POVESTEA DE DRAGOSTE A ANULUI în ROMÂNIA: Din culisele cererii în căsătorie în fața a 90.000 de oameni, pe cel mai mare stadion din Londra. INTERVIU EXCLUSIV!

Mijlocașul Florin Surugiu, jucător în echipa națională de rugby a României, și-a cerut de curând iubita în căsătorie în fața a 89.267 de spectatori, pe cel mai mare stadion din Londra.  

Cererea a avut loc chiar de ziua fetei, pe imensa peluză a Stadionului Wembley din Londra, după încheierea meciului Irlanda-România, în grupa D a Cupei Mondiale de Rugby (RWC). Povestea, devenită virală, a făcut furori în mediul virtual, mii de oameni din întreaga lume fiind impresionați de gestul jucătorului.

Observator. TV a realizat un interviu în exclusivitate cu Alexandra Cuc, logodnica lui Surugiu, pentru care ziua de 27 septembrie a căpătat noi conotații, pe lângă aniversare: a fost cerută de soție într-un mod inedit și invidiată de mii de femei!

Ce spune Florin

„ Am vorbit cu kinetoterapeutului, i-am dat inelul înainte de meci şi mi l-a înmânat la final. Am ales meciul cu Iralnda, deoarece atunci erau cele mai importante evenimente din viaţă mea. Cuvintele cheie: Rugby, Alexandra, Cupa Mondială, Wembley. Eram la Cupa Mondială, cel mai important eveniment din istoria rugby-ului, mă aflăm printre cei mai buni jucători din lume, pe Wembley unul dintre cele mai impresionante stadioane, Alexandra pe care o iubesc foarte mult împlinea 28 de ani, chiar pe acel stadion. Era ziua perfectă!”.

Ce spune Alexandra

Observator.TV: Unde v-ați cunoscut ? Cum a început povestea voastră?

Alexandra Cuc: Ne-am cunoscut la mare într-un weekend pe o terasă, m-a abordat foarte frumos spunându-mi că chipul meu îi este foarte familiar. I-am răspuns politicos că este aproape imposibil (eram sigură că el este constănţean) deoarece sunt din Baia Mare şi în prezent locuiesc în Bucureşti. Uşor am început să vorbim şi mi-a spus că este sportiv de performanţă. Apoi a avut meciuri în oraşul meu natal şi împreună am identificat prietenii comuni. Întoarsă în Bucureşti, timp de o săptămâna-două m-a tot sunat şi mi-a dat mesaje în care îmi spunea cine este şi că mă roagă să-i răspund. Nu am făcut asta!

O: Și i-ai răspuns?

A.C.: Eram concentrată pe masterat, pe job şi nu mă interesa o relaţie în acel moment. Chiar nu simţeam nevoia să socializez, așa că nu i-am răspuns deloc. Până la următoarea întâlnire au trecut aproximativ două uni, era toamnă. Tatăl meu a sosit în Bucureşti într-o delegaţie. Pasionat de rugby și cunoscător al echipei băimărene, tatăl meu m-a invitat la finala Campionatului Național în care își disputau titlul echipa din Baia Mare şi Steaua Bucureşti. Pe stadion, am stat în galeria echipei băimărene, și a fost un meci pe cinste. Dintr-o dată, am simţit ceva în piept şi cu coadă ochiului l-am zărit pe Florin, a trecut prin faţa tribunei. Nu eram sigură că este el, a fost preț de câteva clipe şi, nemăvăzându-l niciodată de când ne-am întâlnit prima dată, nu îmi era familiar chipul. L-am urmărit cu privirea până la locul în care s-a aşezat. Atunci am ales să-i transmit un mesaj: și acum sunt surpinsă de gestul meu, deoarece niciodată nu am abordat vreun băiat, niciodată nu am făcut eu un pas în acest sens. Nu era firea mea de aşa natură. 

O: Și până la urmă cum v-ați întâlnit?

A.C.:  I-am trimis acel mesaj. „Bună ! Ce faci? Eşti la meci?”, l-am întrebat eu, el a confirmat și apoi m-a sunat. „Minune! Răspunzi la telefon?”, mi-a spus cu o ușoară ironie.  Și vorbeam la telefon și el nu mă putea repera în tribune. În tot acest timp, îl vedeam cum se foieşte, stânga, dreapta, spate. Și, din galeria băimărenilor, i-am dat primul semn. Am ridicat mâna sus, astfel încât să mă zărească. A râs, mi-a făcut cu mâna şi mi-a zis: „Gata, te-am văzut, acum haide să ne uităm la meci”.

A fost un schimb de replici care mi-a plăcut, simţeam o conexiune şi un sentiment de euforie pe care nu l-am mai trăit niciodată până atunci. Mi-a plăcut felul în care mi-a vorbit, vocea lui, tot. Având în vedere că m-a căutat timp de două săptămâni şi nu i-am răspuns deloc, reacţia lui putea fi una mai puţin plăcută. Florin este un băiat special, asta am aflat ulterior.

La finalul meciului, tatăl meu a coborât din tribună şi traseul a fost exact prin faţă peluzei în care a stat Florin. Și asta a fost!  Văzând că mă apropii de el, a coborât şi m-a întâmpinat. A vrut să mă pupe pe obraz şi eu m-am tras. Avea un chip luminos şi zâmbitor. A rămas să ne auzim la telefon, deși nu am cedat.  „Mă mai gândesc!”, i-am spus tranșant.

O: Și ce a urmat apoi?

A.C.:  Conversații și două săptămâni de cantonament, timp în care am vorbit zilnic la telefon. M-a invitat la următorul meci. Era rezervă, a jucat doar zece minute la final.  min la finalul meciului. Pe atunci nu înțelegeam foarte bine jocul, recunosc. Mi se părea simpatic, îl vedeam aşa micuţ la început, pe lângă coechipierii lui. La finalul meciului, am aşteptat în dreptul vestiarelor să iasă, aşa procedează apropiaţii după fiecare meci. Când a ieşit, avea o tristeţe pe faţă dar când a dat ochii cu mine s-a luminat şi a zâmbit. Transmitea o energie şi o emoţie foarte puternică. Și tot atunci mi-a propus să ieșim la un suc, dar nu am depus deloc efort pentru a mă pregăti de întâlnire, îmi doream să nu mă placă. Simţeam că nu este momentul pentru a avea o relaţie.

Ce înseamnă o Cupă Mondială pentru iubita unui sportiv

O: Și ce a urmat apoi?

A.C.:  A fost o întâlnire în care am povestit vrute și nevrute. Am ieşit fericiţi din restaurant şi am mers pe jos spre casă, îmbrăţişaţi, fără să realizez clipa când am ajuns aşa. M-a condus până în faţa blocului şi m-a sărutat pe obraz, l-am îmbrăţişat şi am oftat lung. Era doar începutul unei frumoase poveşti de dragoste. Au urmate şi alte cantonamente, vorbeam des la telefon. Încet încet ne-am îndrăgostit şi s-a legat o relaţie foarte puternică. În primul an de realație a urmat Cupa Mondială din Nouă Zeelandă, a fost o perioadă foarte grea pentru mine, am stat o lună de zile fără el, mai era și diferența de fus orar. Meciurile au fost transmise în direct noaptea, şi acum îmi amintesc cum priveam la televizor cu mândrie şi lacrimi în ochi la intonarea imnului, eram foarte mândră de el. La întoarcerea în ţară, l-am aşteptat la aeroport cu sufletul la gură. Ne-am mutat împreună şi de atunci suntem nedespărţiți. Am realizat multe împreună şi zidit o relaţie puternică.

O: Mergi cu iubitul tău la toate meciurile? 

A.C.: Da, nu lipsesc de la niciun meci disputat în Bucureşti. Uneori am participat şi la meciurile în deplasare, când s-a putut, când nu, le-am vizonat fie online, fie la tv.

O: Cum credeai tu că îți vei petrece ziua de naștere?

A.C.: Nu credeam că va fi o zi foarte specială, eram fericită că sunt acolo, dar m-am întristat când am aflat programul lor de după meci. Mi-a spus cu câteva zile înainte că imediat după meci, pleacă la Leicester, oraş situat la ore ore de Londra, pentru că acolo se va disputa meciul România-Canada. M-am gândit că-l voi aştepta după meci, ne vom îmbrăţişa la fel ca după fiecare meci şi ne vom lua rămas-bun, iar a doua zi urmă să mă întorc în ţară. Dar, eram fericită că sunt acolo, că-l voi vedea jucând alături de ce mai buni jucători din lume. Era suficient.

O: Ce le vei povesti nepoților peste 50 de ani despre această zi?

A.C.:  Le voi spune nepoților: „Veniţi la mamaie să va povestească cât de frumoasă a fost ziua de 27 septembrie 2015, cât iubire a fost şi este între mine şi Tataie”. Voi da play filmuleţului emoţionant. Le voi explica ce înseamnă, dragostea, respectul şi sănătatea. Și  cum poţi ajunge prin muncă multă şi perseverență cât de sus îţi doreşti.

O:  Când va avea loc nunta?

A.C.: Va avea loc anul viitor. Nu am stabilit data şi locul, deoarece abia am ajuns în ţară de câteva zile și nu am apucat să vorbesc cu Florin multe detalii. Mai are două meciuri foarte importante şi este concentrat pe antrenamente. Nu vrea să-i distrag atenţia în niciun fel de la ceea ce face acolo. Recunosc că nu ştiu nimic despre organizarea unei nunţi, nu ştiu cu ce să încep, nu ştiu încotro să o apuc. Am aflat că weekendul acesta este un târg de nunţi, am să-l vizitez.

O:  Cum arătă inelul? A avut probleme în momentul în care l-a ales, cu măsura?

A.C.: Este cel mai frumos inel din lume, o bijuterie inedită. Este din aur negru, cu diamant negru şi mici diamante albe. Nu ştiam că există aur negru! Mi se potriveşte de minue, am senzaţia că fost creat special pentru mine. Nu putea alege alt inel, este un inel cum nu am mai văzut. A luat un ineluş din caseta mea de bijuterii şi a luat măsura. În privinţa modelului, i-am povestit bijutierului despre mine și a fost ca o revelație.

O:  Cum ați petrecut după?

A.C.:  După meci, ne-am luat rămas-bun, el a plecat spre urmtoarea destinaţie cu echipa şi eu am plecat fericită cu prietenii mei spre locul unde eram cazată şi am sărbătorit cu şampanie trei evenimente: ziua mea , a unei preietene foarte bune şi cererea în căsătorie! Ne-au felicitat nu doar coechipierii lui, ci și irlandezii, englezii, toată lumea: agenţii de securitate, staff-ul de la rugby world cup mă opreau şi cereau poză cu mine. 

O:  A avut vreo relevanță că echipa de rugby a României a fost învinsă atunci?

A.C.: Nu cred. Planul lui Florin era făcut încă de când a aflat programul Campionatului Mondial şi a văzut că un meci este exact de ziua mea. Irlanda este o echipă foarte puternică şi face parte din turneul celor şase naţiuni. Au fost tot felul de mesaje pozitive şi critice după acest meci. Nu trebuie să uităm că acest sport nu este foarte mediatizat în România şi nu se investeşte la fel de mult că în alte sporturi. Ţări că Franţa, Irlanda au şcoli specializate de rugby, este un sport naţional. Băieţii noştri au muncit foarte mult pentru a ajunge aici şi consider că şi-au demonstrat calităţile, că merită să fie la Cupa Mondială. Având în vedere că nu există foarte multe echipe de rugby în România, ei joacă la un nivel foarte înalt şi au o pregătire foarte bună.

O:  Cum au reacționat apropiații, părinții au aflat de la televizor că v-ați logodit? 

A.C.: Părinţii au aflat de la mine, i-am sunat fericită imediat după meci, restul au aflat fie de la televizor, fie de pe internet. Reacţiile au fost incredibile, primeam zeci de mesaje în decurs de câteva minute, mesaje emoţionante, în care ne felicita lumea şi spunea că i-am făcut să lăcrimeze, că le-am făcut ziua mai frumoasă. Părinţii sunt foarte fericiţi, atât ai mei cât şi a lui Florin.

O: Cum arată rochia de mireasă la care visezi?

A.C.: Nu am un model anume în minte. Dar ştiu, că vreau să fie ceva inedit, ca și inelul de altfel. Simplă! Trebuie neapărat să mă caracterizeze, să mi se potrivească. O combinaţie între eleganță şi puritate. Încerc să-mi creez în minte modelul, am să mă mai uit prin reviste de specialitate. Nu m-am gândit nicodată la rochie şi încă nu ştiu unde să apelez.

O:  Disciplina și rigoarea din teren sunt transferate în sfera personală?

A.C.: Incontestabil. Sportul te cizelează şi îţi oferă o disciplină rar întâlnită. Te învaţă să ai un echilibru în viaţă. Florin este un om foarte echilibrat, am învăţat multe de la el. E un băiat care ştie să-ţi fie alturi şi la bine şi la greu în aceeaşi măsură. E un băiat care ştie să asculte, să respecte şi să fie un prieten de nădejde. Sportul formează prietenii şi dezvoltă stimă de sine. Muncă şi spiritul de echipa te ajută foarte multe în viaţă de zi cu zi. Este un om foarte puternic, care pleacă la drum mereu cu zâmbetul pe buze indiferent cât de prăpăstios pare drumul. 

Se implică în treburile gospodăreşti şi mereu când îi cer ajutorul, nu ezită să mi-l ofere. Vă spun un secret mic, nu cred că ne aude nimeni. Când suntem pe grabă şi trebuie să ajungem undeva, uneori dacă am nevoie, îmi îndreaptă părul rapid şi foarte bine!

O:  Câte mesaje de felicitare ați primit?

A.C.: Nenumărate, este imposibil să le număr. Am primit mesaje în limbi străine, din toată lumea. Am rămas surprinsă de amploarea acestui eveniment. El şi-a dorit să fie tot stadionul prezent, dar securitatea a fost puternică şi a fost puţin mai greu.

Dar, noi considerăm că a fost perfect!

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰