Video De ce s-a răzgândit Trump în războiul dintre Rusia şi Ucraina. "E obsedat de Premiul Nobel pentru Pace"

După ce acest transcript a apărut în cotidianul britanic, Washington Post şi CNN au dezvăluit la rândul lor că SUA ar putea acorda Ucrainei permisiunea de a folosi cele 18 rachete cu rază medie de acţiune, ATACMS pe care deja le deţine să lovească adânc în teritoriul Rusiei. Au o raza de acţiune de până la 300 km. Mai e pe masă şi o şarjă de rachete JASSMS, cu raza şi mai lungă de acţiune, pe care Kievul le cere de multă vreme şi care ar atinge fără probleme capitala Moscovei sau Sankt Petersburgului.

Asta se traduce în bani pentru SUA, pentru că nu mai vin gratis ca în administraţia Biden. Proiectilele Patriot costă 4 milioane de euro, 1, cele JASSMS undeva la 1 milion jumătate de euro, iar ATACMS peste un milion. Evident, Kremlinul nu a reacţionat bine la toate aceste informaţii şi a sancţionat livrările de armament ale Washingtonului care ar fi percepute de ucraineni ca un semnal pentru continuarea războiului. .

A mai incercat şi Biden să înarmeze Ucraina, transmit apropiaţii Kremlinului, şi nu i-a ieşit. În timp ce Dmitri Medvedev spune ca ultimatumul lui Trump, 50 de zile până la pace sau sancţiuni drastice, e unul teatral.

Preşedintele Statelor Unite are însă o mare problemă pe plan intern, pentru izolaţioniştii din MAGA îl critică dur pentru planul său de înarmare a Ucrainei. Conservatorii din eşalonul dur susţin că această decizie este o trădare a promisiunii lui Donald Trump de a pune capăt implicării SUA în războaiele din alte țări.

Am analizat întreaga situație împreună cu Armand Goşu, istoric şi specialist în spaţiul ex-sovietic

Marius Pancu: Cum schimbă calculul de război măsurile anunţate de Donald Trump?

Armand Goşu: Nu ştim, depinde. Ce a anunţat Trump până acum nici măcar nu sugerează că se va crea o situaţie nouă în care Ucraina poate să câştige războiul. Nu e vorba de aşa ceva, dar în acelaşi timp nici nu are rost să minimalizăm ce s-a întâmplat, pentru că este o adevărată revoluţie în atitudinea lui Trump faţă de Ucraina. Amintiţi-vă întâlnirea din Biroul Oval, amintiţi-vă duritatea replicilor care au curs acolo, amintiţi-vă de declaraţiile lui Trump, care îl învinovăţea pe Zelenski şi învinovăţea Ucraina pentru declanşarea războiului ceea ce era total aberant, amintiţi-vă de presiunea pe care în primele luni de mandat Trump o punea asupra Ucrainei şi asupra lui Zelenski să organizeze alegeri, în speranţa că pleacă Zelenski de la putere şi fluturându-i nişte procente pe care presupun că le-a aflat de la Putin cum că Zelenski nu ar mai avea susţinerea poporului ucrainean şi în condiţiile astea nu mai are legitimitatea să negocieze să semneze vreun document, gândiţi-vă la faptul că Trump din momentul în care a venit la Casa Albă a blocat livrarea multor ajutoare.

Amintiţi-vă că după acel schimb de replici din Biroul Oval, pentru o săptămână ucrainenii nu au mai primit nici intelligence, nici informaţii, nici fotografii din satelit. Amintiţi-vă că o parte din arme au fost blocate pe sol, iar în acea perioadă Rusia şi-a putut coordona şi efectua o operaţiune de ofensivă în regiunea Kursk. E o mare distanţă între Donald Trump de atunci şi Donald Trump din 14-15 iulie, o diferenţă de foarte puţine luni, iar în realitate în mintea lui Trump s-a produs o revoluţie. E prea târzie această revoluţie? Nu ştim, vom afla, Acum, într-un fel, Trump şi aruncă mingea în braţele aliaţilor europeni. 

Marius Pancu: Ce ar însemna să pice o rachetă în Moscova sau Sankt Petersburg în termeni de realizare a populaţiei ruse despre ce se întâmplă?

Armand Goşu: Exclus aşa ceva. Acest scenariu este cu totul exclus. Acum câteva ore Reuters a dat declaraţia Casei Albe, în care a spus că preşedintele Trump nu s-a referit în discuţia cu Zelenski la o lovitură aeriană îndreptată împotriva Moscovei sau Sankt Petersburgului. Că nu se pune problema asta şi că nu l-a încurajat pe Zelenski să comită o astfel. Exclus aşa ceva. (...)

Eu cred că e un tip de joc, de a pune presiune. Cred că bună parte din informaţia care a fost dată de la Casa Albă a fost dată pentru a creşte presiunea pe Putin. Numai că cei din admistraţia Trump uită cu cine au de-a face. Putin e antrenat în astfel de jocuri şi poziţia administraţiei Trump în primele luni nu a făcut decât să şubrezească situaţia Ucrainei, care acum practic e obligată la nişte concesii pe care nu trebuia să le facă. Sigur că ar fi putut negocia într-un alt context, dar a fost pusă în faţa faptului împlinit. De pildă NATO, nu aşa se discută subiectul.

Marius Pancu: De ce acum? Din punctul dumneavoastră de vedere, care sunt ipotezele cu care lucraţi? De ce acest punct de inflexiune după 6 luni?

Armand Goşu: Pur şi simplu pentru că Trump e obsedat de Premiul Nobel pentru Pace şi când spun lucrul ăsta nu e nicio ironie şi nicio informaţie falsă. Chiar e. Tot anturajul lui ştie asta. N-a reuşit să facă pace în Gaza, nu a reuşit să elbereze ostaticii israelieni, n-a reuşit să facă pace nici după o zi, nici după 100 de zile, nici după 6 luni în Ucraina. Pentru a obţine Nobelul de Pace nu prea are de ce. Şi sunt mai mulţi factori. În administraţia americană cred că se produce o separare a apelor, izolaţioniştii MAGA se separă într-un fel şi devin într-un fel minoritari şi atunci Trump încearcă să recupereze şi să îşi consolideze influenţa asupra vechii baze a republicanilor. Ori republicanii tradiţionali sprijină Ucraina.

Acea operaţiune a aviaţiei americane care a bombardat siturile nucleare din Iran, care pentru Trump au fost o operaţiune de mare succes care i-a consolidat imaginea atât în ţară, cât şi în afara SUA. Şi cred că i-a şi plăcut lui Trump. (...) Şi interesantă şi observaţia din Biroul Oval de ieri cu Melania Trump. 

Marius Pancu: Credeţi că a avut vreun rol central în această poveste?

Armand Goşu: Nu ştim dacă central. Eu nu cred că a fost ceva central aici. Eu cred că suntem în faţa unei acumulări de cauze mici, care au condus în cele din urmă la Trump, dar în acelaşi timp  eu nu consider că Trump e în măsură. Uitaţi-vă pe interviul cu BBC. (...) El păstrează o cale de comunicare cu Putin, pentru că miza pentru Trump în momentul ăsta e ceva mai mare decât luptele pe frontul din Ucraina.

Marius Pancu: Cu această atitudine de mai mare presiune a SUA asupra lui Vladimir Putin, cât de aproape e el să atace din disperare şi să pornească chiar acea nebunie nucleară cu care a tot ameninţat. 

Armand Goşu: Nu, uitaţi. Asta cu nucleara e o prostie. Să nu o repetăm. Asta cu nucleara e utilizată în propaganda Kremlinului şi e utilizată de la începutul războilui tocmai ca mijloc de presiune asupra decidenţilor occidentali ca să reducă ajutorul pe care îl acordă Ucrainei. Putin nu se consideră încolţit. Putin se consideră la un deget de victorie. El crede că dacă va continua această ofensivă pe lungul front din Ucraina în curând se prăbuşeşte frontul şi au mare şansă să ocupe teritorii şi mai mari în Ucraina şi să pună o astfel de presiune asupra Ucainei, încât practic suveranitatea acestei ţări să fie redusă la 0.

Practic, întreaga Ucraină sau căt mai rămâne din ea, să rămână într-o zonă de influenţă rusească, să transforme într-un fel de Belarus 2.0. Ceea ce sigur e greu de imaginat, dar de fapt asta e marea problemă pe care o are acum Trump cu Putin. 

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰