Un medic australian, care a salvat mii de pacienţi cu cancer, a primit cel mai dur diagnostic. Tratamentul revoluţionar care l-ar putea salva

Dezamăgit, dar hotărât să învingă boala cruntă, Richard Scolye a decis ca după atâţia ani de luptă împotriva cancerului în cazul pacienţilor săi, să facă imposibilul şi pentru el însuşi: să-şi salveze viaţa. "Nu mi s-a părut corect... să accept moartea sigură fără să încerc să fac ceva. E un cancer incurabil? Ei bine, la naiba cu asta!", a declarat medicul. 

Deşi iniţial părea un plan neverosimil, cercetătorii australieni au mai făcut asta în trecut, cu melanomul. Cu treizeci de ani în urmă, când profesorul Scolyer și colega sa Georgina Long s-au întâlnit la începutul unor viitoare cariere de succes, melanomul avansat era o condamnare la moarte, în Australia. Dar tocmai asta i-a atras.

Australia a avut mult timp cea mai mare rată a cancerului de piele de pe planetă, iar acolo unde mulți vedeau o provocare descurajatoare, ei vedeau potențialul. "În trecut, cei mai dificili pacienți de văzut erau cei cu melanom avansat. Era sfâșietor", spune profesorul Long. "Am vrut să fac o diferență."

Astăzi, este aproape imposibil să subestimezi impactul celor doi medici asupra domeniului. Diagnosticarea şi tratarea melanomului sunt posibile tocmai datorită muncii celor doi.

Planul radical pentru salvarea medicului Scolyer

Glioblastoamele, găsite în țesutul conjunctiv al creierului, sunt cunoscute pentru agresivitatea lor, iar protocolul general pentru tratarea lor - excizia imediată, apoi radioterapia și chimioterapia - a rămas neschimbat în ultimele două decenii. Ratele de supraviețuire au evoluat în mod similar. În continuare, doar 5% dintre pacienți astfel diagnosticaţi supraviețuiesc mai mult de cinci ani.

Disperată, Georgina Long a formulat un plan radical pentru a-l trata pe profesorul Scolyer, bazat pe ceea ce a funcționat în cazul melanomului, dar care nu a mai fost niciodată testat în cazul cancerului cerebral.

În cazul melanomului, profesorul Long și echipa sa au descoperit că imunoterapia funcționează mai bine atunci când se utilizează o combinație de medicamente și când acestea sunt administrate înainte de orice intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea unei tumori.

Ea explică că este ca și cum ai antrena un câine de urmă, oferindu-i deja un obiect al suspectului pentru a-l mirosi - în această analogie, celulele canceroase, pentru a putea să le urmărească ulterior. Profesorul Scolyer spune în glumă că alegerea tratamentului a fost "o decizie evidentă".

Dar aceasta vine cu riscuri uriașe. Unii oncologi au fost sceptici că medicamentele ar putea ajunge la creierul său în totalitate și chiar dacă ar face-o, că sistemul său imunitar ar reacționa. Și s-au temut că experimentul ar putea să-l omoare mai rapid.

Multe tipuri de cancer cerebral evoluează atât de rapid încât chiar și o întârziere de două săptămâni înainte de intervenția chirurgicală ar putea însemna că este prea târziu pentru a opera, au spus ei. Medicamentele de imunoterapie sunt destul de toxice, în special când sunt combinate, așa că ar organismul le-ar resimţi ca pe o otravă. Și dacă una dintre acele lucruri ar provoca inflamarea creierului, pacientul ar muri instantaneu.

Însă, medicul australian nu s-a lăsat descurajat. Sub atenta supraveghere a profesorului Long și a unei echipe de experți, Scolyer a devenit primul pacient cu cancer cerebral care a primit vreodată imunoterapie în combinație, înainte de chirurgie. El este și primul căruia i s-a administrat un vaccin personalizat în funcție de markerii tumorali, ceea ce amplifică puterea medicamentelor de detectare a cancerului.

O nouă descoperire în tratarea cancerului cerebral?

La câteva săptămâni după radiografia inițială care le-a dat viața peste cap, medicii Scolyer și Long au analizat un alt rezultat al testelor. Era o analiză a tumorii care fusese cu grijă îndepărtată din craniul profesorului Scolyer.

Nu numai că erau urme ale medicamentelor în tumoare - dovedind că medicamentul ajunsese în creierul său - dar era o explozie de celule imune. Și erau "activate", dând echipei speranța că atacau celulele canceroase chiar în acel moment.

Timpul mediu pentru recidiva cancerului glioblastom în urma intervenției chirurgicale este de șase luni. Dar la opt luni după operaţie, după continuarea imunoterapiei, profesorul Scolyer este în continuare în remisie. Chiar săptămâna trecută, o altă radiografie a arătat rezultate bune, iar profesorul Long spune că creierul său se "normalizează".

Există speranța că acest lucru ar putea prelungi viața profesorului Scolyer. Dar și optimism că aceşti medici reputaţi ar putea fi pe punctul de a face o descoperire care i-ar putea ajuta pe cei 300.000 de oameni diagnosticați cu cancer cerebral în întreaga lume în fiecare an.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰