Video Cosmin Popa, istoric: Domnul Simion este un replicator al tezelor Kremlinului, este dramatic că a ajuns în turul II
Ucraina, o temă pe care cei doi candidaţi la preşedinţie au viziuni diametral diferite. La postul de extremă dreapta francez CNEWS, George Simion a declarat că nu îl vede pe Putin nici un inamic, dar nici un prieten şi că îşi doreşte negocieri de pace, pentru că acest razboi a durat deja prea mult.
Altminteri, chiar moderatorii de la acest post au izbucnit în râs la finalul interviului, după ce l-au luat peste picior pentru că a comparat Franţa cu Iranul şi l-a numit pe Emmanuel Macron un preşedinte cu tendinţe dictatoriale."Țin să vă spun că Franța e o democrație care nu are tendințe dictatoriale. Dacă vă numiți deja omologul "dictator", asta e "promițător" pentru relațiile României cu Franța", a spus unul din jurnaliştii francezi prezenţi în platou.
Revenind la Ucraina, poziţia noastră e neutralitatea, a mai spus în trecut George Simion. Ucraina are nevoie de noi, nu noi de Ucraina şi cu siguranţă ne dorim o compensare pentru participarea României la război, e o altă declaraţie a liderului AUR. Asta în timp ce Nicuşor Dan, dimpotrivă, susţine că este în interesul României să susţină Ucraina şi războiul să se încheie cât mai bine pentru partea ucraineană, cu o pace justă, pentru că altfel dăm drumul în regiune la alte tensiuni teritoriale.
Am analizat întreaga situație împreună cu Cosmin Popa, istoric
Marius Pancu: Ce ar însemna viziunea Simion despre Ucraina, respectiv viziunea Nicuşor Dan despre Ucraina pentru scuritatea României?
Cosmin Popa: Ca un susţinător hotărât al democraţiei, aş putea oarecum să mă bucur, pentru că domnul Simion ţine cu tot dinadinsul să arate o inconsistenţă intelectuală cronică, asta ca să mă exprim reţinut. Domnul Simion nu are o viziune cu privire la Ucraina. Domnul Simion este un replicator al tezelor Kremlinului, declinate şi ele în funcţie de specificităţi ale diverselor spaţii geografice. Dânsul nu s-a arătat capabil de a emite o gândire structurată despre acest subiect. Repetă nişte teze în format TikTok fără un lanţ cauzal între ele şi sigur că asta ne spune ceva despre maturitatea intelectuala a dânsului. Dar în egală măsură ne spune ceva despre cum vede dânsul lumea. Pentru că aş putea să ma bucur, dar fiind totuşi cetăţean român nu pot să nu observ cu tristeţe faptul că acest domn candidează pentru cea mai înaltă funcţie în statul meu. Ceea ce din punctul meu de vedere este deja destul de dramatic, pentru că am ajuns în situaţia de a fi în turul II.
Marius Pancu: Care e pericolul dacă totuşi pune în aplicare ceea ce spune, neutralitate, Putin nu e un inamic şi nu susţinem Ucraina aşa necondiţionat pentru că Ucraina are nevoie de noi, nu noi de ea?
Cosmin Popa: Este foarte simplu. În momentul de faţă, Rusia are nevoie disperată ca pe lângă Ungaria şi parţial Slovacia, să mai aibă un furnizor de probleme în Uniunea Europeană. Încă o ţară care să paraziteze eforturile europene de susţinere a Ucrainei. Din punctul acesta de vedere lucrurile sunt foarte clare. Sigur că ajutorul românesc este, nu aş spune esenţial, dar este foarte important şi a fost foarte important pentru Ucraina, fie şi numai dimensiunea logistică pe care o susţine România. Nu mai vorbim despre transporturi, despre coridoarele de transport, dimensiunea umanitară, dimensiunea militară. Toate acestea fac ca România să fie un actor important în acest conflict, chiar dacă nu foarte vizibil, chiar dacă nu susţinut de o viziune politică proprie, dar eficient pe anumite direcţii. Din punctul acesta de vedere cred că lucrurile ar putea lua o turnură dramatică. Dar ştiţi ceva? O turnură dramatică în primul rând pentru România şi abia apoi pentru Ucraina.
Marius Pancu: De ce? De ce spuneţi asta?
Cosmin Popa: Pentru că asta ar însemna că o astfel de poziţie politică a României deschide larg porţile interferenţei ruseşti în România, care deja este prezent. Se manifestă, o vedem. Tot ceea ce se întâmplă politic discursiv este şi rezultatul aceste influenţe ruseşti, numai că transformarea acestei interferenţe în politică oficială de stat pentru România nu ar fi decât începutul. Poate că unul dintre primele efecte, după care ar urma multe, multe efecte şi daţi-mi voie să cred că mult mai dramatice decât să spunem non-implicarea României în susţinerea Ucrainei. Care sigur, poate fi compensată printr-o încărcare suplimentară a canalului polonez.
Marius Pancu: Acum Călin Georgescu a reapărut pe scenă şi l-a numit pe George Simion protejatul său mai tânăr, a fost reactivat după o perioadă de tăcere. Înţeleg că vor avea cei doi şi o dezbatere în ultima zi de campanie electorală. Cum vă explicaţi că acest candidat pro Kremlin a ales să rupă tăcerea aşa, pe final de campanie?
Cosmin Popa: Domnul Călin Georgescu nu alege nimic. Domnul Călin Georgescu execută ceea ce trebuie să execute. Aici avem de-a face cu o abordare pur electorală şi foarte tehnicistă a discursului politic, în sensul în care avem o distribuţie foarte clară a rolului. Patronul spiritual al domnului Simion se implică în susţinerea mesajului electoral intern. Sigur, din cauze care ţin de incapacitatea domnului Simion de a se exprima în lanţuri cauzale pe o durată ceva mai mare astfel încât să semene cu o discuţie ceea ce emite dânsul. Domnul George Simion, după cum vedeţi, ca un suveranist şi iubitor de patrie verde, merge să-şi caute susţinerea prin întâlnirile cu liderii străini şi cu reprezentanţi ai românilor din diaspora. Şi avem o împărţire foarte clară a rolurilor. Suntem, dacă vreţi, în mijlocul unui atac hibrid mascat sub forma unui exerciţiu electoral. Acesta este ceea ce se întâmplă acum.
Marius Pancu: Vreau să ne uităm şi la ceea ce s-a întâmplat sau nu s-a mai întâmplat la Istanbul. De ce nu a mai avut loc discuţia aceea între cei doi, Vladimir Putin - Volodimir Zelenski? De ce alege să tergiverseze Vladimir Putin în continuare orice fel de discuţii despre pace?
Cosmin Popa: Ştiţi cum se exprima viitorul mareşal Averescu în toamna-iarna anului 1916 vorbind despre tragedia României. Şi anume, când ne-am pierdut priceperea, spunea mareşalul Averescu despre situaţia ţării noastre. Cam acelaşi lucru se întâmplă şi cu domnii de la Kremlin, i-a pierdut priceperea în această situaţie. De ce? Pentru că aici avem mai multe planuri care se întretaie, noi nu avem o singură negociere. Aparent avem o întâlnire ruso-ucraineană.
În realitate avem un conflict de viziuni cu privire la acest război. În sensul în care, în baza unor înţelegeri diplomatice, nu atât secrete, cât confidenţiale ruso-americane. Vladimir Putin a formulat această aparent propunere de pace aşteptând să primească de fapt capitularea Ucrainei la Istanbul, doar că intervenţia statelor europene în procesul de pace hotărâtă, abruptă, însoţită de susţinere, dar şi de înaintarea unor condiţii foarte clare cu privire la declararea unui armistiţiu pe 30 de zile, a făcut ca cele două planuri să se întretaie consolidând semnificativ capacitatea Ucrainei de negociere. Aşa se face că în acest moment Ucraina este în postura de a dovedii absenţa intenţiilor reale ale Rusiei, de a ajunge la un acord de încetare a păcii.
Dacă ne uităm la componenţa delegaţiilor şi aici nu vorbim doar despre Medinski, dar în primul rând Medinski. Din punctul meu de vedere, absenţa ministrului de Externe sigur că vorbeşte despre nivelul politic al delegaţiei. Dar aici, problema nu este cea a mandatului pe care îl are sau nu îl are Medinski pentru că Medinski este un personaj foarte important pentru politica Kremlinului, în Rusia, şi pentru politica zonală a Rusiei. Problema aste că acest Medinski arată foarte clar dimensiunea ideologică a acestei delegaţii. (...)
Ruşii au venit la Istanbul pentru a negocia chestiuni ideologice, politice, de lungă durată, care ţin de pace şi nu de încheierea unui acord de încetare a focului în condiţii de capitulare. (...) Arată că Putin a vrut să sublinieze această continuitate nu numai prin declaraţii, dar şi prin componenţa delegaţiilor. Ori, în momentul de faţă situaţia este foarte diferită faţă de ceea ce se aştepta Putin să primească de la ucraineni şi de la americani la Istanbul zilele acestea.
Marius Pancu: E de natură, refuzul acesta a lui Vladimir Putin să participe la discuţii aşa cum părea că pune presiune Donald Trump să modifice ceva în felul în care se raportează administraţia de la Washington la acest război şi la părţile din el?
Cosmin Popa: Cred că a venit vremea ca si administraţia de la Washington să aleagă tabăra. În momentul de faţă, pendularea americană între Rusia şi Ucraina sub pretextul obiectivităţii va fi mult mai greu de făcut. (...) Ceea ce este aproape cert este că ar fi o mare mirare ca în urma aceste întâlniri să avem un acord de încetare a focului pentru că lipseţte totalmente încrederea între cele două delegaţii şi ştim foarte bine că cel mai bun prieten al eficienţei diplomatice este liniştea, iar astea sunt nişte negocieri care se desfăşoară pe un fond foarte zgomotos.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
