Primul condamnat COVID. #jesuisStrugurel

Doar că în cazul lui Strugurel, justiţia nu e oarbă, ci doar chioară de un ochi. Respectă litera legii şi ignoră complet spiritul ei cu un om care n-a avut şanse încă de când s-a născut.  

Strugurel a crescut într-un centru de plasament din Buzău. Are un handicap psihic şi a fost timp de mai mulţi ani rezident al Centrului de Integrare prin Terapie Ocupaţională pentru a deveni şi el parte din societate. Nu i-a ieşit, aşa că la 21 de ani iese din sistemul de protecţie şi pleacă din ţară. Munceşte şi face mici găinării, fără a avea însă vreo condamnare. Până acum. 

În luna aprilie, bărbatul tuşea mult. A fost internat, dar testul COVID i-a ieşit negativ. Medicii l-au diagnosticat însă cu TBC. De frică să nu ia coronavirus din spital, Strugurel a fugit. A greşit, e drept, dar cine ar putea să-l condamne, la cât de mari erau teama şi informaţiile contradictorii de atunci? Aşa că acuzaţiile de zădărnicire a răspândirii bolilor au rămas în picioare, la fel şi procesul. Strugurel nu a ştiut nimic, era ocupat cu supravieţuirea, în timp ce maşinăria justiţiei mergea mai departe. 

Ca ridicolul să fie complet, pedeapsa lui Strugurel include şi exercitarea drepturilor de a fi ales în funcţii publice timp de doi ani şi plata cheltuilelor de judecată în valoare de 550 de lei. Preţul libertăţii unui om fără noroc şi fără şanse. 

Şi nu putem să nu comparăm cu alte cazuri celebre, de oameni care au ascuns faptul că sunt infectaţi şi au dat naştere la focare de sute de infectaţi sau politicieni care au sfidat regulile în văzul tuturor şi au primit amendă abia când s-au rugat chiar ei de poliţişti. Justiţia chiar trage cu ochiul la cei care îi ajung înainte şi suntem egali în faţa ei până nu mai suntem.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰