E un an greu. Toți vrem la mama

Să stam la masă și să ne întrebe cineva: "Mai vrei? Hai, că n-ai mâncat mai nimic", deși ești la al patrulea fel. Să primim cea mai mare felie de tort și cea mai slabă bucată de carne. Să ni se gătească doar ce vrem și ce ne place, iar mâncarea să nu fie altceva decât o formă de iubire și de sărbătoare.

Să îi observi pe părinți de la o vizita la alta cum seamănă din ce în ce mai mult a bunici. Să nu le mai spui mama și tata, ci pe numele de alint dat de nepoți.

Să îți fie greu și să le ascunzi asta, doar că ei știu deja de la telefon când nu e bine. Să nu vorbiți niciodată pe șleau despre cât înseamnă grija lor, dar să o prețuiești cu fiecare an în care devii mai înțelept.

Să vrei să le cumperi cadouri și să-i întrebi ce vor, iar ei să spună mereu că nu au nevoie, așa că le iei de fiecare dată niște prostii. Să primești mereu pijamale și dulciuri, ca la 7 ani.

Să pleci de la ei, de unde nu mai e "acasă" al tău pe de-a întregul, cu pachet și bunătăți ca în studenție. Să găsești până și pâine feliată printre caserole și pungi "că poate e închis la magazine și să nu mănânci gol". Asta deși știi că știe că ai mașină de pâine.

Să-i lași să te conducă până la mașină, Gară, aeroport, de parcă n-ai mai mers peste mări și țări până atunci. Să fie mereu uimiți că vorbești lucruri ca un om mare și să fii fericit atunci când îi faci mândri. Să-i lași în urmă singuri, un pic triști și fericiți că v-ați văzut.

E un an greu. Toți vrem la mama. Să mai răbdăm puțin.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰