Cimitirul Bellu, învăluit în MISTER: Povestea “Doamnei cu ochi de smarald” şi amorezii care s-au sinucis după ce au aflat că sunt…fraţi
Cimitirul Bellu este unul dintre cele mai cunoscute edificii de acest gen din Bucureşti, care impresionează prin numărul mare de artişti îngropaţi aici, dar şi prin poveştile creionate în jurul unor statui care înfrumuseţează cimitirul.
Cimitirul Bellu este unul dintre cele mai cunoscute edificii de acest gen din Bucureşti, care impresionează prin numărul mare de artişti îngropaţi aici, dar şi prin poveştile creionate în jurul unor statui care înfrumuseţează cimitirul.
Aleea Artiştilor este cea mai cunoscută arteră a Cimitirului Bellu, unde îşi dorm somnul de veci unii dintre cei mai importanţi oameni de cultură din România: George Bacovia, Nichita Stănescu, Ion Barbu, I. L. Caragiale, Toma Caragiu, Tudor Muşatescu, Hortensia Papadat-Bengescu, George Pruteanu, Marin Preda etc.
“Doamna cu ochi de smarald”
Ceea ce face din acest cimitir un loc mai mult decât interesant este şi povestea ţesută în jurul unor morminte şi monumente. Există o frumoasă statuie cu ochi de smarald realizată de Rafaelo Romanelli, care o reprezintă pe Katalina Boschott, o femeie învăluită în mister.
Statuia, în mărime naturală, este reprodusă în cele mai mici detalii, de la cutele rochiei până la arcuirea sprâncenelor.
Legenda spune că “Doamna cu ochi de smarald” a fost o guvernantă din înalta societate belgiană, care a avut grijă de copiii medicului român Andrei Popovici şi s-a îndrăgostit de el. Frumoasa Katalina Boschott i-a cucerit inima doctorului. În 1906, cei doi au mers împreună la Băile Herculane. Aici, femeia s-a îmbolnăvit de peritonită. A fost transportată la spitalul din localitate şi se spune că nepriceperea unui doctor a făcut ca aceasta să moară pe masa de operaţie. Iubitul îndurerat a îngropat-o la Bellu.
Doar o enigmatică inscripţie ce poate fi citită pe mormântul ei, 'Cet animal de médecin m'a tuée! Herkulesbad-Mehadia 11-12 Août 1906'. (Acel nenorocit de doctor m-a ucis!), îi spune povestea.
O poveste de dragoste “ucigătoare”
Mormântul soţilor Poroineanu care s-au iubit atât de mult este, de asemenea, marcat de o statuie semnată de talentul lui Romanelli, care le spune povestea emoţionantă: cei doi au descoperit că erau fraţi şi s-au sinucis.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, Constantin Poroineanu, fiul unui moşier oltean, a plecat să studieze la Paris. După o aventură amoroasă în capitala franceză, a avut o fiică, dar nu a recunoscut-o pentru că bătrânul Poroineanu l-a ameninţat că-l dezmoşteneşte.
Anii au trecut şi Constantin Poroineanu a devenit un moşier foarte bogat. Unul dintre fiii săi a plecat la studii, tot la Paris. Băiatul s-a îndrăgostit nebuneşte de o fată şi s-au căsătorit în secret.
Când el s-a întors să i-o prezinte pe soţie tatălui său, bătrânul a înlemnit. A pus cap la cap informaţiile şi a realizat că soţia fiului său este fiica lui, rodul pasiunii trăite la Paris în tinereţe.
Cei doi tineri, de acum frate şi soră, şi-au pus capăt zilelor, iar imediat, la 15 septembrie 1908, după întocmirea testamentului prin care lăsa toată averea sa oraşului Caracal, Poroineanu s-a sinucis.
Ți-a plăcut acest articol?
LikePuteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰