CAMPANIA OAMENILOR INVIZIBILI. O campanie marca Observator: TRANSPLANT PENTRU VIAȚĂ!
Unii o dăruiesc, alţii o aşteaptă. Pe o lungă listă pe care oamenii devin numere întâmplătoare, iar ruleta destinului alege. În România, sunt 3.500 de oameni care aşteaptă un organ pentru a supravieţui
Unii o dăruiesc, alţii o aşteaptă. Pe o lungă listă pe care oamenii devin numere întâmplătoare, iar ruleta destinului alege. În România, sunt 3.500 de oameni care aşteaptă un organ pentru a supravieţui
IOANA GHIŢĂ, 35 ani; de Magda Bucur, reporter Observator
Poate că Ioana ar fi rămas, pentru noi şi pentru medici, unul din sutele de pacienţi care trec pragul spitalului şi atât. Chiar ea mi-a spus la un
moment dat că nu se aştepta să fie băgată în seamă. Din cauza etniei.
Ioana e ţigancă, nu se ascunde şi nu îi e ruşine de asta. Dar ea a venit la spital cu televiziunea. Cu televiziunea suedeză care a descoperit-o
cerşind pe străzile din Stockholm. Din start s-a făcut remarcată şi, evident, şi-a atras antipatii. Medicii s-au simţit ameniţaţi, supravegheaţi, controlaţi.
Totuşi, asta nu i-a împiedicat să o pună pe lista de transplant. Dar nici nu a grăbit procesul. Dincolo de vâlva pe care a făcut-o, Ioana e o femeie simplă. Un copil rămas orfan devreme, care şi-ar fi dorit, poate, altă soartă, dar a îmbrăţişat-o pe cea care i s-a oferit. S-a măritat tânără şi a făcut trei copii, care au devenit raţiunea ei de a fi.
Pentru ei a muncit în grădină, pentru ei a plecat la cerşit, când banii nu mai ajungeau. Şi pentru ei şi-a dorit cu ardoare să rămână în viaţă, atunci când medicii i-au spus că mai are puţin de trăit.
N-a vrut să-i lase singuri, pentru că ştie ce-nseamnă viaţa fără mamă. Povestea ei e povestea oricărui român cu posibilităţi reduse. Multă
vreme, transplantul i s-a părut ceva de neatins. În faţa unui sistem complicat, fără bani în buzunar, nu ştia nicide unde să înceapă. La mai bine de un an de când a mers întâia oară la Fundeni, Ioana a primit telefonul mult aşteptat. De la Speranţa.
Un om cu nume predestinat, doctor Speranţa Iacob, unul dintre medicii care se ocupă, la Institutul Clinic Fundeni, de bolnavii cu probleme de ficat. Poate că Ioana ar fi rămas unul din sutele de pacienţi care trec pragul spitalului. Poate că nici nu ar fi ajuns la spital, dacă nu îi
întâlnea pe reporterii suedezi.
Poate că astăzi trei copii ar fi crescut fără mama lor. Din fericire, însă, nimic din toate astea nu s-a întâmplat.
Semnează și tu „Transplant pentru viață – Campania oamenilor invizibili”
Ți-a plăcut acest articol?
LikePuteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰