Uniunea Europeană ia în considerare o nouă extindere. Ce stat îşi pregăteşte procesul de aderare
Islanda, care a depus o cerere de aderare la UE în 2009, în plină criză financiară, când toate cele trei bănci comerciale importante ale ţării au intrat în faliment, ia în considerare organizarea unui referendum pe tema reluării negocierilor de aderare la UE încă din luna august, au declarat pentru POLITICO două persoane familiarizate cu pregătirile ţării pentru aderare.
Acest demers vine într-un moment în care impulsul pentru extinderea UE pare să crească, Bruxellesul lucrând la un plan care ar putea oferi Ucrainei statutul de membru parţial al blocului încă de anul viitor, în timp ce Muntenegru, favoritul în procesul de aderare, a încheiat luna trecută un alt capitol de negocieri.
Coaliţia guvernamentală de la Reykjavík a promis să organizeze un referendum pe tema reluării negocierilor de aderare la UE până în 2027, după ce guvernul anterior a îngheţat negocierile în 2013.
Însă calendarul este accelerat într-o perioadă de tulburări geopolitice şi în urma deciziei Washingtonului de a impune tarife Islandei şi a ameninţărilor preşedintelui american Donald Trump de a anexa Groenlanda (pe care a confundat-o în repetate rânduri cu Islanda - n.r.), relatează POLITICO.
Parlamentul islandez ar urma să anunţe data votului în următoarele săptămâni, potrivit celor două persoane care au cerut anonimatul. Măsura vine, de asemenea, după o serie de vizite ale politicienilor UE în Islanda şi ale politicienilor islandezi la Bruxelles.
Dacă islandezii vor vota da, ar putea adera la UE înaintea oricărei alte ţări candidate, a spus una dintre persoane.
"Discuţia privind extinderea se schimbă", a declarat pentru POLITICO comisarul UE pentru extindere, Marta Kos, care s-a întâlnit luna trecută la Bruxelles cu ministrul islandez de externe, Katrín Gunnarsdóttir. "Este vorba din ce în ce mai mult despre securitate, despre apartenenţă şi despre păstrarea capacităţii noastre de a acţiona într-o lume a sferelor de influenţă concurente. Acest lucru priveşte toţi europenii", a explicat Marta Kos.
Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, s-a întâlnit luna trecută la Bruxelles cu prim-ministrul islandez Kristrún Frostadóttir şi a declarat că parteneriatul lor "oferă stabilitate şi previzibilitate într-o lume instabilă".
Von der Leyen, care a vizitat Islanda în iulie anul trecut, s-a întâlnit cu Frostadóttir şi în cadrul unei reuniuni a Consiliului Nordic, la Stockholm, în toamna anului trecut, şi a lăudat ţara acesteia pentru consolidarea cooperării cu UE. Von der Leyen urmează să viziteze din nou regiunea arctică în martie.
Discuţiile despre aprofundarea relaţiilor cu Islanda şi chiar reluarea negocierilor de aderare au început încă înainte ca Trump să revină la putere anul trecut, un oficial al UE afirmând că Bruxelles-ul acordase deja o atenţie sporită acestei ţări importante din punct de vedere strategic. Însă ameninţările tot mai grave din partea SUA, printre care şi gluma lui Billy Long, candidatul lui Trump la funcţia de ambasador în Islanda, potrivit căreia ţara ar deveni al 52-lea stat al SUA, iar el ar fi guvernatorul acesteia, au sporit urgenţa situaţiei.
"Cred că faptul că Islanda a fost menţionată de patru ori într-un discurs al lui Trump (la Forumul Economic Mondial de la Davos luna trecută, în timp ce preşedintele SUA vorbea despre Groenlanda) a atras cu siguranţă atenţia", a declarat un alt oficial al UE familiarizat cu situaţia, adăugând că "trebuie să fie deranjant pentru o ţară mică".
Islanda a depus cererea de aderare la UE în 2009, în plină criză financiară, când toate cele trei mari bănci comerciale ale sale au intrat în faliment. Însă guvernul a îngheţat negocierile în decembrie 2013, pe fondul redresării rapide a economiei islandeze şi al avertismentelor economiştilor cu privire la un posibil colaps al zonei euro. În martie 2015, Reykjavík-ul a solicitat să nu mai fie considerată ţară candidată la aderarea la UE.
Însă situaţia geopolitică s-a schimbat semnificativ în ultimul deceniu.
Islanda ocupă o poziţie strategică importantă în Atlanticul de Nord, la sud de Cercul Polar Arctic, nu are armată şi se bazează pe apartenenţa la NATO şi pe un acord bilateral de apărare din 1951 cu SUA pentru securitatea sa.
Această realitate, împreună cu beneficiile economice ale aderării la UE, pare să încălzească atitudinea publicului faţă de o potenţială aderare la bloc, sondajele arătând o creştere a sprijinului.
Cu toate acestea, calea către aderarea la UE nu este simplă. Procesul de aderare ar putea întâmpina unele obstacole politice, a declarat Guðni Thorlacius Jóhannesson, fost preşedinte al Islandei, pentru POLITICO.
Cel mai mare obstacol potenţial îl reprezintă drepturile de pescuit, o industrie cheie în Islanda şi o problemă importantă în timpul negocierilor din ultima perioadă. "În cele din urmă, totul se reduce la peşte, asta a fost întotdeauna problema", a declarat primul oficial al UE.
Există însă o diferenţă esenţială între negocierile de atunci şi cele de acum: Brexit.
Marea Britanie şi Islanda au avut mult timp o relaţie tensionată în ceea ce priveşte pescuitul, angajându-se într-o serie de ciocniri violente numite "Războaiele codului" între anii 1950 şi 1970. În timpul negocierilor de aderare a Islandei, au existat tensiuni serioase între cele două ţări, Marea Britanie contestând cantitatea de macrou capturată de navele de pescuit islandeze. Disputa, numită "Războiul macroului", a determinat UE să ameninţe Islanda cu sancţiuni comerciale. Dar, odată cu ieşirea Marii Britanii din UE, drepturile de pescuit ar putea fi o barieră mai puţin importantă.
Dacă islandezii decid să reia discuţiile cu UE, negocierile ar putea avansa rapid. Islanda este membră a Spaţiului Economic European şi face parte din spaţiul Schengen de liberă circulaţie, şi, ca atare, are deja în vigoare multe dintre reglementările UE.
Înainte de îngheţarea negocierilor în 2013, Islanda încheiase 11 din cele 33 de capitole de negociere. Muntenegru, cea mai avansată ţară candidată la aderarea la UE, a depăşit acest prag abia în ultimele luni.
"Pe hârtie, nu ar fi prea dificil; ar putea dura chiar numai un an" pentru a încheia toate capitolele de negociere, a declarat primul oficial al UE. O persoană familiarizată cu starea de spirit din Islanda a avertizat însă că un astfel de calendar ar fi prea ambiţios, având în vedere dificultatea unor elemente ale negocierilor.
Pentru a adera efectiv la UE, Islanda ar trebui să organizeze un alt referendum pentru continuarea procesului după încheierea negocierilor. În funcţie de durata acestui proces şi de situaţia geopolitică din acel moment, ar putea fi un obstacol greu de depăşit, beneficiile aderării pentru Islanda fiind mai mult legate de securitate şi mai puţin de avantaje economice.
Islanda are al cincilea PIB pe cap de locuitor din lume, ceea ce face ca aderarea la UE să fie mai puţin atractivă decât pentru alte ţări care doresc să adere la blocul comunitar.
Înapoi la Homepage
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
