Video Analiza acordului de pace Israel-Hamas: "Oprește un genocid care a durat 2 ani de zile în Gaza"

Donald Trump şi-a savurat gloria chiar din clipa în care a aterizat în Israel si a fost aşteptat de politicieni care purtau şepci roşii, inscripţionate MAGA. Însă momentul culminant l-a reprezentat discursul din Knesset. Preşedintele Statelor Unite a vorbit mult mai mult decât era prevăzut iniţial si a întârziat trei ore la întâlnirea din Egipt, unde era aşteptat de liderii europeni şi ai naţiunilor musulmane.

Benjamin Netanyahu nu a fost prezent la summit iar surse citate de AFP spun că acesta a fost nevoit să se retragă pentru că mai mulţi lideri europeni care nu uită şi nu iartă felul în care Israelul şi-a desfăşurat campania în Fâşia Gaza ar fi ameninţat că mai bine pleacă de la reuniune, decât să se intersecteze cu premierul Israelian. Oricum, preşedintele american a declarat că acum începe o nouă eră pentru Orientul Mijlociu, dar pare că nu a renunţat nici la ideea de a transforma Fâşia Gaza într-o rivieră americană la Marea Mediterană.

Liderul de la Casa Albă a menţionat că Statele Unite vor ajuta la reconstrucţie pentru a face ceva care va deveni "incredibil de popular". Una peste alta, Egiptul, Qatarul, Turcia şi SUA au semnat o declaraţie ca puteri garante ce vor superviza acordul de pace, deşi până când cele 20 de puncte din foaia de parcurs a administraţiei Trump vor deveni realitate mai e cale lungă.

Momentan, toţi ostaticii israeliani rămăşi în viaţă au fost eliberaţi şi reuniţi deja cu familiile lor, în timp ce trupurile neinsufleţite a 4 persoane vor fi predate Crucii Roşii. Ar fi trebuit să fie 28, dar Hamas nu poate localiza restul israelienilor pe care îi luase prizonieri şi nu mai sunt în viaţă, aşa că un comitet internaţional va localiza rămăşiţele pământeşti pe parcursul următoarelor zile.

De cealaltă parte, Israelul a eliberat 250 de deţinuţi palestinieni care aveau condamnări capitale şi 1750 de palestinieni luaţi prizonieri după 7 octombrie şi cărora nu li s-au adus vreodată acuzaţii formale în justiţie.  

Preşedintele Egiptului, unul dintre principalii pioni în acordul de pace, insistă pentru soluţia celor două state ca singura viabilă pentru viitorul regiunii.  Am analizat întreaga situaţie alături de Vladimir Borțun, politolog la Universitatea Oxford

Interviul cu Vladimir Borțun

Marius Pancu: Donald Trump a spus că sunt zorii unui nou Orient Mijlociu, unei noi realități în Orientul Mijlociu. După ce ați văzut, pe ce coordonate se va construi această nouă realitate în Orientul Mijlociu?

Vladimir Borțun: E încă prematur de spus. Cred că acest armistițiu și planul prevăzut de Trump, planul în 20 de puncte, este încă foarte vag conturat și nu există nicio claritate cu privire la capacitatea de implementare a planului. Pe de o parte, armistițiu e necesar, pentru că oprește un genocid care a durat 2 ani de zile în Gaza. Pe de altă parte, nu e și suficient pentru că ocupația Gazei va continua, cel puțin în prima fază a acestui plan. 

58% din suprafața Gazei va fi ocupată în continuare de forțele de ocupație israeliene. Ori nu există nicio garanție că Israel se va retrage din acest 58% din teritoriul Gazei. Ne amintim că în 1967, în urma războiului de șase zile, Israel a ocupat tot sub pretextul unei zone tampon de securitate, Cisiordania, Ierusalim, Înălțimele Golan și Gaza. Multe dintre aceste teritorii le ocupă în continuare, la aproape 60 de ani distanță. 

Deci nu e nicio garanție că nu se va retrage total din Gaza. Blocada ilegală a Gazei, care a început în 2007 și care, de altfel, a contribuit decisiv la ascensiunea Hamas în Gaza, continuă. Exproprierile violente și ilegale din Cisiordania continuă. Nu e nimic în planul lui Trump cu privire la ce se întâmplă în Cisiordania. 

Criminalul de război, Netanyahu, continuă să fie în libertate, iar Trump, în discursul lui de astăzi, a plădat pentru amnistierea lui. Deşi există un mandat de arestare emis de Curtea Penală Internațională acum aproape un an și, în genere, miile de participanți la genocidul din Gaza continuă să se afle în libertate și nu există niciun plan pentru urmărirea penala acestora.

Marius Pancu: Acum, sigur, în momentul în care s-a întâmplat masacrul din 7 octombrie, felul în care Hamas și-a justificat atacul a fost de rezistență și de a readuce în vizorul lumii cauza palestiniană. Doi ani mai târziu, ce s-a întâmplat cu cauza palestiniană? 

Vladimir Borțun: Pe de o parte, cauza palestiniană e mai populară azi decât a fost oricând. Și cred că Israelul este astăzi mai izolat și mai delegitimizat la nivel internațional decât oricând. Cred că sunt milioane de oameni în lumea întreagă și sondajele de opinie din diferite țări arată lucrul ăsta, care, înainte de 7 octombrie și chiar și în prima perioadă după 7 octombrie, erau foarte empatici față de Israel și de poporul israelian și de ideea unui stat israelian dar care, în ultimii doi ani, au devenit anti-sioniști, au devenit critice ai Israelului.  

Nu cred că există un caz în istorie în care un stat și-a pierdut capitalul simbolic de legitimitate la nivel internațional atât de rapid și de dramatic pe cât a făcut-o Israel prin crimele sale de război.

Iar cauza palestiniană am văzut că a generat o mișcare internațională de solidaritate de la studenți în campusuri, la docheri în porturile mediteranene care durează de doi ani de zile cu milioane de oameni care ies în stradă weekend de weekend în zeci de capitale ale lumii și cred că e o mișcare care trebuie să continuă acest momentul pentru că, deși s-a oprit temporal genocidul în Gaza,  dreptatea şi dreptul la statalitate al poporului palestinian trebuie urmărit în continuare. 

Marius Pancu: Simbolic, într-adevăr, mișcarea a căpătat anvergura pe care o spuneți dumneavoastră. Dar în mod concret, la capătul acestui armistițiu, chiar și plan de 20 de puncte dacă el se întâmplă pentru Fâșia Gaza, ce înseamnă?  

Vladimir Borțun: Sunt foarte multe aspecte problematice ale acestui plan. În primul rând că palestinienii înșiși nu au fost implicați în acest proces. Nu doar Hamas, pentru că Hamas, să ne aducem aminte, Hamas conduce în mod dictatorial în Gaza încă din 2006. Nu au mai fost alegeri în Gaza din 2006, de aproape 20 de ani. Avem o dictatură Hamas în Gaza, dar rezistența palestiniană, mișcarea de liberare națională palestiniană, nu se reduce la Hamas. 

Sunt mai multe grupări, sunt mai multe fracțiuni, care niciuna dintre ele nu a fost implicată în acest proces de elaborare a acestui plan și planul nu prevede implicarea în procesul de decizie și de implementare a planului. A doua problemă pe care am menționat-o deja este posibilitatea foarte concretă că această zonă de securitate pe care Israel o menține în Gaza, care reprezintă 58% din teritoriul Gazei, să rămână permanent ocupată, cum s-a întâmplat și cu teritoriile ocupate în 1967.

Apoi planul presupune dezarmarea unilaterală a mișcării palestinene de rezistență. Nu doar a Hamas, ci a tuturor grupărilor palestinene. Dar nu se spune nimic despre dezarmarea coloniștilor violenți și înarmați din Cisiordania, care în mod ilegal continuă să exproprieze pământ acolo, din mâinile palestinienilor. Se vorbește despre deradicalizarea populației din Gaza, dar nu se vorbește despre deradicalizarea populației israeliene.

64% din populația israeliană în iunie 2025, acum câteva luni, considera că nu există o persoană nevinovată în Gaza. 82%, conform altului sondaj din populația Israelielui, crede că Gaza trebuie evacuată cu forța. Toată populația de 2 milioane trebuie expulzată cu forța. Dar nu se vorbește despre deradicalizarea populației israeliene. 

În general, am asistat la un proces de dezumanizare retorică, și nu doar retorică, ci și foarte concretă, a populației din Gaza, în contrast cu populația din Israel, unde o staticii israelieni sunt ostatici, prizonierii palestineni sunt prizonieri, deși au fost, cum ați menționat și eu dumneavoastră anterior, au fost săltați de pe stradă fără niciun fel de proces, fără niciun fel de acuzație care să le fi fost adusă în ultimii doi ani. 

Israelienii au familii, palestinienii sunt un fel de masă amorfă de trupuri umane care pot servi doar ca scuturi umane pentru Hamas. Deci, acest plan se încadrează într-un proces retoric și politic și militar mai amplu de dezumanizare a populației din Gaza. Și nu în ultimul rând, este absența,  elefantul din cameră, dacă vreți, este absența oricărei prevederi în acest plan al lui Trump de recunoașterea statalității Palestinei, care e recunoscută de majoritatea membrilor Națiunilor Unite, iar Trump și SUA continuă să nege acest drept la statalitatea poporului palestinian.  

Marius Pancu: Da, undeva la punctul 19, așa, dacă mergem pas cu pas, se vorbește de ideea celor două state, dar fără să se ajungă la această recunoaștere concretă de care pomeniți și dumneavoastră. 

Ca un contrapunct la ce spuneați, există totuși palestinienii israelieni care au militat împotriva războiului, pentru că i-am văzut la mitingurile care au avut loc în fiecare weekend aproape, în fața inclusiv reședinței premierului Benjamin Netanyahu și în care spuneau că trebuie să încerteze acest război, că nu aduce nimic bun, ci că e doar un tertip prin care premierul își prelungește existența politică. Și aici vreau să ajung. 

Cu ce consecințe pentru viitorul politic și juridic al lui Benjamin Netanyahu acest festival de pace pe care l-am văzut astăzi și în care Donald Trump și Benjamin Netanyahu și-au schimbat așa jurăminte de prietenie și amiciție, Donald Trump invitându-l chiar pe președintele Israelului să-l grațieze pe Benjamin Netanyahu.

Vladimir Borțun: Într-adevăr, într-adevăr. Cred că armistițiul este adesea prezentat drept un ajutor dat palestinienilor, dar în primul rând este un ajutor dat Israelului și guvernului Netanyahu care în doi ani de război extrem de intens nu a reușit să câștige războiul, nu a reușit să elibereze o staticii, nu a reușit să înfrângă și să demanteleze complet Hamas, care continuă să opereze, să întreprindă acțiuni militare împotriva armatei israeliene. 

Practic, Trump i-a și spus lui Netanyahu trebuie să te oprești pentru că nu poți lupta cu întreaga lume. Trump însuși a spus că i-ar fi transmis aceste vorbe lui Netanyahu. Deci, practic, Trump fiind forțat el însuși de factori domestici, să nu uităm că secțiuni tot mai semnificative din baza socială a MAGA a lui Trump sunt tot mai critice și sceptice față de ajutorul dat de SUA Israelului. 

Persoane ca Tucker Carlson sau parlamentara Marjorie Taylor Greene, niște figuri importante în mișcarea MAGA, au devenit tot mai vocale în critica lor față de Israel și față de sprijinul necondiționat oferit de SUA Israelului.  

De altfel, cred că New York Times a publicat un sondaj recent care arată că 56% din electoratul american e nemulțumit de modul în care Trump a gestionat criza din Gaza.

Deci, Trump a fost presat inclusiv de factori interni să acționeze decisiv pentru încetarea ostilităților, pentru încetarea măcelului din Gaza, dar, practic, este un colac de salvare aruncat lui Netanyahu și, după cum ați arătat și în imaginile de mai devreme, încearcă să-l ajute pe Netanyahu să scape atât de urmărirea penală la nivel național din cauza acuzațiilor de corupție care i s-au adus, dar și la nivel internațional pentru crimele de război de care este responsabil. Rămâne de văzut în ce măsură presiunea internațională, inclusiv din partea unor lideri europeni care par să-și fi descoperit o oarecare voce autonomă pe acest subiect, poate să cântărească în balanță în lunile care urmează. 

Marius Pancu: Se schimbă în vreun fel raporturile de putere în Orientul Mijlociu după episodul ăsta?

Vladimir Borțun: Cred că în Orientul Mijlociu încă nu ne putem da seama, la nivel regional, cum va afecta acest plan, mai ales pentru că planul însuși este încă foarte vag. Se vorbește, de pildă, despre un comitet internațional, neutru, condus de Tony Blair, alt criminal de război, care a inițiat un război ilegal în Irak în 2003, din care Irakul nu și-a revenit nici astăzi. 

Marius Pancu: Și aici trebuie să pun paranteză, e o declarație politică fără o acuzație oficială. E o declarație de analiză fără o acuzație oficială.

Vladimir Borțun: Sigur, dar războiul din Irak a fost dovedit ca fiind inițiat pe temeiuri ilegitime, nefondate. Tony Blair este recomandat drept cel care să supervizeze acest comitet internațional de pace, dar există o poziție puternică din partea Qatarului și din partea Turciei împotriva prezenței lui Tony Blair. 

Există foarte multă confuzie în ceea ce privește implicarea autorității palestinene, în ceea ce se va întâmpla în Gaza. Deci sunt foarte multe întrebări cu privire la cum situația din Palestina ca atare va fi schimbată în urma acestui armistițiu. Dar cert este că există o problemă de încredere între unii dintre aliații strategici ai SUA din regiune, cum ar fi Qatarul, care crezând că dacă adăpostește cea mai mare bază militară a SUA din Orientul Mijlociu, este cumva protejată de intervențiile militare ale Israelului, am văzut că nu este cazul. 

Am văzut că până și un aliat cheie al SUA poate fi lovit peste noapte de către Israel. Iar SUA a acționat și din acest punct de vedere. Pentru că și-a dat seama că riscă să-și piardă legitimitatea și capitalul de încredere pe îl care are cu parteneri vechi în regiune din cauza acțiunilor intempestive ale Israelului. Deci aici vom vedea SUA încercând să repare în perioada următoare o parte din relațiile deteriorate cu unii dintre aliații săi strategice în regiune.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰