Video Ce urmează după închiderea centralei nucleare. Analist: E un mit că suntem bogați în resurse energetice

O variantă este limitarea consumului sau, dacă situaţia se agravează, deconectarea marilor companii. În următoarea săptămână s-ar putea să ne salveze vântul, nu cărbunele încins doar de politicieni. Prognoza arată că centralele eoliene vor putea să producă mai multă energie în sistem. Acum, deşi operaţiunile nu şi-au produs efectul scontat pe termen lung, ministrul interimar al Apărării si al Transporturilor susţine că detonarea stâncii şi scufundarea barjelor reprezintă un succes parţial. Radu Miruţă mai spune că, dacă nu ar fi intervenit în acest mod, centrala din Cernavodă s-ar fi oprit săptămâna trecută. Costurile operaţiunilor au fost amortizate dintr-o singura zi în care centrala a funcţionat suplimentar faţă de cel mai negru scenariu, precizează acesta. 

Declaraţia nu a rămas netaxată de social-democraţi. Într-o postare pe Facebook, fostul ministrul PSD al Justiţiei Radu Marinescu afirmă că Guvernul a suferit o înfrângere epică pe Dunăre, pentru că - după atât de multe eforturi şi spectacol mediatic - s-a împiedicat într-un dâmb aluvionar.

Dincolo de contrele politice, situaţia este cât se poate de serioasă. A constatat asta echipa Observator care a intrat în Centrala din Cernavodă şi a prezentat în exclusivitate cum se vede, din interior, ce înseamnă nivelul scăzut al Dunării pentru un reactor nuclear. 

Am analizat întreaga situaţie alături de Corina Murafa, expertă în politici energetice, membră în Boardul European al misiunii la adaptarea la schimbările climatice şi în Comitetul Economic şi Social European

- Ce urmează după închiderea reactorului? Care sunt scenariile? Cel bun, cel rău, la ce ne așteptăm? 

- Sigur, ne dorim ca toate zilele și sările să fie precum cea de miercuri, în care vântul să bată. Miercuri seară am avut foarte multă contribuție a energiei eoliene, astfel încât am avut doar undeva la 200 de MW import. Numai că această situație nu poate fi garantată, în mod evident. Caz în care, așa cum spuneați și dumnneavoastră în reportaj, avem grupul de la Rovinari, care va fi pornit. Numai că aici e foarte interesant. Sunt zile când va merge puțin, sunt zile când va merge mai mult și sunt foarte multe zile când nu va merge deloc. Dar noi, costurile pentru operare trebuie să le plătim pentru această prezență, cum ar veni, fără neapărat a fi utilizat.

Sigur că nu exclud scenariul nici ca anumiți consumatori industriali să fie deconectați, mai bine spus să fie oprit consumul lor în perioadele de presiune maximă pe sistem. Și aici totuși există beneficiul că în timpul zilei ei pot să funcționeze la turație maximă, ca să spun așa, pentru că în timpul zilei nu avem o problemă cu producția. Deci sunt marje cu care ne putem juca.

Diferența dintre consumurile de weekend, de seară, când nu sunt consumatori industriali porniți, și cele de seară în timpul săptămânii, când ei funcționează, sunt de până la 2000 de MW. Deci gândiți-vă că totuși se pot face economii cu acești consumatori industriali care funcționează, iată, în continuare în orele de seară, pentru că încă este energie, bineînțeles. Nu o să fie ușor, dar nici nu o să trebuiască să închidem luminile în case.

- Deci există, în vreun fel, pentru că asta e una dintre temeri, circumstanțe care ar putea să ducă la blackout, în ce condiții s-ar putea întâmpla așa ceva? 

- Din punctul meu de vedere, la cum arată lucrurile acum, pentru tot ceea ce înseamnă consumator casnici nici nu se poate pune problema de așa ceva. Presupunând că va trebui să importăm mai mult de 3000 de MW, ceea ce nu prea s-a întâmplat până acum, dar să zicem că ar trebui să facem lucrurile acestea într-o zi în care nu bate vântul deloc, în care nu putem nici grupul de la CEO să-l pornim pe tot, sau știu eu, o situație de genul acesta, se va recurge probabil la o întrerupere de 500 de MW, 1000 de MW de la acești consumatori industriali, astfel încât populația nu va rămâne fără lumina. Asta trebuie totuși spus, pentru că simt că s-a creat o foarte mare panică în rândul cetățenilor, care sigur, e justificată, dar la nivel emoțional, la nivel faptic, nu e o situație atât de gravă.

- Panică pe de-o parte și un soi de tantrum de a face exact în răspăr cu ce spun autoritățile pe de altă parte. Pentru că există una dintre opiniile foarte des întâlnite - nu vii tu să îmi spui în țara mea, care e plină de resurse energetice, să opresc lumina. Pleacă de aici cu această recomandare. Care e situația de fapt? Cât de bogați mai suntem în resursele astea energetice pe care le tot proclamă oamenii? De la petrol chiar, la știu eu, gaz și așa mai departe. Cărbune chiar. 

- Din păcate, știu că o să vă dau câteva cifre seci, ca să spun așa, las faptele să vorbească. 80% din consumul intern de combustibil, benzină, motorină, este acoperit din țiței adus din import. Noi nu reușim să mai acoperim cu resursele interne nici măcar 20% din necesar pentru tot ce înseamnă mobilitate în România. Și aici știți ce se întâmplă pe piața carburanților, cât de dependenţi suntem de un cartel care, iată, este și expus unor riscuri de securitate.

Pe piața gazului natural stăm mai bine. Aici, într-adevăr, reușim cu resursele proprii să ne îndeplinim consumul. Dar, dacă vor intra în funcțiune centralele care sunt de mult întârziate, Mintia, Iernutul, și acolo s-ar putea să începem să avem probleme cu partea de aprovizionare. Mai ales că gazele din Marea Neagră, iată, sunt și ele expuse unui risc de securitate, după cum am văzut chiar zilele acestea cu dronele care s-au prăbușit chiar în perimetrul Neptun Deep. 

Pe ce înseamnă hidrocentrale. Care, într-adevăr, timp de foarte mulți ani ne-au salvat. Și din punct de vedere al prețurilor, și din punct de vedere al securității. Hidroelectrica are 6400 de MW instalați. Iar nu a mai reușit vara aceasta, nici în orele de seară, să intre cu mai mult de 1200-1500 în mixul energetic. De ce? Pentru că apele pe râuri, pe Dunăre, și nu numai pe Dunăre, sunt la niveluri istoric scăzute. Dacă noi acum golim lacurile de acumulare, încercarea de a, să zic, a menaja consumatorii industriali de la deconectare, riscăm să rămânem fără energie la iarnă. 

Cu alte cuvinte, ca să rezum, nu suntem bogați în resurse energetice. Acesta este un mit, și mai ales nu avem resurse energetice care să fie reziliente în fața unor șocuri determinate de schimbări climatice.

- Și că tot am pomenit de întoarcerea la cărbune. Cum e asta? Cât de rentabil e cărbunele la noi în țară? Câtă putere poate să dea, dacă chiar ne-am întoarce la el, așa cum susține anumite voci? 

- Apropo de dependențe, și aici vorbim de o dependență, lignitul nu mai este, nu mai era nici când avea mai mult lignit decât acum. Nu putea să acopere necesarul termocentralelor, deci pentru lignit am fi dependenți de importuri. Dar să zicem că... 

- De unde, din Rusia, eventual, să-l luăm? 

- Da, da, da, exact, exact, exact. Da, da, da, exact, unde iarăși intrăm pe tot ce înseamnă sancțiuni cu Rusia și așa mai departe. Ar mai fi vorba totodată de ... Noi avem undeva la 1600 de MW instalați în momentul de față pe cărbune. Încă-i mai avem. Zilele acestea, când au fost totuși negre, ca să spun așa, pentru Sistemul Energetic Național, nu au intrat mai mult în mix de 800-900. De ce? Pentru că restul intră la prețuri foarte ridicate. Preferăm să importăm de la bulgari, de la maghiari, sau am preferat cel puțin până acum, decât să pornim și aceste grupuri care produc energie la prețuri foarte ridicate. 

- Ce-am fi putut face proactiv înainte ca această criză să ne lovească? Și mă refer acum în mod direct la criza pe hidro, pentru că aici s-au luat măsurile ăstea care au fost foarte vizibile. Ce-am fi putut face înainte? 

- Aici, din păcate, Nuclearelectrica nu a avut un comportament preventiv, din punctul meu de vedere. Și asta o spun pentru că am citit rapoartele lor anuale și rapoartele lor de sustenabilitate în cadrul proiectelor de cercetare în care sunt implicate la facultate. Au subestimat riscul climatic. Nu l-au pomenit, să zic, aproape deloc. Evident, nu și-au făcut planuri de contingență, nu și-au făcut planuri de risc, pentru că aceste cote tot mai scăzute pe Dunăre, seceta care a venit din amonte foarte mult și ne-a afectat, nu erau lucruri necunoscute. 

- Asta vine un pic ca un șoc. Bănuiesc că specialiștii de acolo ar fi avertizat despre asta. Cine n-a luat în calcul, conducerea numită politic? Cine n-a luat în calcul? 

- Sigur că un raport anual și un raport de sustenabilitate e aprobat de conducerea societății la nivelul cel mai înalt. Intuiesc că dacă au existat experți în cadrul companiei care să avertizeze asupra unui astfel de risc, vocile lor nu au ajuns să devină parte din comunicarea oficială a companiei, deci în mod evident conducerea a cenzurat astfel de opinii. Nu lucrez în Nuclearelectrica, nu am de unde să știu exact, eu doar am citit documentele publice ale companiei care subestimează aceste riscuri. 

- Dar aveți senzația că, dacă tot am pornit discuția asta din interacțiunile pe care le-ați avut în tot acest timp, că la noi clasa politică înțelege riscurile climatice? Le-a luat în serios vreodată? 

- Nici nu știu ce șocuri am putea să mai trăim ca să înțelegem realitatea în care trăim. Am avut șocul acesta pe piață energetică, am avut și în agricultura o grămadă de pierderi generate de schimbările climatice. Sunt pierderi economice reale, efecte negative pe sănătate și în zilele acestea n-am auzit nici măcar un politician pomenind cuvântul acesta. Parcă-i ceva tabu, parcă-i ceva rușinos să spunem da, există schimbări climatice, trebuie să facem ceva în direcția asta. 

- Dacă ar fi să faceți un clasament al deciziilor cele mai proaste, cele mai populiste de-a lungul timpului care ne-au adus în situația asta, știu eu, a căpușărilor și al afacerilor băieților deștepți, care ar fi? 

- Sunt multe de spus aici. Din păcate, aceste companii de stat care domină sectorul energetic din România, de la transport la producție, nu au fost administrate într-un mod competent, astfel încât nu s-au făcut niște investiții la timp. Este inadmisibil ca centrala pe gaz a Romgazului de la Iernut să nu existe după șase-șapte ani de când discutăm despre ea și să nu funcționeze. Într-adevăr, ar fi putut să ne ajute mult. Deci, managementul prost al companiilor de stat, aș zice lipsa de inovare, lipsa de deschidere către nou, pentru că, până la urmă, vorbim de această tehnologie a bateriilor, au investit mulți în ea, comunități de energie, prosumatori. 

Noi mereu în toate aceste dezvoltări noi în piață, care sigur că ar fi stricat echilibrul existent al actorilor clasici și al actorilor mari, noi mereu ne-am opus. Am crezut, poate foarte mult, în acest potențial al cărbunelui, al gazului. Noi ne-am atașat foarte mult de tehnologiile trecutului. 

Vedem că cele mai mici prețuri la energie electrică le-au avut în lunile acestea, și nu mă refer neapărat în vara aceasta, ci și primăvara, tot anul 2026-2025. Cine le-au avut? Țările nordice, Spania și Portugalia. Pentru că acolo s-a investit masiv în energie regenerabilă și în stocare. 

Noi am făcut acea greșeală odinioară să supra-stimulăm energia regenerabilă, după care, aproape 10 ani de zile, nu a mai fost nicio investiție. Investitorii și-au pierdut complet încrederea, certificatele verzi au fost tăiate și, abia în ultimii câțiva ani, am reușit să investim mai mult în domeniul acesta. Casa Verde, de exemplu, programele AFM-ului, n-au funcționat în mod corespunzător pentru a sprijini cetățenii în a deveni independenți energetici. 

- Când spuneți că am fi perturbat actorii mari de pe piață, adică aceste companii de stat care sunt în sectorul energetic?

- În primul și primul rând gândiți-vă cum ar fi făcut concurența stocarea comercială în momentul de față Hidroelectricii, Romgazului, Nuclearelectricii, companiilor de stat. Statul a căutat mereu să-și protejeze aceste companii în care era acționar majoritar. 

- Era imposibil să se întâmple o companie de stat pe energie verde, pe stocare? 

- Aici e foarte interesant, pentru că, iarăși, ne uităm la capacitatea lor de administrare și de management.  Hidroelectrica avea în plan diversificare de ceva ani, de vreo 2-3 ani. Vorbeau directorii Hidroelectrica despre asta, chiar raportele anualele companiei vorbeau. Și dacă ne uităm la totuși cât au instalat, raportat la cât au pe hidro exclusiv, e foarte puțin în fotovoltaice. 

Dacă ne uităm la complexul energetic Oltenia, e acolo ne apucă plânsul. Aveau bani pentru a instala 800 de MW pe solar și încă câteva turbine semnificative pe gaz ca să înlocuiască carbunele. Este complet întârziat acel proiect, ajutoare de stat date și nefolosite pentru investiții. 

- Dacă ne uităm în strategia pentru viitor, cel puțin din ce dibuim de la autorități, ne vom axa foarte mult pe gaz, că tot a spomenit Neptun Deep puțin mai devreme. Și sunt aceste planuri și cu încă două reactoare la Cernavodă și cu acele mini-reactoare, mini-centrale, cum ar veni. 

- Toate aceste proiecte, din păcate, nu țin cont de realitatea momentului, de aceste schimbări climatice de care tot povestim, de necesarul ca proiectele astea de investiții și de infrastructură să fie imunizate, dacă vreți, împotriva acestor schimbări climatice. Sunt proiecte riscante și sunt proiecte scumpe.

Dacă vorbim despre mini-reactoare sau despre 3 și 4, vorbim despre energie care este de câteva, șapte-opt ori mai scumpă decât energia regenerabilă plus stocarea. Și noi avem o fabrică de baterii în România, să nu uităm. Suntem unul dintre puținile state europene care ar putea să creeze lanț valoric integrat 100% în țară.