Aport de capital. Cum se face mărirea capitalului social pentru o firmă
Aport de capital într-o firmă. Este firesc ca proprietarul unei întreprinderi să contribuie cu aporturile sale în activitatea întreprinderii pe care o deține?
Aport de capital într-o firmă. Este firesc ca proprietarul unei întreprinderi să contribuie cu aporturile sale în activitatea întreprinderii pe care o deține? Evident că da.
Ce forme are o investiție? Ce înseamnă aport de capital?
În principiu, proprietarul ar putea să transmită oricare activ: mijloc fix, materiale, bani, etc.
Scopul urmărit ar fi ca prin acest aport proprietarul să contribuie la o mai bună activitate a întreprinderii sale, să crească profitul și, în ultimă instanță, dividendele.
Dreptul proprietarului de a investi în întreprinderea (aport de capital) sa nu poate fi contestat.
Totuşi, practica din țară noastră denotă că se contestă efectele contabile și fiscale legate de acest fapt economic.
O problemă ar fi valoarea investiției proprietarului în întreprinderea sa. Va fi inclusă în venitul impozabil al acesteia? Răspunsurile la această întrebare sunt împărțite.
Aport de capital social
Cea mai cunoscută formă a unei investiții are ca conținut transmiterea de către proprietar a unui bun, a unei sume de bani întreprinderii sale, cu includerea valorii activului transmis în capitalul social.
De exemplu, se transmite un utilaj cu o valoare de 10.000,00 lei. Aici probleme nu sunt.
Avem o practica fiscală cunoscută la acest compartiment și respectată de toată lumea: valoarea activului transmis se include în capital – capitalul social, valoarea activului nu constituie venit impozabil pentru entitate, amortizarea activului transmis entității poate fi dedusă de aceasta în scopuri fiscale privind impozitul pe venit.
Aportul proprietarului fără includerea în capitalul social
Proprietarul întreprinderii decide să investească în întreprinderea sa un utilaj cu o valoare de 10.000,00 lei, dar fără a majora capitalul social al întreprinderii.
Există diferite situații care îl pot face pe proprietar să renunțe la includerea valorii activului transmis în capitalul social.
De exemplu, procedura de majorare a capitalului social poate fi de durată în timp și necesită cheltuieli adăugătoare (servicii de evaluare, taxe achitate organului de înregistrare, etc.).
Sunt situații când legislația poate interzice majorarea capitalului social, de exemplu, daca activele nete ale întreprinderii sunt mai mici decât capitalul social al întreprinderii.
Contribuția proprietarului nu este venit
De mai multe ori aportul (contribuția, investiția) proprietarului în întreprinderea sa nu poate fi constatat în contabilitate ca venit și în scopuri fiscale ca venit impozabil.
Acest fapt reiese din standardele de contabilitate, din conținutul activității de întreprinzător (Pentru a organiza o afacere se cer investiții, ar urma ca aceste investiții să fie impozitate) și din legislația țării, îndreptată să stimuleze investițiile. Au fost aduse argumente de rigoare în acest sens.
Totuşi, practica fiscală, de regulă, se bazează pe înțelegerea subiectivă a organului fiscal a legislației fiscale. (sursa)
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰