Video Actorul Alex Călin, despre tăierea sporurilor: "O normalitate ar fi fost să iei fiecare caz în parte"

În paralel, parlamentarii din Bucureşti şi Ilfov şi-au pierdut dreptul de a cere decontarea chiriei, dacă deţin o locuinţă proprie în Capitală sau în zonele limitrofe din Ilfov, ei sau soţii. Pe lista celor care au decontat până acum de la stat, deşi aveau locuinţă aici, se numără şi parlamentarul AUR Mugur Mihăescu, dar sunt politicieni din toate partidele care au făcut acelaşi lucru.

Legea a fost votată în plenul reunit şi a trecut cu o majoritate de voturi. Între timp, însă, Nicuşor Dan a condus prima şedinţă a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării din mandatul său de preşedinte. Membrii CSAT au decis schimbarea legislației penale care vizează evazioniștii, mai multe controale îndreptate împotriva acestora, dar și digitalizarea serviciilor fiscale. Despre această digitalizare am auzit constant în ultimul deceniu, doar că nu s-a intamplat, dovadă şi incapacitatea de colectare eficientă a taxelor, aspect care ne plasează pe ultimul loc în Uniunea Europeană, cu o rată de 27% din PIB biruri efectiv intrate în bugetul statului, faţă de 40%, media UE. Practic, 1 din 3 lei nu este încasat. 

Oricum, potrivit unor surse sindicale, citate de profit.ro, a fost analizată inclusiv posibilitatea ca bugetarii să fie obligaţi să intre, lunar, într-un concediu fără plată de cinci zile.

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Alex Călin, actor. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:

- Cum vă afectează măsura aceasta, de eliminare a sporului de condiţii vătămătoare, pe dumneavoastră şi pe colegii dumneavoastră?

- Păi e interesant că, întâmplător sau nu, tocmai am terminat un spectacol care este făcut după un text politic care, printre altele, vorbeşte despre precaritate. Este locul unde genul acesta de măsuri, din nou, din punctul meu de vedere, şi cred că şi din punctul de vedere al colegilor, înving cultura. Tocmai am aflat de măsura, de OUG-ul care s-a dat, înainte de a intra pe scenă şi chiar o colegă, doamna de la cabine, doamna care ne ajută cu hainele, cabiniera noastră, mi-a spus că, practic, salariul ei se va reduce cu undeva la 300-400 de lei. Şi, ca să ne înţelegem, scade de undeva de la 2.800 de lei, deci, din start, trebuie spus că salariul dânsei era undeva foarte jos. Pe mine, personal, probabil că mă va afecta undeva la 700-800 de lei. Dar, aici, ok, este vorba şi de bani, într-adevăr, dar în primul rând este vorba de atitudine, de faptul că genul acesta de măsuri se iau la pachet, de faptul că nu au avut răbdarea să coboare la nivelul angajaţilor, bugetarilor, şi să vadă cine merită acel spor, cine îl ia ca să completeze un salariu mizerabil. Sunt convins că au fost contexte în care s-a făcut abuz de genul acesta de sporuri, dar, de exemplu, în cultură cred că toată lumea ştie că genul acesta de sporuri doar completau un salariu insuficient sau, repet, chiar mizerabil. 

- Haideţi să le explicăm telespectatorilor ce înseamnă concret, în breasla dumneavoastră, în meseria dumneavoastră, condiţii vătămătoare? De ce simţiţi că meritaţi acest spor?

- Păi, uite, o să încep, ca să nu încep cu categoria noastră, a corpului artistic, o să încep cu colegii tehnicieni, maşinişti, cu colegii de la lumini, care se urcă pe schele de fiecare dată, înainte de fiecare spectacol, trebuie să regleze nişte lumini care sunt pentru fiecare spectacol într-un fel anume. Ei urcă pe acele schele, ei stau în nişte spaţii care sunt date cu nişte substanţe speciale ca să nu ia foc şi aşa mai departe. Colegii noştri tehnicieni, maşiniştii, montează şi demontează de fiecare dată. Acum, în timp ce vorbim, când e cam 23.30, aşa, noi aşteptăm ca colegii noştri să demonteze decorul şi să-l urce în maşină şi să plecăm spre Bucureşti pentru că unii dintre noi avem, mâine dimineaţă, repetiţii.

Asta apropo de condiţiile în care se lucrează. Nu e vorba de a ne plânge, dar sunt nişte condiţii în care oamenii îşi pun viaţa în pericol. Sunt decoruri masive, care oricând îi pot accidenta, iar în ceea ce ne priveşte pe noi, corpul artistic, nu ştiu, gândiţi-vă la un artist de circ care performează la, nu ştiu, câţiva metri deasupra solului. Noi, în timpul spectacolelor, stăm agăţaţi de schele, luptăm cu săbii, cu cuţite, sunt o groază de condiţii legate de felul în care construieşti spectacolul şi care pot fi considerate condiţii vătămătoare, posibil vătămătoare sau periculoase. Sunt de acord că trebuie să se taie de undeva, sunt de acord că se face abuz de genul acesta de sporuri, dar cred că cel mai corect ar fi fost să cobori la nivelul angajaţilor şi să vezi ce înseamnă aceste sporuri pentru oamenii ăştia.

- Deci, practic, pe dumneavoastră ca artişti, personal din teatru, nu v-a întrebat nimeni, în perioada asta în care s-a vorbit despre sporul acesta, de pildă, "băi, de ce voi, la teatru, ăştia, artiştii, boemii, aveţi acest spor de condiţii vătămătoare?". A venit cineva să vă întrebe asta?

- Evident că nu. Evident că nu ne-a întrebat nimeni şi eu nu cred că trebuia să mă întrebe pe mine, dar noi avem nişte reprezentanţi ai breslei, deci există, nu ştiu ...

- Există un Minister al Culturii de unde putea să porneasă totul.

- Da, există un ministru al Culturii care este actor şi care cu siguranţă că s-a confruntat cu genul acesta de condiţii. Ar fi putut să întrebe, din nou, reprezentanţii breslei. Ar fi putut să întrebe tehnicienii, scenografii, care, tot aşa, la rândul lor, lucrează în condiţii periculoase. Deci nu trebuia să întrebe pe fiecare actor în parte sau actriţă, dar cu siguranţă ar fi avut cu cine să vorbească şi cu cine să se sfătuiască şi să înţeleagă că genul acesta de măsuri, o dată că duc din nou spre o şi mai mare precaritate, dar, din păcate, va înlătura oameni, oameni de calitate, oameni care şi aşa lucrează pe puţini bani şi sunt convins că foarte mulţi dintre ei vor pleca. Cine va vrea să vină şi să mai lucreze pe 2.000, 2.500 sau 3.000 de lei, de dimineaţa şi până seara? Să nu vezi lumina soarelui. Intri la 9 în teatru şi ieşi la 11 noaptea. Dar dacă ei, cei care ne conduc, cred că pot fi găsiţi genul acesta de oameni atât de uşor, eu mă îndoiesc. 

- Ca să mă întorc puţin la ceea ce spuneaţi dumneavoastră că au existat, probabil, şi abuzuri pe sporuri, şi sigur au existat, şi le-am arătat şi noi, de fiecare dată, aţi trimis un memoriu, autorităţilor abilitate, prin care demonstraţi chiar cu legea şi cu evaluări medicale că există anumite riscuri periculoase în această meserie. Despre ce e vorba?

- Da, s-a făcut astăzi un memoriu, într-adevăr, venit din partea reprezentanţilor breslei, memoriu unde oamenii au încercat să explice destul de clar acolo, către Ministerul Culturii şi, apoi, se speră să ajungă şi mai departe acest document în care se explică foarte clar condiţiile. Se explică că nu este vorba de nicio exagerare când spui că condiţiile în care se lucrează în meseria noastră sunt unele foarte speciale. Repet, atât corpul artistic, cât şi tehnicienii, doamnele de la cabine, la fel şi scenografii sau cei care lucrează la decoruri. Eu, din nou, sunt de acord că probabil că dacă oferi spor cuiva care duce o hârtie dintr-o parte în alta a biroului sau pe un etaj, probabil că sporul acesta de condiţii periculoase într-o instituţie bugetară probabil că nu este justificat.

Dar nu trebuie să spun eu asta. Repet, cred că o normalitate ar fi fost să iei fiecare caz în parte şi să vezi dacă merită să se aplice acest spor sau nu merită să se aplice acest spor. Dacă suntem luaţi la grămadă, în primul rând arată că nu le pasă, din punctul meu de vedere, şi că, bănuiesc că ştiţi deja că procentul din PIB de la Cultură era, deja, undeva la 0,07%, practic acum se taie şi mai mult de atât. Eu cred că, în contextul pe care îl trăim, cu un picior al extremismului în casa noastră, cred că guvernanţii ar fi trebuit să aloce, din contră, mai multe resurse, nu să taie din resursele trimise către Educaţie şi către Cultură. Eu, cum îmi iubesc meseria, nu mă plâng că o fac în condiţii periculoase, cred în sensul culturii şi educaţiei în societatea aceasta, cred că o poate ajuta să se însănătoşească, să se conştientizeze pericolul. Noi putem să vorbim despre situaţii legate de spectacolele noastre în care au mai existat situaţii de extremism, de fascism şi aşa mai departe. Cerem, în schimb, doar să ni se respecte munca la justa valoare, nimic mai mult, dar nici nimic mai puţin.

- Dar, pentru că tot pomeniţi de extremism şi am şi pomenit de faptul că aţi jucat, puţin mai devreme, într-o reprezentaţie cu substrat politic, dumneavoastră, mediul artistic, aţi fost, sigur, la cârma poziţiei acestea pro-europene, în alegerile prin care am trecut, şi aţi fost foarte vocali în a susţine parcursul pro-european al României. Regretaţi acum implicarea, văzând măsurile care se iau?

- Absolut deloc. Este vorba despre nişte principii pe care le ai. Dacă ar fi să votez, aş vota din nou. N-am plecat niciodată de la premisa că votez ca să-mi fie bine mie. Votez şi pentru viitorul copiilor mei, votez şi pentru viitorul acestei ţări şi tocmai d-aia aleg să-mi fac meseria în felul în care mi-o fac, cu pasiune şi cât pot eu de bine. Deci nu pot să regret nicio clipă alegerea pe care am făcut-o. Dar eu speram că toate aceste reforme vor începe, ştiu eu, poate că de sus în jos, nu iar de jos în sus. Tocmai am văzut că s-au aruncat 63 de miliarde de lei din acel Fond de Siguranţă sau cum se cheamă s-au cheltuit într-un singur an.

- Fondul de Rezervă, da.

- Da, deci banii aceştia să ştiţi că nu au venit la Cultură. Ba cam niciodată nu s-au aruncat bani către Cultură şi, din nou, într-un astfel de moment în care doar s-a vorbit despre deficit, s-a vorbit despre posibilitatea extremismului pe parcursul alegerilor şi deja lucrurile s-au scumpit. Trebuie să le aducem aminte spectatorilor şi telespectatorilor, deşi probabil că ştiu deja, că de la 1 iulie şi preţul energiei va fi mai mare. Nu ştiu, încerc să fac un calcul şi să văd cum colega mea ar putea să-şi plătească facturile la iarnă, că măsură aceasta am înţeles că se va întinde pe cel puţin un an şi jumătate.

Da, nu ştiu, eu sunt de acord că trebuie făcută reformă, dar din punctul meu de vedere nu aşa se face reformă. Na, treaba mea este să-mi fac meseria pe scenă şi eu aş face doar atât. Nu aş vrea să apar la dumneavoastră la televizor, în discuţia aceasta, şi să mă apuc să explic lucrurile acestea. Lucrurile acestea ar trebui să fie ştiute, repet, de Ministerul Culturii, de cei care alocă bani către Cultură şi aşa mai departe. Dar în clipa în care eu nu o să mai pot să-mi fac meseria aşa cum trebuie, pentru că vor pleca oamenii ăştia, care sunt dedicaţi, şi vor veni alţii, dacă vor veni, atunci influenţează felul în care îmi fac eu meseria, pentru că s-ar putea să vină cineva care să nu se priceapă sau să nu fie pasionat şi s-ar putea ca, atunci când manevrează o ştangă, să o manevreze aşa, cum crede el, şi s-ar putea să omoare un om.

Poate atunci oamenii se vor gândi de două ori dacă au meritat genul acesta de impulsuri, aşa, de trebuie să tăiem, de unde tăiem? Hai, tăiem de peste tot de la bugetari. Păi e şi Cultura! Nu-i nimic. Na, încerc să nu fiu mai mult decât este cazul, ironic, dar acum şi discuţia asta este tristă că se întâmplă post-eveniment. După cum v-aţi întrebat, nu ne-a întrebat nimeni nimic până acum şi atunci am impresia că şi discuţia aceasta este, aşa, un pic de să mă plâng, să ne plângem. 

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰