Video Va fi importată și în România violența politică din SUA? "La nivel verbal, George Simion a făcut-o deja"

Deși nu e cunoscut motivul crimei, e inevitabil să nu fie luată în considerare ipoteza asasinatului politic, având în vedere proeminența lui Kirk și intransigența opiniilor sale. Într-un discurs din 2023 acesta spunea: "Merită să ne asumăm costul, din păcate, a câtorva asasinate cu arme de foc pe an, dacă asta înseamnă să protejăm al doilea amendament, drepturile noastre date de la Dumnezeu. E un deal înțelept". Al doilea amendament înseamnă dreptul de a purta arma. Când un activist MAGA de extremă dreapta i-a spart casa lui Nancy Pelosi, democrata cheie de la Camera Reprezentanților, și pentru că n-a găsit-o pe ea i-a spart capul cu un ciocan soțului acesteia, Charlie Kirk se întreba obsesiv în podcastul său de ce mai este atacatorul în închisoare și a făcut un apel la ascultătorii săi să îi plătească acestuia cauțiunea.

Acum, cuvintele sunt gloanțe, pe termen lung chiar mai periculoase decât muniția reală; cuvintele rostite de pe platforme cu uriașă vizibilitate sunt dinamită cu explozie întârziată, dar niciun fel de opinie politică, oricât de extremistă, nu justifică violența politică, fie ea și verbală, darămite un act tenebros ca acesta. Democrația se întemeiază pe speranța că dacă lucrurile nu îți plac pot fi schimbate prin vot, nu printr-un glonț. Una peste alta, figurile centrale ale spațiului american n-au făcut nimic să domolească temperatura politică. Elon Musk le-a transmis republicanilor să lupte și a numit Partidul Democrat "partidul crimei". Iar Andrew Tate a scris pur și simplu: "Război civil".

Democrații au fost mai ponderați. Kamala Harris a declarat că violența politică nu are ce să caute în America și a condamnat ferm atacul. La fel și cel care se profilează drept noul lider democrat, Gavin Newsom, guvernatorul Californiei, care a numit atacul dezgustător, reprobabil și laș. Nu e singurul atac cu aparență motivație politică din ultimele luni. O politiciană din Minnesota a fost ucisă în propria casă în iunie, iar casa guvernatorului democrat din Pennsylvania a fost incendiată în aprilie. Una peste alta, și conservatorii, respectiv fidelii extremei drepte de la noi, încearcă să importe războiul cultural folosindu-se de asasinarea lui Charlie Kirk. George Simion a scris: "De asta l-au omorât, de asta fură și anulează alegeri, nu acceptă democrația". Titus Corlățean, care râvnește la șefia PSD, a scris că progresismul ucide și a exemplificat drept politică progresistă nocivă în România libertatea avortului. Iar Victor Ponta vine și el cu exemple și spune că avem în România acest tip de gândire care l-a ucis pe Charlie: „Tribunalul Inchiziției USR-ist.”

Am analizat întreaga situaţie alături de Mihai Valentin Cernea, specialist în Etica Războiului

Marius Pancu: Cum am ajuns aici, domnule Cernea? Cum am ajuns într-un astfel de punct? 

Mihai Cernea: E o istorie foarte lungă, dar este clar că fenomenul violenței politice se întețește în America foarte, foarte mult. Dat de retorica care este acum inflamată pe rețelele de socializare, este inflamată de ceva timp. În sine rețelele de socializare sunt o cauză pentru care am ajuns aici, pentru că ele sunt mașinării de ultragiere morală. Le numeau niște colegi de la Centrul de Etică  Aplicată de la UB. Și, drept urmare, discursul său a devenit foarte, foarte, foarte polarizat. Am avut în trecut cancel culture. Acum avem un fel de cancel culture de dreapta... în care sunt atacate figurile de stânga.  Și, pe lângă acest aspect care ține structural, bineînțeles, este și tehnica mai ales a Partidului Republican aici de a inflama foarte tare spiritele și de a profita la maxim de o absolut orice tragedie care se întâmplă de a crea impresia americanului votant de dreapta, americanului conservator că se află într-un război cu o elită liberală care vrea să ia libertățile. Aceleași retorică a fost folosită chiar din timpul mandatelor preșintelui Bush, cu privire la arme, cu privire la avort, cu privire la drepturile persoanelor LGBT și așa mai departe. Ca fiind atacuri, era și, la un moment dat, o scenetă aproape creată de Fox News, în care se vorbea despre războiul împotriva Crăciunului și așa mai departe. Și asta a creat un mediu care este, într-adevăr, foarte, foarte lipsit de încredere, foarte polarizat, foarte divizat. Sunt tot felul de studii interesante care îmi arată că, în ziua de astăzi, americanii nici măcar nu mai formează familii dacă nu au aceleași opinii politice. Nu mai există capacitatea oamenilor de a avea legături romantice în absența consonanței politice. Și, drept urmare, suntem într-un mediu care era foarte bun la a genera violență politică și exact aceasta se întâmplă. A fost cazul din Minnesota, este și acest caz foarte grav și evident că există un pericol de escaladare, în momentul de față, destul de mare, în măsura în care America ar avea un leadership care totuși se încerce să unească oamenii. Dar aici ajungem la problema principală, şi anume lipsa de leadership în această direcție. De fapt, ce face Donald Trump și ce a făcut Donald Trump toată ziua a fost să încerce să profite politic cât poate de mult de pe urma acestui asasinat. După ce am avut, apropo, acum câteva zile acea tragedie a refugiatei ucrainene care a fost omorâtă în metrou și care și aceea a fost instrumentalizată de conservatori, mă rog, de mișcarea MAGA, în ideea de a arăta că e cumva vina democrațiilor care susțin politicii de diversitate pentru că asasinul era un om de culoare. Este același simptom care, din păcate, va duce într-un punct sau în altul la o explozie de un fel sau altul. Deja, acest act este absolut grav, indiferent ce părere avem despre Charlie Kirk și vă mărturisesc că n-am o părere deloc bună despre Charlie Kirk. Mi se pare că este unul dintre acei influenceri care a alimentat, de fapt, acest mediu care duce la violența politică. Evident că nu merita să se moară și evident că acest asasinat nu arată bine în contextul multiplelor crize în care America este implicată și la nivel global.  Pe de altă parte, merită spus că, din păcate, asasinatul politic face parte cumva din cultura politică a Statelor Unite. Nu este prima oară când se întâmplă asasinate politice. A fost și perioada din timpul mișcării drepturilor civile care a dus la asasinarea lui Martin Luther King Jr. Am avut și asasinarea lui Kennedy și, în trecut, putem să mergem mai departe și să-l vedem pe Lincoln împușcat în cap la teatru, dacă mi-aduc bine aminte. Așa că, aparent, este o problemă peste care America nu a trecut, chiar dacă poate anii 90 sau anii 2000 ne puteau să face să crede că a trecut peste așa ceva. Iată că s-a întors în acest mediu extrem de inflamator. Care îi place foarte mult lui Donald Trump.

Marius Pancu: Spuneți că încă există riscul de escaladare. Care ar fi scenariul cel mai negru? 

Mihai Cernea: Scenariul cel mai negru ar fi, bineînțeles, bande de extremă dreaptă și bande de extremă stângă care se confruntă armat pe stradă. Să nu ne aducem aminte că americanii au acces la arme. Și, în momentul de față, există miliții de extremă dreaptă care, de multe ori, apar și defilează cu arme în varii orașe. Și, într-adevăr, există și un fenomen de extremă stângă care se simte, bineînțeles, foarte amenințat în momentul de față de retorica aceasta inflamatorie și care, bineînțeles, că s-au înarmat și ei. Așa că scenariul cel mai negru nu ar fi neapărat un război civil, cum se tot spune, dar ar putea să fie, într-adevăr, o creștere a violenței politice sau, cine știe, pot urma și alte asasinate în Statele Unite în perioada aceasta, gripând, bineînțeles, capacitatea administrativă a Statelor Unite să facă față crizelor cu care se confruntă. Când țara este divizată. Mai mult decât atât, este clar că acest incident va fi speculat și, când vine vorba de războiul cognitiv dus împotriva Statelor Unite de către adversarii săi, deja, de fapt, l-am văzut pe Dimitri Medvedev acuzând un complot ucrainean în spatele acestei asasinări și observăm, într-adevăr, că se vântură foarte multe teorii ale conspirației, inclusiv am auzit că, de fapt, e un asasinat comandat de Donald Trump ca să ascundă sau să atragă atenția de la problema lui aproape irezolvabilă cu dosarul lui Jeffrey Epstein.

Mihai Pancu: Bun. Sigur că, dacă ne gândim la bandele acestea pe care le numiți dumneavoastră, îmi vine instantaneu în minte retorica lui Donald Trump din ultimele zile înainte de acest atac. Nu când a încercat să trimită Garda Națională, cam peste tot, în toate fiefurile democrate, unde susținea el că exista probleme și criminalitate ridicată. Vă întreb atunci care e riscul ca un astfel de incident să fie instrumentalizat de administrația Trump către o și mai mare, nu știu, preluare de putere în spirit autoritarist.

Mihai Cernea: Un risc mare și foarte mare. Pentru că Donald Trump, clar, are ceva de spirit autocratic în el, oricât spune el că nu este un dictator. Din fericire pentru Statele Unite, spun între ghilimele fericire, Trump s-a dovedit a fi un autocrat destul de incompetent până acum, nu are capacitatea de a implementa până la capăt aceste planuri și a golit administrația de competență în favoarea loialității. Și vedem asta, apropo, chiar în momentul de față când vedem că FBI nu se descurcă foarte bine cu acest caz. Încă nu a fost prins acest atacator. Donald Trump însuși spunea într-un videoclip că speră ca atacatorul să fie prins, nu că e sigur că atacatorul va fi prins. Vedem că și evenimentul respectiv a avut niște probleme de securitate foarte mari, dar acestea nu țin de FBI.  Și de asemenea l-am avut pe directorul FBI care a declarat că atacatorul a fost prins înainte ca acesta să aibă această informație.Și acesta este lucrul care se întâmplă atunci când selectezi oameni în administrație, în puncte cheie, pentru loialitate și nu pentru competență. Și să ne aducem aminte că în FBI a avut loc și o epurare, de fapt, a celor care nu erau considerați destul de, cum să spun, apropiați politic de viziunea acestui președinte al Statei Unite ale Americii. Această deprofesionalizare în favoarea loialității, bineînțeles, că afectează însă și capacitatea statului de a face lucruri, capacitatea administrativă a Statelor Unite. Și partea rea este că dacă apar violențe, statul nu are capacitatea să le facă față cum ar trebui, pe de-o parte. Partea bună este că asta înseamnă că îi va fi mai greu lui Trump să impună autocrație în Statele Unite, pentru că nu există competența necesară, dacă vreți, pentru așa ceva în momentul de față.

Marius Pancu: Dar exista competența necesară? Există din ceea ce ați văzut până acum ca răspuns al anticorpilor democratici căile prin care se poate fi blocat Donald Trump? 

Mihai Cernea: Până acum, din punctul meu de vedere, americanii nu arată revolta la care m-aș fi așteptat de la o țară obișnuită cu libertatea de atât de multă vreme. Până la urmă, trupele Garda Națională pe străzi a fost acceptată, avem, vedem, doar câteva mesaje negative în presă, dar Garda Națională este pe stradă. Până acum vedem un congres republican care este foarte, foarte cuminte cu Donald Trump, foarte pliabil pe toate cerințele lui Donald Trump. N-am văzut un congres care să negocieze foarte dur cu acesta. Chiar dacă are o majoritate republicană, în mod tradițional, congresul este văzut ca fiind elementul de putere politică din Statele Unite care contrabalansează poziția președintului. Pentru că, să ne aducem în minte, președintele Statele Unite este foarte, foarte puternic. Este o poziție executivă totală care are acces la orice de la politică internă, la politică externă și mai degrabă el nu are miniștri cât are secretari care trebuie să implementeze, fără rest, politica președintelui Statele Unite. De aceea congresul este foarte important.De fapt, singurul organism care ar putea să mai oprească din deriva autocratică a Statelor Unite este Congresul. Iar acest lucru nu se va putea întâmpla decât dacă se va schimba majoritatea, pentru că, ce surpriză, Donald Trump a avut grijă ca și o bună parte din cei care au fost aleși pe listele, mă rog, nu pe listele, dar au fost aleși din partea partidului republican în Congres să fie și aceștia loialiști. Este clar că avem un partid republican capturat care nu este la fel de rezistent cum era în trecut la autocraţie și acest lucru creează probleme pe termen lung plus retorica inflamatorie, plus incapacitatea lui Donald Trump de a-şi uni țara, incapacitatea emoțională și intelectuală. Ba mai mult, nici nu cred că are voința neapărat, pentru că Donald Trump crește atunci când americanii sunt divizați și scade atunci când americanii sunt uniți. 

Marius Pancu: Cred că ați auzit mai devreme declarațiile pe care le-am redat eu, ale lui George Simion, Titus Corlățian, Victor Ponta, aceste personaje care încearcă să importe războiul cultural din Statele Unite și să-l aducă în România. Există teren fertil pentru așa ceva la noi? Și în ce măsură? 

Mihai Cernea: Mă bucur foarte mult că ați adus vorba de aceste declarații scăpaseră din vedere și e foarte important să înțelegem că în ultimii 30 de ani România a devenit foarte conectată la mediul cultural american. Nu este prima dată când se importă războaie culturale americane în România. Am avut de la referendumul pentru familie până la tot felul de alte elemente de discurs. Vedem nu, foarte mulți intelectuali români preocupați de wokeism, deși în România nu s-a pus problema de cancel culture cu adevărat niciodată, dacă e să fim onești. Cum bine spune cineva, până la corectitudine politică noi ar trebui să dezvoltăm bun simț în România. Dar iată că pericolul e cumva bipartid. Pe lângă faptul că există politicieni români care profită de acest asasinat  pentru propria lor poziție politică și vedem deja spiritele și pe social media românesc inflamate pe această temă. Mi se pare că astăzi s-a discutat foarte mult și pe Facebook și pe Instagram și peste tot despre acest asasinat care până la urmă nu e despre România. Mai un element care mă îngrijorează. Dacă violența politică devine normalizată în Statele Unite, oare acesta nu deschide drumul ca să importăm cultural în România și un model de violență politică? Adică, nu cumva normalizarea asta nu are loc doar în America, ci și în țările care sunt, într-un fel sau altul, profund conectate de cultură americană și România este o țară  profund conectată de cultură americană. Vedem filme americane. Ne uităm la știri americane, stăm pe rețelele de socializare americane,  folosim software american și îngrijorarea mea pentru România dincolo de cinismul politicienilor care vor să creeze iarăși dușman de paie în România este ca nu cumva să picăm și noi în această capcană pentru că, din fericire, România încă nu a avut violență politică sau în niciun caz la nivelul la care se întâmplă în momentul de față în Statele Unite. La nivel verbal, cu siguranță, George Simion a făcut-o deja, să ne amintim, să-i jupuim în piața publică, mă întreb ce o să fac eu cu voi individual, nu în grup, și chiar azi transmitea un avertisment, spunea că dacă se va întâmpla ceva ca în Nepal, acolo unde a ars Parlamentul și am văzut protestele cele uriașe, românii nu vor mai avea grijă de politicieni, deci sunt declarați în același registru.

Marius Pancu: Pe George Simion, îl știm, îl cunoaștem, zona extremistă. Vă întreb însă, care e miza pentru cei care încerca să să fie mai moderați, până acum, cel puțin nu mergeau în direcția asta, a violenței fățișe. Titus Corlățean, Victor Ponta. Ce urmăresc? 

Mihai Cernea: Titus Corlățean este într-o campanie evidentă, electorală, în interiorul partidului și caută să se diferențieze de Sorin Grindeanu și aparent singurul fel în care se poate diferenția de Sorin Grindeanu e dacă apasă pe pedala mai degrabă conservatoare. Știm că PSD-ul are cumva o componentă conservatoare în acțiunea sa politică, în modul în care vede foarte multe probleme, nu este un partid social-democrat european, chiar așa cum sunt partidele din Germania sau din Franța sau din Tările de Jos. Are această componentă și e clar că singurul fel în care se poate diferenția de Grindeanu este dacă apasă pe această pedală hiper-conservatoare. Nici măcar nu e prima dată când Titus Corlățean face așa ceva. Și știm de foarte multă vreme că Victor Ponta se auto-erijează în candidatul MAGA, în emulul lui Donald Trump în România și mi se pare că acesta este un nou episod. Mai mult sunt și Victor Ponta și Titus Corlățean, sunt totuși doi politicieni rămași în urmă în termen de popularitate și în termen de atenție mediatică, mai ales în această perioadă în care se discută atâtea lucruri despre coaliția de guvernare, de la candidatura de la București până la măsurile mai mult sau mai puțin controversate ale prim-ministrului Bolojan.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰