Video Analist, despre războiul pe pensiile speciale: "Nu mai este despre pensii, despre salarii"

Judecătorii Curţilor de Apel din toată ţara şi mai multe secţii de procurori au intrat în grevă, din cauza acestor schimbări, şi spun că nu se vor mai ocupa decât de dosarele urgente. CSM a transmis ca cere celorlalte două puteri ale statului, adică executivă şi legislativă, să înceteze campania agresivă împotriva autorităţii judecătoreşti. Nici pe alte dosare, lucrurile nu sunt mai calme.

PSD şi USR se atacă la baionetă, pe reforma companiilor de stat. Cel mai nou conflict a fost declanşat de dorinţa ministrului Economiei de a reduce numărul de membri ai Consiliilor de Administraţie, dar şi de numirea conducerilor companiilor de stat exclusiv pe criterii de competenţă, nu pe apartenenţa politică. 

Social-democraţii nu vor ca măsura să se aplice directorilor care sunt deja în exerciţiul funcţiunii, ci doar în cazul celor care se află în procedură de selecţie. Bineînţeles, PSD şi USR au umplut reţelele sociale cu atacuri reciproce, aşa cum ne-au obişnuit de la declanşarea ostilităţilor.  

În schimb, proiectul care prevede interzicerea cumulării pensiei cu salariul nu mai intră în al doilea pachet, pentru că sistemele de educaţie şi apărare s-ar putea bloca. Şi, într-o încercare disperată de a mai linişti personalul didactic, care protestează zilnic, ministrul Educaţiei a anunţat că va acorda, şi anul acesta, vouchere de vacanţă cu aceleaşi limite salariale maxime ca în anii precedenţi. Una peste alta, pachetul doi ar fi gata în proporţie de 99%, spun surse politice.

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Radu Delicote, consultant în marketing politic. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:

- S-au tras focuri dure în războiul magistraţi - Guvern - preşedinte, unde vom ajunge, astfel, domnule Delicote? Şi care vor fi consecinţele, deopotrivă politice şi sociale?

- E o negociere la care asistăm, să ştiţi, în societate, în momentul de faţă. Fiecare categorie socio-profesională încearcă, în momentul actual, să pună presiune pe Guvern, să pună presiune pe ministere, ca să poată să obţină ceva în plus. Cum spuneam, poate o renegociere a măsurilor care vor fi introduse sau care vor fi amendate ulterior în aceste pachete. Deci ceea ce văd, indiferent de ceea ce ni se prezintă la televizor, este o strictă negociere şi nimic mai mult, pentru că reforma pensiilor speciale, a pensiilor de serviciu, este un jalon în PNRR. Deci altfel nu putem să trecem mai departe şi să obţinem aceşti bani.

Deci de aici trebuie să plecăm contextual în interpretarea evenimentelor de marţi şi din zilele următoare. Evident că mi-aş fi dorit, personal, să văd o grevă japoneză, dar dacă acest lucru nu s-a putut, ok, probabil că o vom vedea în zilele următoare. Evident, vă daţi seama că glumesc acum, cu ce s-a întâmplat în sistemul de justiţie, dar poziţionările mi se par un pic nepotrivite şi de o parte şi de alta. De ce? Pentru că pe de o parte ai acest push de negociere în faţa Guvernului, în care încerci să arăţi pisica, să arăţi cine este mai puternic şi cine poate să aibă ultimul dreptate, deşi contextul nu îţi este favorabil.

De cealaltă parte ai inclusiv un Guvern care nu a avut capacitatea reală, până în acest moment, evident din foarte multe contexte pe care le putem dezbate la nesfârşit, să dialogheze concret şi să vină poate cu un pachet de măsuri haideţi să-i spunem agreat. E greu să folosesc termenul agreat. Aş fi vrut să fiu mai puţin diplomat, dar să ne referim la cuvântul agreat că ar fi cel ma bun pe care îl putem folosi, un pachet de măsuri agreat de toate categoriile socio-profesionale, da, de profesori, de magistraţi, de judecători, de militari, de oameni din Poliţie, etc. De cei care lucrează în companiile de stat şi cu precădere de cei din partidele politice, pentru că la final, după tot acest calup pe care foarte bine l-aţi sintetizat, vedem doar o singură concluzie - în pachetul doi de măsuri cresc, în continuare, alte taxe pe mediul privat sau pe mediul care susţine economia astăzi, iar reforma statului mai întârzie.

Stai puţin că mai avem ceva de negociat, mai vedem cum o mai întoarcem, mai vedem ce facem săptămânile viitoare, mai hotărâm ulterior şi vă anunţăm noi cum vom proceda. Cine plăteşte nota de plată? Premierul. Să ştiţi că premierul este principalul comunicator pe subiectul pachetelor şi cel puţin până acum. Cine va reuşi să iasă cu bine din acest subiect? Nu ştiu. Dacă reuşeşte Guvernul şi, în speţă, premierul să vină mai repede decât mai târziu cu o serie de poveşti de succes, cu o serie de elemente pozitive, după aceste incendii pe care le tot vedem că încearcă să le stingă, da? Să mulţumească şi mediul judiciar, să mulţumească şi profesorii, să mulţumească şi PSD-ul, şi companiile de stat, şi aşa mai departe. Lucrurile sunt foarte complexe, ori dacă nu vi, în momentul de faţă, mai repede decât mai târziu, cu o serie de succese asumate, s-ar putea să plăteşti nota de plată politică. Cine? Actuala coaliţie de guvernare. Când? Greu de spus, să ştiţi, pentru că s-ar putea să fie ... primele predicţii erau undeva în primăvara anului viitor, dar s-ar putea să vedem chiar mai devreme ca PSD-ul să iasă de la guvernare şi să înceapă să comunice din opoziţie, pentru că în acest moment se joacă şi Primăria Capitalei şi candidaţii care se înscriu acolo, ori PSD-ul începe deja să, vedeţi, apropo de negocierea de care ziceam mai devreme, să arate pisica celorlalte partide şi să încerce să forţeze inclusiv o negociere politică în acest sens. Deci lucrurile sunt foarte complicate.

- Sunt multe aspecte pe care vreau să le luăm pe rând. Dar spuneaţi aşa, m-aş opri la ce spuneaţi iniţial, că e o negociere. M-am uitat pe comunicatul CSM şi ştiţi că am mai analizat împreună comunicate CSM, este hobby-ul meu favorit, în ultima perioadă, şi spune aşa, CSM, "vrem retragerea proiectului de lege". Nicio secundă nu îşi arată, CSM, disponibilitatea pentru vreo negociere, pentru vreo discuţie, pentru vreo "băi, poate suntem, totuşi, într-o disonanţă faţă de societate, într-un ridicol faţă de societatea care este supusă măsurilor de austeritate, în timp ce noi avem acele salarii colosale", meritate sau nu. Asta este treaba altor evaluatori. Şi atunci vă întreb, până la urmă, este despre pensii şi despre valoarea acestora? Este despre vârsta de pensionare? Sau, dacă ne uităm pe comunicatul CSM, spune aşa, "adresez celorlalte două puteri din stat, executivă şi legislativă, un avertisment", sau este despre cine controlează, de fapt, jocul în ţară?

- Nu mai este despre pensii de mult, este despre, în momentul de faţă, strict de poziţionarea care putere are ultimul cuvânt de spus în această situaţie. Iar mesajul vicepreşedintelui CSM de marţi se înscrie perfect în nota despre care vă povestesc. Când a fost întrebat ce vor face românii care au procesul de justiţie blocat, în ideea în care, conform Constituţiei, cetăţeanii români au dreptul la justiţie? Răspunsul dumnealui, foarte nonşalant, a fost să se ducă la Palatul Victoria şi să-l întrebe pe premierul Bolojan de ce a provocat această situaţie. Nu este ok această procedură, evident.

Nu mai este despre pensii, despre salarii, ci a devenit, deja, un soi de luptă la baionetă în care fiecare parte încearcă să ce? Deja nici negociere nu îi mai putem spune, încearcă să vadă care are ultimul cuvânt de spus. Este, din păcate, o răfuială care se va vedea şi în politic. Pentru că, în momentul de faţă, coaliţia de guvernare, care ar trebui să susţină foarte puternic pachetul de măsuri, este cam moale în exprimare, dacă suntem foarte bine atenţi pe nuanţele respective. Opoziţia tace mâlc şi de-abia acum preşedintele începe, puţin, să se manifeste în rolul de mediator. Dacă vom avea anumite valuri mai mari create de această maree deja din ce în ce mai puternică, dinspre CSM şi, mă rog, dinspre tot mediul judiciar, vom vedea ce se va întâmpla. Dar, deja, lucrurile au ieşit din tagma salariului, a reformei salariale, a reformei pensiilor, etc. şi a trecut în tagma răfuielii şi mă tem că, în acest moment, cine pierde? Pierde tot cetăţeanul român, care nu are dreptul la justiţie, da? Care este pus într-un blocaj, în momentul de faţă, şi, evident, concluziile care se trag de aici.

- Românii au mai protestat la un moment dat, masiv, pentru justiţie, dar în sprijinul independenţei justiţiei. Acum vă propun un scurt scenariu. Dacă ajunge puterea pe mâinile extremiştilor şi avem un proiect de tip Fidesz, în care justiţia să devină subordonată politicului, prin diferite pârghii, ce mai rămâne din susţinerea populară, în urma unui astfel de episod?

- Este o întrebare foarte relevantă şi este bine că ne punem o asemenea întrebare, pentru că, oricum, tendinţa unui extremism, nu i-aş spune neapărat acut, dar măcar moderat se manifestă şi în alte ţări în Europa. Deci, da, relevanţa contextuală există. Ce putem face de aici încolo? În ideea în care în mediul de justiţie, în actul de justiţie, în persoane care reprezintă această profesie nu mai poţi să ai încrederea pe care ai avut-o în urmă cu câţiva ani de zile. Nu prea mai poate exista dorinţa de a le acorda un cec în alb, când vezi această poziţionare de tipul inclusiv a celei de marţi - "du-te tu şi bate în altă parte, pentru că nouă nu ni se pare normal". Mi-aş fi dorit să văd o mai mare diplomaţie din partea reprezentanţilor acestui mediu.

Mi-aş fi dorit să văd, în primul şi în primul rând, o voce comună, care să comunice mult mai agregat şi mult mai bine, în ideea unui rezultat care să împăciuiască pe toată lumea, pentru că o soluţie de compromis doar aceasta poate să fie. Un compromis fie el şi pozitiv sau un compromis fie el şi mai puţin negativ în această fază. Atunci, discuţiile de tipul "noi suntem un pic diferiţi faţă de toate celelalte tagme socio-profesionale" nu ajută, să ştiţi, pe termen mediu, inclusiv la nivel de încredere. Şi aşa aveam foarte puţină încredere în instituţiile statului, acum, astăzi, în toate sondajele de opinie.

Acum vedem şi cireaşa de pe tort, mai frumoasă, mai strălucitoare şi care va eroda şi mai mult neîncrederea cetăţenilor în statul român. Cum se traduce asta? Păi degeaba măreşti taxe şi impozite, pentru că îţi pleacă oamenii din ţară şi nu o să mai ai o felie importantă de producători care ar fi adus bani la bugetul de stat. Deci îţi pleacă oamenii sau o să ai evaziune fiscală sau o să ai o mare încălcare de lege. Deci lucrurile sunt foarte legate între ele, cu efecte foarte mari pe termen mediu şi lung. 

- Pomeneaţi de episodul Nicuşor Dan. S-a dus la şedinţa coaliţiei, prima dată în mandatul său. Mai văzusem astfel de încercări de negociere când era vorba de TVA. Nu a ieşit nici atunci. De ce a făcut Nicuşor Dan pasul acesta şi la ce îi serveşte? Sau i-ar putea face, oare, un deserviciu?

- Este o premieră, să ştiţi, în care un preşedinte se duce la o şedinţă politică, atenţie. Nu s-a dus la o şedinţă instituţională a Palatului Victoria, s-a dus la o şedinţă politică. Trebuie să menţionăm acest lucru. Nu s-a mai întâmplat în România, până acum, niciodată. Se mai întâmplă viceversa, dacă vreţi, când Klaus Iohannis chema, la Palatul Cotroceni, liderii partidelor. De data aceasta am văzut lucrurile petrecându-se invers. De ce s-a întâmplat acest lucru? Dintr-un motiv mult mai simplist decât am crede. Lumea l-a acuzat pe Nicuşor Dan, pe social-media, oamenii normali, comentatorii care, în mod normal, ar fi fost susţinători sau care poate încă mai sunt susţinători ai preşedintelui.

Ca o paranteză, după ce un lider politic este votat, într-o formă sau alta, beneficiază de un soi de cec în alb, de 100 de zile de clemenţă. Însă, acele 100 de zile de clemenţă, ca perioadă, s-au cam micşorat în ultimii ani şi ne putem uita, mai degrabă, la o perioadă de două luni şi jumătate. Deci fereastra de oportunitate, de clemenţă, per se, din partea populaţiei se strânge ori se micşorează foarte mult în cazul preşedintelui Nicuşor Dan şi atunci cred că s-a uitat pe comentarii, s-a uitat pe poziţionări, lumea a început să-l vadă un pic absent pe anumite teme europene în care poate ar fi fost bine să fie mai prezent în ultima perioadă, separat de mesajul instituţional, prezent fizic, şi atunci a ales să procedeze aşa cum a făcut astăzi.

Dacă a fost bine sau dacă a fost rău o să vedem. Eu consider că a fost o mişcare strategică, inclusiv de împăciuire, pentru că fix acesta este termenul, de împăciuire, de mediere între membrii coaliţiei. Pentru că, da, coaliţia de guvernare este foarte şubrezită în momentul de faţă. Fiecare partid începe, uşor, uşor, să aibă altă direcţie, altă poziţionare, alt mesaj politic, iar aceste lucruri se vor vedea unde? Tot în încrederea României pe plan extern, la nivelul investitorilor, la nivelul economic. Iarăşi o să discutăm despre bani care nu mai vin în ţară, despre ratinguri care or să înceapă să se clatine, etc. Da, până la urmă faptul că Nicuşor Dan a intervenit, cu o mică victorie, pentru că această victorie este doar una de etapă, în care coaliţia de guvernare continuă, merge mai departe şi rămân împreună, chiar dacă vorbesc separat. Deci este o mică victorie de etapă, dar o putem bifa în curtea din spate a preşedintelui Nicuşor Dan.

- Îl văzusem pe Nicuşor Dan într-o campanie de imagine, de vacanţă, în urmă cu o săptămână, două. Când mergea la nuntă, l-am văzut şi la festivalul din Moldova, l-am văzut în drumeţie şi nu pot să nu mă întreb, în siajul a ceea ce spuneaţi şi dumneavoastră, referitor la dispariţia, pulverizarea coaliţiei de guvernare, posibilă la un moment, dacă există, cumva, şi vreo mică sabie a lui Damocles şi deasupra capului lui Nicuşor Dan cu privire la o posibilă suspendare în lunile următoare?

- Da şi nu. Mai degrabă nu, în momentul de faţă. Pentru că Nicuşor Dan îşi cam protejează, să ştiţi, imaginea şi nu se expune foarte mult, politic, cum făcea Traian Băsescu, dacă am putea să facem o comparaţie politică în momentul de faţă. Cred că cineva, acolo, la nivel de strategie, şi-a pus această problemă foarte relevant. Cred că atât echipele de strategi ale lui Nicuşor Dan, cât şi dumnealui se gândesc că "cu cât ieşim mai mult în faţă la momentul actual, când încercăm să comunicăm pe ce?, pe teme interne, cu atât mai mult vom plăti şi noi nota de plată la nivel de imagine, inclusiv pe o viitoare potenţială suspendare din Parlament". Deci s-ar putea să vedem o temporizare foarte atentă din partea lui Nicuşor Dan, în perioada următoare, pe temele acestea, tocmai pentru a-l lăsa pe premierul Bolojan să comunice, să iasă la rampă şi, evetual, dacă este de plătit o notă de plată, să nu o împartă ei doi la nivel de imagine.

Deci s-ar putea să vedem că Nicuşor Dan va încerca să se protejeze. Mi-aş dori, cu toate acestea, să-l văd pe preşedintele Nicuşor Dan mai prezent, mai activ, în ceea ce priveşte temele externe ale României, inclusiv vizavi de potenţiala viitoare reconstrucţie a Ucrainei, inclusiv vizavi de poziţionarea Moscova - Washington via Bruxelles. Deci acolo cred că are de câştigat şi acolo cred că este, dacă putem să folosim un termen fotbalistic, o pâine de mâncat pentru mandatul dumnealui.

- Mai aveam această temă, a alegerilor pentru Primăria Capitalei. Nu se prea decid asupra datei, guvernanţii. Ba noiembrie, ba primăvară. De ce vor să o împingă atât de mult, pe de o parte vă întreb? Şi care sunt şansele unui candidat comun, aşa cum îşi doreşte PSD în acest moment?

- Şansele unui candidat comun, la momentul de faţă, sunt 1%, cu indulgenţă, pentru că fiecare partid încearcă să-şi poziţioneze un candidat care, chiar dacă va câştiga, chiar dacă nu va câştiga, la nivel electoral, va câştiga în notorietate. Deci ştiţi care ironia sorţii pentru alegerile acestea de la Primăria Bucureşti? Că nu mai discutăm de votul primarului ci discutăm de cine va pierde sau, ca să reformulez, cine va câştiga locul 2 şi al doilea număr mare de voturi. Acea persoană va pleca în pole-position în următoarea perioadă, pentru alegerile următoare.

Mandatul de acum al primarului Bucureştiului, fie că vor fi alegeri la sfârşitul acestui an sau în primăvară la anul, va fi un mandat foarte scurt. Realist, nu ai timp, mai ales dacă ai şi un Consiliu General care nu îţi este foarte prietenos, să poţi să bifezi o serie de elemente de succes pe care să le poţi folosi ca armă electorală. Aşa vedem că, de fapt, următorul candidat sau următoarea candidată care va veni, pe locul 2, va putea comunica dintr-o poziţie şi va putea toca viitorul primar, viitorul edil general, ca să-şi construiască planul de campanie pentru următoarele alegeri. Deci sunt doi ani numa buni pentru a putea să câştigi o primărie.

Fiecare partid, şi de aici este teoria mea pe care o consider că niciun partid nu va avea candidat comun cu alte partide, deci fiecare partid va merge pe candidat individual, pentru că fiecare partid va vrea, de fapt, să se uite la următorul rând de alegeri, la următorul set de alegeri, pentru că se va vota şi Consiliul General. Noi tot timpul uităm să ne uităm la alegerile locale şi la consiliu, care consiliu este la fel de important, politic şi administrativ, ca şi primarul, să ştiţi. Chiar dacă noi votăm doar emoţional primarul, Consiliul este la fel de important şi acela va fi, de fapt, adevărata miză la următoarele alegeri.   

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰