Video Analist, despre incidentele cu drone: Rusia se teme de o situație în care România începe să intervină

Oricum joi a fost o zi în care Moscova şi-a intensificat la un nivel fără precedent provocările pe flancul estic al Alianţei Nord-Atlantice. O rachetă a ruşilor s-a prăbuşit în apropierea unui sat din Polonia, unde a lăsat în urmă un crater de 10 metri. Suflul exploziei a fost atât de puternic încât a spart geamurile unor case aflate la aproximativ doi kilometri. Forţele armate poloneze erau pregătite să doboare racheta, însă au renunţat, în clipa în care au constatat că aceasta urma să cadă pe un câmp, într-o zonă nelocuită. 

Premierul Donald Tusk susţine că Polonia nu a fost ţinta atacului Moscovei. Racheta care a căzut pe câmp este una dintre cele mai avansate rachete convenţionale de croazieră ale Rusiei. Are şapte metri şi jumătate în lungime, cântăreşte aproximativ cât un autobuz mic, atinge viteze de aproape 1.000 de kilometri pe oră şi are o rază maximă de acţiune de aproximativ 5.500 de kilometri, informează grupul militar de reflecţie Global Security. Ministrul polonez al Apărării, în aşteptarea dezinformării şi manipulării Kremlinului, la fel cum a încercat să facă şi in cazul dronelor de la noi, a subliniat categoric că această rachetă de croaziera KH-101 este folosită doar de Rusia.

În România am avut parte de haos şi joi dimineaţă, nu doar la orele serii. Ne-am confruntat cu încă o alertă în Portul Constanţa. De această dată mesajul, realizat tot cu ajutorul Inteligenţei Artificiale, a anunţat plasarea unei bombe în sediul Autorităţii Navale Române. Imediat au fost activate procedurile de securitate şi protocoalele Anti-Tero. Alarma s-a dovedit şi de această dată una falsă. Nu a fost singurul motiv de îngrijorare. În urma incidentelor din România şi Polonia, NATO a decis întărirea flancului estic. 

Forţele Aeriene ale Spaniei vor trimite la Baza Mihail Kogălniceanu un detaşament format din 200 de militari, cu şapte avioane de luptă F18, trei elicoptere echipate antidronă şi un avion de realimentare în aer, iar aeronavele F-16 româneşti, care se aflau, conform procedurii de rotaţie, în Lituania, din luna martie, se întorc acasă. În plus, Turcia trimite avioane de vânătoare în Estonia, prima dată în două decenii când detaşează forţe în ţările baltice.

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Mihail Valentin Cernea, specialist în etica războiului, care a oferit un interviu în exclusivitate lui Marius Pancu, pentru Observatorul de Noapte. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:

- Ce se întâmplă, domnule Cernea? Ce e cu sarabanda aceasta de incidente în spațiul aerian al României? Și nu numai în spațiul aerian, că vedem și ce se întâmplă în Portul Constanța. 

- Și este doar începutul, adică vom mai avea astfel de incidente pe viitor, cred că ani de zile de acum încolo, pentru că tocmai am intrat, nu e așa, într-un proces amplu de reorganizare și de re-echipare, dacă vreți, militară, pe tot flancul estic, din Finlanda până în România, Bulgaria și așa mai departe. Și asta înseamnă că, bineînțeles, se vor augmenta și se vor upgrada sistemele pe care le avem acum pe apărare, mai ales în zona de apărare aeriană, antidrone, antirachete și așa mai departe.

Drept urmare, Federația Rusă se vede obligată să testeze aceste noi capabilități pentru propriile sale elemente de planificare militară. Să ne amintim, pentru o secundă, că planificatorii NATO susțin de ceva timp că, odată cu încheierea războiului în Ucraina, aceasta este o condiție sine qua non importantă, vor fi câțiva ani până când Rusia va fi capabilă să pună probleme NATO și, evident, ca Rusia să poată să facă această pregătire, dacă va avea vreodată nevoie, are nevoie să testeze și va continua să testeze. Acesta este un aspect.

Al doilea aspect, foarte important, este, bineînțeles, cel legat de războiul cognitiv, cel legat de acest obiectiv fundamental al Federației Ruse de a determina țările occidentale să oprească, să sisteze ajutorul pentru Ucraina și speră, probabil, ca prin aceste incidente să inducă îndeajuns de multă panică în public încât măcar să forţeze statele să mai ia din ajutorul pe care îl dau către Ucraina și să-l tragă pentru sine, pentru apărarea propriilor granițe aeriene, de exemplu. Nu-ți mai vine să mai donezi atât de multe F-16-uri în zilele... când vezi că Federația Rusă continuă să îți atace spațiul aerian. 

- Bun, spuneți-mi o dată că Federația Rusă adună în momentul ăsta date pentru propria planificare, pentru viitor. Ce a reușit să adune, practic, după răspunsul autorităților din România în ultimele două săptămâni? Cum arată datele astea adunate pentru planificarea Rusiei? 

- Destul de rău pentru Rusia, din punctul meu de vedere. Pentru că, ce vedem? Vedem, de data asta, o armată determinată să răspundă. Față de liderii politici în trecut, față de non-răspunsurile pe care le-am avut în trecut, în care, să ne amintim, pe domnii Tîlvăr și Ciolacu, care căutau drona prin boscheți, ca să zic așa. De data asta, după o presiune publică lungă și după foarte multă rătăcire publică, dacă vreți, pe tema acestor incidente... 

- Și după niște răniți la Galați, totuși. 

- Și după niște răniți la Galați, într-adevăr, statul român a început să răspundă. De asemenea, să răspundă consistent. De ce am avut trei incidente, unul după altul? Tocmai ca Rusia să vadă dacă răspunsul respectiv a fost un simplu accident sau dacă această capacitate, această capabilitate, există în cadrul tuturor piloților pe care îi avem. Și am demonstrat că o avem. De asemenea, am demonstrat și determinarea de a lua toate deciziile diplomatice care sunt posibile, care se impun în această situație, mai sus de atât e greu de escaladat decât la articolul 4 sau dacă ne imaginăm tot felul de răspunsuri proporționale de tip cinetic. Și nu cred că este cazul, și nu este momentul în cazul de față.

Ce înseamnă asta pentru Rusia? Este că trebuie să se chinuie un pic mai tare decât își imagina dacă e vreodată să pună probleme României și probabil că vom mai avea astfel de incidente pe viitor, odată ce capabilitățile noastre de apărare împotriva dronelor vor fi cu adevărat îmbunătățite și vor veni investițiile care s-au făcut și vor fi integrate în forțele armate române, într-un fel care să și funcționeze. E posibil, cum spunea și președintele Băsescu, într-un interviu, să vedem și un roi de drone care cade accidental pe teritoriul României. 

- Aici e interesant și chiar aici voiam să ajung, domnule Cernea, pentru că în seara asta ce am încercat eu să fac în ultimele 30 de minute e să lămuresc comunicatul MApN cu diferite surse din Ministerul Apărării. M-a ajutat și colega mea, Bianca Iacob, acreditată pe acest domeniu. Am încercat să înțeleg dacă țintele la care se referă MApN în comunicat sunt, de fapt, mai multe drone, adică un roi de drone, așa cum spuneți dumneavoastră, care a intrat în țara noastră, sau dacă a intrat o singură dronă. Până la urmă, în urmă cu, cred că, două minute am primit răspunsul, cinci minute, ar fi fost vorba de o singură dronă, deși exprimarea MApN mergea în direcția pluralului și atunci MApN spune, susține că această confuzie a venit din faptul că au fost mai multe semnale radar. În fine, avem o dronă, asta știm. Dacă erau mai multe drone, dacă era sistem, dacă era roi de drone care ajungea la noi în țară, asta e escaladare care necesită și un alt tip de răspuns, chiar și invocarea acelor două articole NATO? 

- În primul rând, articolul 5 nu cred că ar fi invocat în o astfel de situație, cât Rusia îl consideră incident, cât statul român îl consideră incident și cât NATO îl consideră incident. Acum, să fim pentru o secundă onești. Ideea de incident este o decizie politică menită să nu ducă la o escaladare pe care nici Federația Rusă, nici statele europene nu o mai pot controla. Este evident că acestea sunt niște atacuri, dacă vreți, o intenție ostilă de testare pe care Rusia le poate masca comod sub ceea ce numim "abilitatea de a spune nu am vrut, nu" într-un fel care să fie cât de cât credibil.

Vorbim de război hibrid, vorbim de acele atacuri care să se situeze fix sub linia care ar genera un tip de răspuns cinetic, dacă vreți. Acum, unde este, ce este foarte problematic în strategia Rusiei, pentru că până aici strategia Rusiei cumva funcționează pentru a aduna informații, pentru că nu cred că va avea un răspuns din partea NATO care să genereze război, pentru că să ne amintim foarte clar, în ciuda miturilor care se tot propagă pe social media, NATO nu vrea război, țările din NATO nu vor război și cetățenii din NATO nu vor război, iar liderii politici sunt perfect conștienți de acest lucru, astfel încât se vor face orice pași pentru a evita un război. Nu este un pericol imminent războiul.

Ce complică însă foarte multe ecuaţia şi de ce este o strategie de mare risc este incompetența tradițională deja a armatei ruse, care nu are chiar cele mai precise moduri de țintire. Dacă într-adevăr o rachetă sau niște drone cad peste un spital, cad peste o școală, fără ca să existe o intenție din partea Federației Rusiei în acest sens, ea doar vroia să testeze și cineva a greșit. Se întâmplă frecvent în Ucraina, când sunt țintite instalații militare din orașe și sunt lovite spitale, școli și ansambluri rezidențiale din literalmente greșeală. E ceva care se întâmplă. Ce facem în această situație? Care e tipul de răspuns necesar atunci când ai victime civile, poate chiar și morți? Asta este o dilemă în care nu vrem să fim, dar în care probabil că vom ajunge, dacă Rusia continuă pe această cale de provocări și de sabotaje. 

- Vorbeați de "abilitatea de a spune nu am vrut", încă își permite cumva să nege Rusia, dar m-aș uita și la comunicatul Rusiei care intră cumva într-o zonă de implausible deniability, în care aproape că te faci că negi, deși nici tu nu crezi în asta. Spune - "nu au fost dronele noastre, dar să nu le mai dați jos, că ne supărăm". Cum vine asta?

- Exact. A fost tipul de propagandă rusească post adevăr, dar e ceva, aici mărturisesc că este speculația mea, dar când citesc acest documentar, nu vorbise nimeni din România de dobărât drone pe teritoriul Ucrainei și în spațiul aerian al Ucrainei. Nimeni n-a zis asta. 

- Pentru că acolo e o precizare, e o precizare că dacă vor exista momente în care apărarea anti-aeriană românească acționează transfrontalier, atunci se consideră escaladare din partea României și se supără Rusia. Asta spuneau ei în comunicat. 

- Asta spuneau ei în comunicat. De ce au simțit nevoia oare să menționeze acest lucru când România n-a arătat vreodată vreo intenție? Ba chiar sunt voci între comentatorii români care ar vrea poate o intervenție mai cu coloană vertebrală în acest sens. De exemplu, atunci când vin dronele pe Marea Neagră, trec prin România și se duc să atace porturile ucrainene. Poate pe acelea am putea să le lovim, de exemplu, deși știm că nu țintesc România.

Ceea ce îmi spune mie, îmi permit să speculez optimist aici, că Rusia se teme de o situație în care România începe să intervină în acest fel pentru că nu are un răspuns foarte bun pentru România în această situație. Pentru că, în esență, să ne facă ce? Să ne atace în continuare cu drone? Să mai trimită drone în România? Păi deja trimite drone în România. Să ne expulzeze ambasadorul? Nu poate să ne atace că suntem o țară în NATO. Nu ne poate, nu poate ataca baze NATO din România fără să genereze un răspuns de la aliații noștri occidentali.

Cred că această mențiune este o mențiune făcută de o țară care nu se simte că e în cea mai puternică poziție. Și știm că nu e, având în vedere dezastrul economic, având în vedere cum merg lucrurile pe front, având în vedere faptul că Putin nu mai recrutează câți mor efectiv pe front în Ucraina lună de lună. Toate aceste probleme pun Rusia într-o poziție destul de slabă și probabil că a treia explicație pentru toate aceste incidente cu care ne confruntăm în această perioadă și atacurile furibunde asupra Ucrainei, atacurile aeriene furibunde de-a dreptul asupra Ucrainei, ţin şi de această slăbiciune pe care cred că începe să o înțeleagă chiar și Kremlinul.

Avem și voci, deja voci care erau pro-război care încep să fie sceptici anti-război în public, în media rusească, ceea ce indică clar că sunt niște probleme. Asta nu înseamnă că se termină războiul prea curând, asta nu înseamnă că Putin nu ar putea să înțeleagă că trebuie să escaladeze de aici, nu să dezescaladeze. Dar e clar că e reacția unei țări, unei puteri, unui imperiu care încă nu înțelege cât de slab este. 

Interviu acordat de Mihail Valentin Cernea lui Marius Pancu, pentru Observatorul de Noapte

- Ce s-a întâmplat în Polonia, domnule Cernea? Şi de ce au ales oficialii, mă rog, autoritățile, Armata, să lase racheta să se prăbușească? Există vreun motiv strategic, politico-strategic în decizia asta? 

- Ce s-a întâmplat în Polonia este ce se întâmplă și la noi. Este vorba de același tip de incident menit să testeze apărarea anti-aeriană. Bineînțeles că ar putea să fie până la urmă și un accident, repet, Armata rusă ratează destul de mult pentru câtă precizie și sateliți are, ratează nepermis de mult chiar. E bine pentru noi, e bine pentru Ucraina, dar e foarte rău pentru ei.

Dar indiferent dacă e vorba de un simplu accident sau de o intenție malefică de a provoca stres Poloniei, bănuiesc că decizia de a lăsa racheta să cadă este dată de aceleași considerente care i-au făcut și pe piloții noștri, la vremea respectivă, să decidă să nu doboare drone și anume probabil că știau unde va cădea racheta respectivă și se gândeau că dacă o doboară în aer, resturile rachetei ar putea să cadă poate peste așezări civile și așa mai departe, măcar calculându-i traiectoria era clar că va exploda undeva unde să nu provoace victime omenești și daune prea mari și bănuiesc că până la urmă în spatele armatelor NATO, în general, chiar dacă sună poate idealist și romantic, în realitate de multe ori chiar este siguranța cetățeanului principala cheie de boltă decisională. 

- Și totuși aici mă întreb, nu e necesar, măcar în cazul Poloniei, unde a căzut o rachetă și a făcut un ditamai craterul, măcar o consultare cu aliații NATO? 

- Aceste consultări se întâmplă permanent. Acum, să fim realiști. Evident că articolul 4, articolul 4 are acest element ritualic, nu, în care afirmăm că s-a întâmplat ceva foarte greu, dar e bine să păstrăm aceste tipuri de escaladări diplomatice încă în tolbă, tocmai pentru că incidentele sunt la început. Până la urmă se întâmplă lucruri și mai grave și n-am avut discuții despre articolul 4. Am avut multiple sabotaje ale fabricilor de armament din Europa, care au luat foc constant. Am avut tot felul de sabotori ruși sau plătiți de ruși care au fost prinşi. Am avut chiar această unitate de sabotaj construită încă de pe vremea Uniunii Sovietice şi reactivată de Putin, unde printre planurile sinistre care se discutau erau și punerea de bombe pe avioane europene.

Am avut tot felul de incidente la care mi se pare că nu s-a răspuns corespunzător. Vă dați seama că dacă la literalmente sabotarea unei fabrici de armament nu se răspunde, o rachetă care cade într-un câmp iarăși nu va genera acest tip de răspuns. Din aceleași motive care țin de managementul escaladării cu Rusia. Aici știm că este de la nivelul statului român până la nivelul statului american această idee că trebuie să încercăm să controlăm modul în care se dezvoltă acest conflict ca să nu ne trezim la război cu Rusia. Din punctul meu de vedere e ușor iluzorie această gândire pentru că până la urmă Federația Rusă este un imperiu, iar imperiile au acest obicei de a-și crea propria realitate politică.

Adică dacă Rusia vrea să escaladeze își va inventa un motiv, găsește o narațiune pe care să o spună. Poate foarte ușor să spună că România este o țară inventată de Napoleon al III-lea, cel mai prost împărat, special ca să-i facă rău Rusiei, sigur, râdem, dar astea sunt modurile în care Rusia escaladează. Ăsta este motivul pentru care a atacat Ucraina, până la urmă. Este tot din zona fantasticului. Asta nu-i blochează ca să transforme acest fantastic în realități foarte crunte și foarte crude față de cetățeni. 

- Sunteți cel mai fin cunoscător al Administrației MAGA. Știu că e pasiunea de suflet a dumneavoastră. Cum ați evalua în acest moment relațiile dintre Donald Trump și Volodimir Zelenski? A fost și la Casa Albă, Volodimir Zelenski. 

- Cred că ceva s-a întâmplat între Federația Rusă și Statele Unite. Bănuiesc că are legătură cu războiul din Iran. Bănuiesc că are legătură cu asistența pe care Federația Rusă i-a oferit-o Iranului, pentru că vedem o schimbare de atitudine. Și, atenție, în acel stil al lui Trump în care chiar își schimbă atitudinea. Pentru că Trump când chiar crede el că a greșit, nu recunoaște niciodată în public. Mai degrabă începe să acționeze în așa fel încât să îndepărteze elementele care l-au făcut să greșească. Să ne aducem aminte atunci când au avut loc incidentele cu ICE, acele două situații foarte tragice cu persoane împușcate. Trump le-a luat apărarea celor din ICE, dar încetul cu încetul a îndepărtat anumite persoane și acele raiduri sunt mult, mult mai rare. Adică de fapt a fost o schimbare de politică, dar nu a fost anunțată.

Bănuiesc că și în acest caz, dar repet, e o speculaţie, se întâmplă același lucru. Pur și simplu Putin a tărăgănat prea mult pacea în Ucraina. Putin a tărăgănat mult prea mult deal-urile, târgurile de afaceri pe care Donald Trump și le dorea în mod evident atât de mult. Și până la urmă Trump își pierde răbdarea. Și se vede. Vedem acest lucru din modul în care o parte din propaganda MAGA a trecut de partea Ucrainei brusc. Am avut-o pe Laura Loomer, care s-a dus în Ucraina și a făcut un fel de excursie de pus cenușă în cap în public. Vedem, de asemenea, că se discută serios ca Ucraina să producă rachete Patriot.

Bănuiesc că Trump de acum un an nici măcar n-ar fi luat în considerare așa ceva. Observăm o răcire a relațiilor între Federația Rusă și Statele Unite. Ceea ce bănuiesc e o răcire de fapt între Donald Trump și Vladimir Putin. Pentru că, în stilul lui clasic, Vladimir Putin cumva smulge pierderea din fălcile victoriei, ca să zic așa, pentru că a avut o oportunitate extraordinară în Administrația Trump. Tot ce trebuia să facă era să joace cu ei. Dar ceea ce cred că s-a întâmplat este că Putin nu are încredere în sistemul american. Ok, fac un târg cu Trump acum, dar următorul președinte îmi va garanta că se va ține de acest târg? Şi, în această logică, bănuiesc că până la urmă Vladimir Putin a respins tipul de colaborare pe care și-o dorea Donald Trump și acum va plăti prețul.

- Cât mai durează până când și trompetele MAGA din România vor ralia la această schimbare de atitudine, dacă o vor face? 

- Nu cred că vor ralia pentru că au fost atâtea și atâtea situații în care trompetele MAGA din România trebuiau să voteze în Parlament pentru apropierea relațiilor dintre americani și români și n-au făcut-o. Bănuiesc că acolo există, cum să spun, o căutare internă în sufletul lor foarte puternică despre care este maestrul pe care și-l doresc mai mult? Şi tare mă tem că le place maestrul ortodox mai mult decât maestrul portocaliu.