beirut: Cred că la fiecare sută de metri este un punct de la Crucea Roşie, la care lumea donează. Sunt tarabe de medicamente, de mâncare, de apă, de antiseptice, de orice.
Solidaritatea trece şi graniţele. Egipt, Dubai şi chiar Israel au proiectat steagul Libanului pe clădiri emblematice în semn de apropiere. Iar Turnul Eiffel din Paris s-a cufundat în întuneric la miezul nopţii.
Cel mai bun exemplu de forţă îl dă însă această bătrână. În mijlocul sufrageriei distruse, cântă pentru cei loviţi de necaz.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰