Ce este fenomenul "fructului interzis" și ce probleme psihologice poate ascunde
"Iarba e mai verde în curtea vecinului", această veche zicală românească este astăzi mai actuală ca oricând. La masă, mâncarea comandată de prieteni ni se pare mai bună decât a noastă. Chiar dacă e acelaşi preparat! Desigur, la restaurant, e un gest cât se poate de banal, dar care poate avea însemnătate când îl regăsim în relaţiile cu familia şi prietenii. Psihologii îl numesc "efectul fructului interzis". Este mecanismul care ne face să ignorăm ceea ce este în faţa noastră, dar să alergăm, uneori obsesiv, după parteneri indisponibili. Este un instinct natural - riscul și interdicția pot activa în creier senzaţia de recompensă.
Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleDouă farfurii, cu acelaşi preparat. Şi totuşi, ce nu-i al nostru pare mai bun. În cazul cartofilor prăjiti, este chiar dovedit ştiinţific. Nu e doar o poftă de moment, ci un instinct în sine care ne influenţează întreaga viaţă. Atunci când ceva nu ne aparţine, dorința se activează instant.
"Nişte cercetători au făcut un experiment care pare la început comic, dar e profund. Au luat 120 de oameni şi i-au dat cartofi prăjiţi în 3 feluri: serviţi direct, oferiţi de altcineva sau furaţi ep ascuns din farfuria altcuiva. Aceeaşi cartofi, aceeaşi sare. Aceeaşi temperatura. Rezultatul? Cartofii furaţi au fost evaluaţi cu 40% mai buni", explică psihologul Radu Bălănescu.
Psihologii numesc fenomenul "efectul fructului interzis". Se pare că mintea noastră are o slăbiciune pentru lucrurile care vin cu puțin risc și multă tentație. Iar mecanismul nu se opreşte doar la mâncare. Funcţionăm la fel şi în alte aspecte ale vieţii. De exemplu. în relaţii.
În relații, ca și la restaurant, tentația începe exact acolo unde scrie: "nu e al tău". Iar cercetătorii spun că riscul și interdicția pot activa în creier aceeași senzație de recompensă. "În mintea ta, s-a aprins acelaşi bec. Persoana respectivă devine un teritoriu interzis, care e o maşină de supravieţuit, nu morală, iar ce e interzis devine valoros", a declarat psihologul Radu Bălănescu.
Printr-o experienţă asemănătoare a trecut şi Ştefan. Se întâmpla în urmă cu 10 ani, când era la facultate, dar abia acum şi-a dat seama că a fost mai mult o comopetiţie decât dorinţă în sine.
"Am intrat în competiţie cu un coleg pentru şefa grupei. Cred că tânjeam după ceea ce vedeam că ar putea fi al altcuiva, dar credeam în acelaşi timp că putea să îmi aparţină mie. A fost fabulos. Mă simţeam ca un câştigător, ca cel ales, ca cel fiind în măsură să fiu cu persoana respectivă", spune un tânăr.
Adevărul este că nu suntem atraşi de persoana respectivă, ci de emoţia provocată de interdicţie. "Incertitudinea creşte atracţia. Fructul interzis nu e mai dulce, e mai greu de avut, iar creierul tău care e leneş şi dramatic confundă greutatea cu valorea", potrivit psihologului Radu Bălănescu.
În zilele noastre, fenomenul este şi mai extins, din cauza reţelelor sociale, unde totul pare pefect. De la siluetă, la relaţii, până la vacanţe şi case. Şi automat, ajung şi pe lista noastră de dorinţe. "Tânjesc la stilul de viaţă al altor persoane care merg mai des decât mine în călătorii şi văd postări şi zic: ah, ce bine, mi-ar fi plăcut şi mei să fiu acolo cu un cocktail să stau pe plajă să mă bucur de soare şi de mare", spune un tânăr.
Dar dincolo de tentație, poate fi și o problemă psihologică reală. "Dacă eşti genul de om care se îndrăgosteşte mereu de cineva care nu este liber, probleme nu e că ai tu ghinion în dragoste, problema este că ai învăţat undeva pe parcurs că iubirea trebuie cucerită, nu primită", explică psihologul Radu Bălănescu.
Chiar şi aşa, dacă suntem mereu într-o continuă vânătoare pentru ce nu putem avea, trebuie să ne punem nişte semne de întrebare. "Întrebarea reală nu este ce nu poţi avea, intrebarea reală este de ce nu te mai mulţumeşte ce ai deja? Iar răspunsul acela nu îl găseşti în farfuria altuia, îl găseşti în oglindă", mai spune Radu Bălănescu.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
Înapoi la Homepage
