Video Analist, despre varianta Luca Niculescu premier: Nu are niciun fel de putere de decizie, doar execută

The Heritage Foundation laudă orientarea proamericană a României, modernizarea armatei, politica energetică și cooperarea în materie de securitate. Totuşi, criza politică de la noi se vede de peste Ocean, pentru că - în document - sunt formulate critici dure cu privire la lipsa de predictibilitate legislativă și fiscală, instabilitatea guvernamentală și lipsa unor reforme economice reale. 

Totuşi, deşi este adresat oficialilor de la cel mai înalt nivel, studiul despre România nu are caracter obligatoriu pentru Administrația Trump.

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Marius Ghincea, politolog şi cercetător la Institutul Federal de Tehnologie Zurich, care a acordat un interviu în exclusivitate lui Marius Pancu, pentru Observatorul de Noapte. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta

- Care e relevanța acestui document? 

- Este partea campaniei politice pe care statul român se pare că a început-o de câteva săptămâni bune, pentru a modela poziția părții americane legate de aranjarea Forțelor Convenționale Militare Americane pe continent. Știm că în această perioadă Elbridge Colby, subsecretarul Apărării pentru Planificare Strategică, și-n general administrația americană, regândește poziționarea militară aliat-americană pe continentul european. 

S-a întâlnit, de altfel, Elbridge Colby și cu consilierul prezidențial, domnul Lazurca și cu șef de stat sau cu secretar de stat ale ministerelor altor țări aliate din Europa. Iar în acest context în care este nesigur dacă Statele Unite vor mai menține și pe ce perioadă o prezență convențională militară de amploare pe continent, inclusiv în România, România a decis să depună eforturi considerabile, atât de lobby cât și de PR, pentru a obține mai mult sau pentru măcar a menține ceea ce avem deja în ceea ce privește prezența militară și de securitate americană în regiune și în România în special. 

- Cât cântărește un astfel de raport? 

- Acest raport nu cântărește foarte mult, contribuie la o percepție generală cu privire la România, dar raportul în sine nu aduce nimic neapărat nou, ceea ce nu se știa deja în coridoarele puterii de la Washington. Din punctul meu de vedere este o contribuție onestă, știm măcar ce se întâmplă cu aceste 350.000 de dolari pe lună pe care statul român îi cheltuiește, dar un singur raport nu are cum să aibă vreun efect major asupra administrației americane.

- Chiar clar nu știm, pentru că nu primim o listă de la administrația prezidențială să vedem cât a costat fiecare, nici măcar nu știm, intuim dacă acest raport a intrat în prețul ăsta de lobby sau nu. Sigur că facem o speculație cât se poate de educată în acest moment, dar nu avem o confirmare oficială de la administrația Cotroceni, de la Palatul Cotroceni. Ar trebui să vină ele în spiritul transparenței? 

- În același timp trebuie să ne amintim că, cel puțin în spațiu românesc, el a apărut ca știre că urmarea unei postări de pe social media a consilierului prezidenţial Marius Lazurca. Deci, din punctul acesta de vedere, e și acesta un semnal. Poate nu este o dovadă că face parte din acest arsenal de lobby și de promovare a României la Washington, dar faptul că, cel puțin în spațiu de limba română, știrea a apărut ca urmare a postării consilierului prezidenţial Lazurca, arată că s-ar putea să fie foarte bine partea acestui pachet de lobby românesc.

Dar în sine, cum ziceam mai devreme, un singur raport nu schimbă nicio situație, pentru că inclusiv Fundația Heritage publică probabil 10-20 de rapoarte pe săptămână. Deci, din punctul acesta de vedere, e nevoie de mai mult, e nevoie de o campanie susținută și, din punctul acesta de vedere, cred că în Lazurca și Administrația Prezidențială cam asta au de gând, inclusiv cu aceste editoriale ale președintelui în publicațiile televiziunilor conservatoare din SUA. 

- Știi, v-aș întreba așa popular, se merită banii ăștia? Sutele astea de mii de dolari date pe cele trei, două editoriale și un raport? 

- Dacă doar asta primim în schimbul acestor bani, eu zic că nu se merită. Nu se merită absolut deloc. Cred că putem obține mult mai mult cu mult mai puțin bani dacă folosim niște oameni inteligenți pe care îi avem deja la Washington sau pe care i-am avut până recent și care nu sunt în ambasade, ci sunt de fapt în mediul academic sau în mediul de business din Washington și din Statele Unite. Deci, dacă doar asta primim, cu siguranță nu. Dar nu știm, așa cum spuneați şi dumneavoastră mai devreme, în ce constă toate aceste eforturi și pe ce se duc acești bani pe care statul român îi plătește acestei agenții de lobby din Statele Unite.

- În pasajul acela de critică la adresa instabilității, la adresa incapacității coaliției de a trece un premier, vedeți cumva vreo portiță deschisă de către această fundație, profund conservatoare, repet, pentru a inocula insidios, știu eu, o orientare diferită, o direcție politică în România? 

- Nu cred că e cazul în acest moment. Acel paragraf și din urmă comentariile mai critice nu sunt atât de critice și sunt de fapt de domeniul evidenției. Dacă ne uităm la situația politică din țară din ultimele luni, este greu de evitat să ajungem la o astfel de concluzie cu privire la situația politică internă și implicațiile situației politice interne pentru relațiile bilaterale sau multilaterale, inclusiv în sfera comercială, energetică și așa mai departe.

Iar autorii de la Heritage Foundation sunt sigur că și-au menținut o independență editorială și că acestea au fost practic concluziile pe care ei le-au scos, fără a fi neapărat într-o direcție mai degrabă suveranistă, ca să spunem așa, deși nu putem nega că în sfera MAGA și a conservatorilor americani există în continuare o influență crescândă din partea AUR, din partea lui George Simion și din partea unor elemente suveraniste din România care au fost mult mai bine primite, cel puțin în primul an al administrației Trump, decât oficiali ai statului român. De altfel și ambasadorul României la Washington afirma într-un interviu recent pentru o publicație românească. 

- Bun, haideți să ne uităm atunci la criza aceasta politică din România, nu avem cum să scăpăm de ea. Ne aflăm în fața unei posibile noi desemnări de premier. Ce s-a schimbat față de ultimele patru luni? 

- Nu foarte mult, surprinzător. Au trecut cât, două luni și ceva de când a căzut cabinetul Veştea și această tentativă de formare a unui cabinet prin sfâșirea Partiului Național Liberal. Și situația nu s-a schimbat. În acest moment vedem un Partid Social-Democrat care pare să aibă ca scenariu principal un guvern principal format din oameni, fie ai PSD-ului, fie afiliați Partidului Social-Democrat, potențial cu un premier tehnocrat sau cu un premier politic, nu știm încă clar, dar care încă, impresia mea și pe baza a ce am mai discutată eu în instituțiile statului și cu politicieni din București, încă se luptă pentru a strânge voturi, pentru a cumpăra voturi de altfel. 

Vorbeaţi de domnul Ponta mai devreme. Domnul Ponta și-a format un grup parlamentar cu transfugii din alte partide și are acum capacitatea de a vinde voturi, de a tranzacționa. Și sunt sigur că cu cât această criză se extinde, aceste grupuri care au voturi de dat cer din ce în ce mai mult. Și întrebarea este dacă Partidul Social Democrat și în ultima instanță și președintele sunt dispuși să ofere ceea ce acești oameni vor. Pentru că domnul Ponta, știm foarte bine, este un antreprenor politic. El va încerca să ia cât mai mult pentru a oferi cât mai puțin. 

- Și ce ar putea să ia de pildă? 

- Ar putea să ia poziții de secretar de stat, poziții în administrația publică, poziții în companii de stat, influență asupra anumitor decizii de politică publică. Ar putea să obțină pentru diversele părți ale grupului politic pe care le reprezintă contracte de investiții publice. Deci, practic, rente pe care să le extragă ca urmare a acestor voturi pe care le oferă. Dar este vorba, până la urmă, de o negociere pentru ceva. Domnul Ponta, îl știm bine, mai bine de două decenii, nu face nimic pe gratis, ca să spunem așa. Și, de altfel, dacă nu mă înşel, tocmai s-a întâlnit cu președintele Partidului Social Democrat, unde sunt sigur că n-au discutat despre Mykonos și, mai degrabă, despre cum să cumpere sau să vândă voturi. 

- Deși sunt convins că aveau și acolo opinii pertinente. Imediat ajungem și la cazul Mykonos. Luca Niculescu, variantă de premier. Cum e? Avantaje, dezavantaje? 

- Eu am o părere bună despre Luca Niculescu ca tehnocrat, ca o persoană care a condus dosarul accederii României la OCDE, dosar care, de altfel, este blocat tocmai din cauza partenerilor noștri americani. Că tot vorbeam acum de lobby în Statele Unite. Partenerii americani blochează finalizarea proiectului pe care domnul Luca Niculescu îl coordonează în acest moment. 

Dar, pe partea românească, ce avea dânsul de făcut, de ministerul de Externe, dânsul s-a descurcat, cred eu, foarte competent. Și ca premier, ar fi un premier tehnocrat. Iar în România știm ce înseamnă un premier tehnocrat. Mai ales în configurația politică actuală, înseamnă un premier care, de fapt, nu are niciun fel de putere de a se impune. Nu are niciun fel de putere de decizie. El doar execută ceea ce se decide în coaliția de guvernare, ceea ce se decide în consiliile de conducere a partidelor care formează guvernul. 

Deci, din punctul acesta de vedere, ar fi o decădere, din punct de vedere politic, pentru Luca Niculescu, din punctul meu de vedere. Și, mai mult decât atât, ar transforma acest guvern într-un guvern de tranziție. Pentru că mi-e greu să cred că un guvern care ajunge cu un tehnocrat în frunte, tot trebuie să ia măsuri de ajustare fiscală destul de dure în perioada următoare, și care se mai bazează și pe voturile unor traseiști care vor cere și pentru a trece bugetul, și pentru a trece următoarele pachete de legislație, din ce în ce mai multe lucruri. Adică, acum cer ceva pentru învestirea guvernului, dar dacă vor avea nevoie de voturi de lor și în continuare, negocieile vor continua. Iar asta s-ar putea să ducă la un colaps în câteva luni. 

- Dar are o capacitate mai mare decât domnii Veștea, respectiv domnul Tomac să coaguleze majoritatea de 233 de voturi necesară? 

- Nu mi-e clar în acest moment, pentru că până în acest moment, cu excepția poziției mai nuanțate a UDMR-ului, care pare să își schimbe direcția și să susțină un posibil proiect politic al PSD în această privință, numărătoarea voturilor nu s-a schimbat foarte mult. Evident, dacă UDMR-ul sare în barca Partidului Social Democrat, calculul se schimbă și numărul de voturi necesar pentru a trece guvernul se reduce semnificativ. Dacă pot să achiziționeze suficiente voturi din partea traseiștilor domnului Ponta sau a altora, atunci s-ar putea să aibă șanse mai bune, doar că, după cum am văzut în ultimii doi ani de zile, în general antreprenorii politici din România își fac un plan și ajung în piață și, în general, le iese pe dos. 

- Spuneați de nuanțarea poziției UDMR. Am văzut totuși o schimbare și în poziția lui Ilie Bolojan, care acum câteva zile, cred, a postat un mesaj în care spunea că această situație de provizorat trebuie să înceteze. Această situație cu un guvern interimar trebuie să înceteze. Sigur, a făcut și o serie de recomandări pentru viitorul premier care ar urma să vină oricine ar fi el să mențină politica aceasta de economie, de reducere  fiscală. Dar vă întreb, pentru că experiența m-a învățat să cred în bunele intenții ale unui politician, oricare ar fi acesta doar până la un punct, vă întreb de ce acum pare că, inclusiv Ilie Bolojan, e gata să renunțe la situația asta în care s-a aflat și de care a ținut cu dinții până acum?

- Ilie Bolojan a fost întotdeauna dispus să renunțe la situația de criză și de tranziție către un nou cabinet, doar că, dacă această tranziție, încetarea acestei situații de criză să se facă conform termenilor și condițiilor pe care el le preferă. Deci această criză, acest conflict, război politic, nu a fost pentru continuarea la infinit a crizei, ci pentru ca criza să se concluzioneze într-un mod acceptabil sau dezirabil unei părți sau alteia. Problema a fost că termenii și condițiile domnului Bolojan nu erau în acord cu termenii și condițiile domnului Grindeanu vs domnul Nicușor Dan.

În acest moment eu nu cred că domnul Bolojan și-a schimbat foarte mult termenii și condițiile, dar tactic, eu cred că politic trebuie să-și ajusteze puțin mesajul astfel încât să nu apară că este cel care de fapt blochează orice formă de soluție. Ceea ce nu înseamnă însă că vom avea o soluție rapidă, care să includă inclusiv o poziție mult mai cooperantă sau constructivă a domnului Bolojan, atâta vreme cât aceasta nu îi este convenabilă. 

Doar că la nivel retoric și politic nu vrea să arate că este figura care blochează, pentru că asta este una din acuzațiile pe care Partidul Social Democrat i-o aruncă, că Ilie Bolojan este persoana care blochează totul și că din cauza lui nu se poate face nimic în această țară. Asta necesită în consecință o schimbare de abordare retorică, cel puțin din partea domnului Bolojan, dar eu nu cred că este mai mult de atât.

- Zborul din Mykonos, ajungem și la zborul din Mykonos, domnule Ghincea. Ce vă arată? Care e magnitudinea acestui incident, eveniment, moment și ce vă arată despre fibra separației puterilor în stat în România?

- Acest eveniment, la sfârșit de vară, arată că încă avem nevoie de mai multe subiecte politice pe agendă. Din punctul meu de vedere, nu este o problemă atunci când o Cameră de Comerț organizează un eveniment în Mykonos și decide să invite un număr de decidenți relevanți într-un astfel de eveniment și chiar să-i transportă acolo într-un avion privat. Problema nu este că acest eveniment s-a petrecut sau că au zburat cu avion de mici dimensiuni.

Problema este că au încercat să-l ascundă. Problema fundamentală este că nu au vrut să fie transparenți, nu au vrut să spună de la bun început ce se întâmplă, au încercat să ascundă situația sau să nu anunțe de la bun început. Iar în cazul judecătorilor, este și mai problematic, din acest punct de vedere, mai ales dacă au și cauze pe rol în care unei din aceste părți sunt implicate, dar în mare problema nu este că au participat la un eveniment în Mykonos, problema este pe de-o parte că nu au fost transparenți de la bun început, că nu au anunțat chiar ei că merg și cum merg. Și în al doilea rând, faptul că nu știm dacă această participare plătită de o Cameră de Comerț vine și un quid pro quo ce primește Camerele de Comerț la schimb. Dacă există un quid pro quo care este în afară a legii, asta, evident, este extrem de problematic. Pentru că e o formă de mită. 

- Dar un judecător CCR are ce să caute într-un astfel de zbor? 

- Asta e o bună întrebare. Eu nu știu reguile interne ale Curții Constituționale. Acum nu aș vedea de ce un judecător al Curții Constituționale n-ar putea să fie implicat în dezbateri de politică publică. Problema apar atunci când e implicat în dezbateri de politică publică, care sunt legate și de dosare pe care ar putea să le aibă, le-a avut sau le are pe masă pentru a fi judecat. Din punctul acesta de vedere, participarea unui judecător CCR la un astfel de eveniment s-ar putea să fie problematică. Dar, din nou, aș avea o poziție nuanțată pentru că trebuie văzute și care sunt regulile de etică ale Curții Constituționale și, mult mai important, dacă există vreun conflict de interes între acești individi. Pentru că conflictul de interese și potențialul unei fapte de corupție este aspectul cel mai problematic în această poveste, din punctul meu de vedere.

- Nici acum nu știm cu cine s-au întâlnit oamenii ăștia, ce fel de proiecte au discutat, ni se mai și răspunde așa în derizoriu. Domnul Victor Ponta l-ați văzut mai devreme când întrebăm dacă și-au plătit singuri biletele. Care sunt imperativele de transparență care ar fi trebuit măcar lămurite acum, în al 12-lea ceas? 

- Toți oficialii care au demnitate publică, care au o funcție publică, mai ales de decizie, în Executiv sau în Instanțele Constituționale, ar trebui să anunţe anterior participarea la astfel de evenimente și în funcție de regulile instituțiilor din care provin, să decidă dacă acceptă sau nu astfel de gratuități. Faptul că li se plătește sau nu cazarea, faptul că li se plătește sau nu transportul. Aceasta poate să ridice niște întrebări legate de conflicte de interese, de corupție și din punctul acesta de vedere România nu este un caz unic. 

Ne amintim de altfel și cazuri din Statele Unite în care judecători ai Curţii Supreme au fost acuzați de participare la vacanțe plătite de miliardari americani, care au produs în mod similar mari scandaluri în Statele Unite. Şi în cazul nostru ar trebui să ridicăm niște întrebări legate de transparență și de conflicte de interes. Ce obțin acești oameni în schimbul participării unor decidenți la aceste evenimente? Cine plătește și de ce plătește? Și dacă este ok, dacă este acceptabil că un demnitar cu poziție care implică decizii executive să participe la evenimente în care cheltuielile sunt plătite de altcineva decât de statul român.

- Cum vedeți în oglindă, prin comparație momentul Mykonos cu momentul întâlnirii dintre Ilie Bolojan și Simina Tănesescu, alt judecător al Curții Constituționale, tot neanunțat la Parlament pentru care există de asemenea o comisie de anchetă în acest moment? 

- Cred că comparația este nepotrivită. În cazul acesta vorbim de un actor privat care organizează un eveniment și cheltuiește o sumă de bani pe care o presupunem a fi considerabilă pentru a duce niște demnitari, nu știm pentru ce, nu știm ce obțin la schimb. Asta ridică niște semne de întrebare legitime.

În cazul întâlnirii dintre președinta Curții Constituționale și premier în biroul președințului Senatului, din punctul meu de vedere, e o chestie minoră. Ridică niște semne de întrebare legate de independență judecătorilor Curții Constituționale, dar cred că, din punct de vedere politic, nu există nici o fantezie în capul nimănui că judecătorii  Curții Constituționale ar fi pe deplin independenți. Știm cu toții că vorbim de facțiunea de judecători a PSD-ului, facțiunea de judecători a PNL-ului, facțiunile prezidențiale și așa mai departe. Curtea Constituțională este, eminamente, o instanță politică care judecă cauze politice.