Video De ce a fost dat afară omul care a revoluționat armata Ucrainei, Mihailo Fedorov

Mihailo Fedorov a impus folosirea masivă a dronelor, în defavoarea trupelor la sol, ceea ce Sîrskîi a contestat permanent, deşi eficacitatea atacurilor de acest gen este cât se poate de evidentă în ultimele luni. Loviturile cu dronele în adâncimea Rusiei care au lovit infrastructura petrolieră l-au facut inclusiv pe Putin să recunoască faptul că se confruntă cu o criză energetică, iar în Crimeea ocupată ruşii au făcut cozi la pompă şi părăsesc peninsula de teama loviturilor ucrainene.

Nu a fost singurul motiv pentru care ucrainenii îl regretă pe ministrul demis al Apărării. Mihailo Fedorov este un susţinător al metodei occidentale de comandă şi control, prin care li se conferă autonomie subordonaţilor şi fiecare nivel de conducere militară înţelege ce are de făcut. Mai mult, le a permis militarilor să-şi cumpere propriile arme de pe ceea ce a fost supranumit Amazonul armelor din Ucraina, o pagină web.

Fedorov a păstrat legături la Sillicon Valley, cu personaje controversate însă pentru ceea ce reprezintă valorile liberale, dar utile în lumea MAGA: s-a întâlnit de câteva ori cu CEO Palantir, o companie cu un crez controversat care pledează pentru folosirea inteligenţei artificiale pe o scara mai largă de militarizare şi supraveghere şi crede în supremaţia diferitelor rase, respectiv în ierarhii culturale. De asemenea, Fedorov se mândrea că e cel care l-a convis pe Elon Musk să oprească Starlink pentru Rusia.

Sîrkîi, care a studiat în Moscova, preferă asalturile nesofisticate, bazate pe forţă brută, chiar dacă acestea provoacă pierderi grele în rândul armatei ucrainene. De asemenea, generalul Sîrskîi a fost acuzat că promovează o cultură a minciunii, aşa cum a fost învăţat în timpul studiilor în Uniunea Sovietică. Mai precis, subordonaţii se tem să transmită informaţii exacte superiorilor din lanţul de comandă, de teamă să nu fie pedepsiţi. Exact cum se întâmplă şi în cazul lui Vladimir Putin, care nu primeşte informaţii corecte despre situaţia de pe front.

Mihailo Fedorov i-a cerut lui Volodimir Zelenski să îl demită pe Sîrskîi, însă a fost refuzat. Preşedintele ucrainean susţine că i-a oferit fostului ministru al armatei funcţia de prim-ministru sau de consilier prezidenţial, dar oferta a fost respinsă. În stradă, protestatarii au ieşit cu bannere pe care scria Feodorov is innovation, old grandpas are degeneration adică ... Feodorov reprezintă inovaţia, bătrânii degenerarea ...

În ceea ce primeşte noul premier al Ucrainei, acesta e Serhii Koretki, fost director al companiei de gaz Naftogaz, fără afilieri politice anteriorare. În orice caz, demiterea lui Fedorov îi bucură pe bloggerii ruşi pro-Kremlin, care l-au catalogat drept un inamic mult prea inteligent şi eficient, iar - după îndepărtarea sa - Moscova va avea succes pe front.

Până atunci, însă Marea Neagră a devenit câmp de luptă. Ucraina a bombardat în ultimele zile sute de nave de transport folosite de Rusia pentru exporturi de cereale şi petrol. Operaţiunea, executată exclusiv cu drone, are ca scop izolarea militară şi economică a Peninsulei Crimeea. 

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Dionis Cenușă, analist politic și coordonator de proiecte la Think Tank-ul Expert Group din Republica Moldova şi expert asociat la Centrul de Studii Est-europene din Lituania, care a oferit un interviu în exclusivitate lui Marius Pancu, pentru Observatorul de Noapte. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:

- Vreau să începem cu Ucraina, pentru că acolo s-au precipitat lucrurile, domnule Cenușă. Care e miza acestui scandal?

- Miza scandalului este controlul asupra deciziilor politice care se iau în special în domeniul militar. Este adevărat că Fedorov este, să spunem, un tehnocrat de generație nouă și respectiv vine cu abordări complet diferite, dar totodată este și unul din cei mai populari politicieni în actuala, să spunem, clasa politică de la Kiev. Respectiv, miza este una de a scoate din joc pe acei politicieni care ar putea să fie o competiție pentru Zelenski.

- De asta a prioritizat mai degrabă tabăra șefului de stat major, șefului armatei. Pentru că nu reprezintă un pericol politic, spuneți dumneavoastră.

- Exact. Pentru că am văzut episoade similare și anterior când, de exemplu, șeful armatei ucrainene a fost trimis în calitate de ambasador în Marea Britanie exact din același motiv. Devenea prea popular, prea periculos pentru Zelenski și, respectiv, pentru realegerea sa într-o eventualitate în care avem pace și pot fi organizate alegeri prezidențiale.

- Dar a existat un semnal de genul acesta dinspre ministrul Apărării că ar urmări, ar avea ambiții prezidențiale, ar urmări o carieră politică? A existat vreun conflict cu Zelenski?

- Nu a existat un conflict direct, dar având în vedere că abordarea lui, spre exemplu, legată de mobilizarea forțată, pe care el o consideră nedemnă pentru Ucraina, e contrar la ceea ce s-a făcut până acum, când cunoaștem foarte bine secvențele de video în care vedem cum tinerii ucrainini sunt trași cu forța în microbuze.

Deci sunt mai multe abordări care sunt complet caracteristice actualei clase politice și mod de guvernare a țării în Ucraina și pe care Fedorov, împreună cu susținătorii săi, care sunt din societate civilă, apropo, acest lucru nu a fost menționat atât de nuanțat, dar trebuie să readucem în atenție faptul că Ucraina pe timp de război nu doar are proteste, dar are și o societate civilă care își permite luxul de a ieși pe timp de război la proteste.

- Asta, până la urmă, e un semn al unei democrații funcționale, indiferent care pot fi reproșurile aduse lui Volodimir Zelenski în zona aceasta, inclusiv de Fedorov. Cum va atârna decizia aceasta de parcursul lui Volodimir Zelenski de acum înainte?

- Dacă să urmărim primele reacții ale oficialilor europeni și euroatlantici, nu vedem un oarecare stres. Mark Rutte a spus că el nu consideră că ceea ce se întâmplă acum în Kiev ar putea să schimbe strategia de război a Ucrainei, ceea ce ar însemna că, în linii mari, politica pe care o conduce Zelenski este acceptabilă.

Dar acest lucru iarăși contează pentru că Ucraina devine o parte integră și se integrează tot mai mult în ceea ce NATO și Uniunea Europeană dezvoltă ca planuri post-război. Vorbim aici despre scutul antirachetă, despre care s-a vorbit recent, în care urmează să participă cel puțin nouă state, care fac parte din coaliția celor dispuși și inclusiv ajutorul financiar pentru Ucraina, care va constitui peste 70 miliarde doar în acest an.

Deci vorbim despre sume colosale care vor circula în domeniul militar ucrainian și probabil care la fel trezește anumite competiții între elitele care încearcă să beneficieze pe modul cum se cheltuie acești bani în Ucraina.

- Dacă a vrut să monitorizeze situația, de ce n-a acceptat Fedorov o poziție de consilier sau chiar de prim-ministru, așa cum i-a fost oferită?

- Pentru că acest lucru ar însemna că el nu are o putere de decizie. Deci el devine complet...

- Ca prim-ministru?

- Prim-ministru înseamnă că el de la subiecte pe care le consideră, în care se specializează sau s-a specializat în ultimul timp, ar trebui să se ocupe cu toate problemele Ucrainei, când el de fapt a făcut un lucru excelent în domeniul militar.

- Dacă ne uităm strict la evoluția de pe front, cum au arătat ultimele luni? Cu Fedorov la șefia Ministerului Apărării, da, vă rog.

- Ultimele luni au arătat exact cum ați menționat și dumneavoastră în intro. Ucraina a demonstrat că poate utiliza dronele care sunt mult mai ieftine și mai eficiente pe câmpul de luptă, pentru a lovi puternic și foarte adânc în teritoriul Rusiei.

Deci vorbim despre multe rafinării, inclusiv cele mai importante, care au fost nimicite sau sunt nefuncționale în prezent și care creează reacție în lanț pentru sistemul energetic rusesc, dar cel mai mult pentru consumatorii ruși. Deci, probabil, Rusia înțelege foarte bine că războiul într-adevăr a ajuns deja pe teritoriul rusesc. Nu doar în zona unde Ucraina anterior a reușit să ocupe teritorii și, respectiv, să pună presiune pe Rusia.

- Am văzut două momente semnalate în presa internațională, care se uită cumva la Rusia de după Putin. Unul o copertă în The Economist, extrem de controversată, cu un oligarh rus aflat pe lista de sancțiuni a Uniunii Europene, dar pe care redacția The Economist îl vede așa ca un posibil succesor al lui Vladimir Putin. Sigur, redacția The Economist, fiind una cu un bias cu o preferință pentru afaceri, și atunci s-a uitat la stilul mai degrabă libertarian de a face afaceri al acestui oligarh.

Pe de altă parte, a fost o dezvăluire a Wall Street Journal miercuri,  conform căreia China întreține tot soiul de relații cu ceea ce ar însemna oficialii de rang mediu din Rusia, tocmai pentru că se pregătește, de asemenea, de un viitor fără Putin. Cât de fezabilă e ipoteza asta și cine ar putea să fie în viitorul ăsta fără Putin? Sau cum se arată el?

- Deci, scenariile în care Putin nu este la cârma Rusiei sunt destul de improbabile, având în vedere că războiul durează deja peste patru ani și au avut loc inclusiv încercări de a pune presiune prin grupările în jurul Wagner și multe alte crize prin care a trecut Putin personal, inclusiv cele din prezent, în care el devine cumva un antierou național pentru cei care consumă, care folosesc petrol și au nevoie să se deplaseze la lucru sau acasă.

Dar, cu toate acestea, el controlează câteva instrumente importante. Una este mass media, care face o propagandă zi și noapte și lucrul ăsta se vede cu ochiul liber. Deci, interviurile care sunt făcute cu rușii, cu cetățenii, sunt de regulă foarte seci și nu indică niciun fel de interes de a face vreo revoluție.

Iar ceea ce s-a discutat vis-a-vis de oligarhii ruși, care ar deveni mai loiale ideilor de a coopera cu vestul Occidentul în viitor, iarăși sunt destul de superficiale deoarece acei oligarhi, același The Economist, spune că ei sunt mai patrioți vis-a-vis de Rusia decât au fost până la război.

Deci, ei încearcă să-și protejeze business-ul în cadrul teritoriului rusesc și nu sunt atât de mult interesați să răstoarne puterea și, respectiv, să-l schimbe pe Putin cu altcineva.

- S-a schimbat ceva în relația lui Volodimir Zelenski cu administrația Trump în ultimele luni? Vedeți o schimbare de paradigmă?

- Cred că s-a schimbat opinia lui Trump vis-a-vis de Rusia mai mult decât față de Ucraina. Trump înțelege foarte bine că Ucraina devine mai eficientă prin utilizarea dronelor, că Ucraina participă direct la negocieri cu Uniunea Europeană pentru a construi, pentru a fabrica drone împreună, ce înseamnă că acest instrument va fi folosit și mai mult și, respectiv, Rusia va avea de pierdut.

Costurile cresc pentru Rusia. Respectiv, Trump vede în Rusia mai degrabă o parte perdantă decât actorul care va câștiga în acest război. Cred că vorbim despre un Trump care este dispus să ajute Ucraina într-o negociere cu Rusia și mai puțin un Trump care este aliatul lui Putin.

- Vreau să vorbim puțin și de criza politică din Republica Moldova, pentru că avem și în Republica Moldova, ca în România, o criză politică și o încercare de investire a unui guvern. Ce se întâmplă acolo? Care este CV-ul, dacă vreți, reputația lui Vasile Tofan și care sunt șansele ca guvernul ăsta să treacă, pe care le va propune?

- Șansele, aveți dreptate, criza de peste Prut cumva se extinde peste Prut. Tofan este un aliat apropiat al actualei guvernări. El a susținut directorul european al Republicii Moldova în cadrul configurației pe care o aveam acum la Chişinău. El nu este un novice. El cunoaște foarte bine cu cine va trebuie să lucreze. O cunoaște foarte bine pe președinta Maia Sandu. El este actorul politic cunoscut și care a jucat din umbră deja de o perioadă lungă de timp. Din acest punct de vedere, cred că el va fi cel mai degrabă votat și va fi susținut de o majoritate confortabilă în Parlamentul Republicii Moldova.

Acum, ceea ce urmează de văzut este dacă el va fi lăsat să facă reforme pe bune sau dacă se va confrunta cu aceleași obstacole pe care le-a avut precedentul premier, Munteanu, care la plecare a spus foarte clar că el nu are tot instrumentariul necesar pentru a-și face lucrul așa cum trebuie.

- Cine se opune reformelor în Republica Moldova, din punctul vostru de vedere?

- Din păcate, vorbim despre probleme legate de modul cum sunt administrate întreprinderele de stat, vorbim despre salarii care sunt excesiv de mari pentru funcționari care ridică nu doar pensii de milioane de lei moldovenești, dar și salarii similare anual.

Vorbim despre probleme structurale pe care urmau să le soluționeze exponenții Guvernului trecut, dar din păcate lucrurile au fost tărăgânate și acum avem probleme legate de deficit, exact ca și în România.

Respectiv, salariile bine plătite trebuiesc alimentate cu creștere economică, care în Republica Moldova nu există de câțiva ani. Și respectiv, în aceste condiții Tofan are un job foarte dificil, în primul rând de a iniția reformele sau continua reformele dureroase pe care vroia să le realizeze Munteanu și în al doilea rând să demonstreze că Republica Moldova este un actor credibil în relațiile cu Uniunea Europeană.

Din păcate, Uniunea Europeană nu observă multe probleme care se întâmplă la Chișinău și care ar putea în final să decelereze agenda europeană.

- E agitată și acolo, e vehiculată și acolo tema alegerilor anticipate?

- Nu, alegerile anticipate nu sunt posibile în Republica Moldova, deoarece avem o majoritate confortabilă a partidului de la guvernare.