Video Ce putem face pentru a gestiona mai ușor perioadele stresante. Sfaturile specialistului
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Viața vine cu perioade dificile și situații care ne pot provoca un nivel ridicat de stres. Unele dintre ele depind de noi, în timp ce altele nu pot fi controlate. Există însă mecanisme pe care le putem învăța și exersa pentru a face față mai ușor momentelor stresante, pe care ni le explică invitatul Observator 16, Magdalena Pană, psihoterapeut.
Prezentator: Din păcate, viața e cu provocări, cu perioade mai bune, perioade mai puțin bune. Sunt lucruri care ne stresează, care țin de noi și sunt lucruri care nu țin de noi, și acolo nu avem ce să facem. Care ar fi mecanismele sau cum am putea să învățăm, să ne educăm, pentru că eu cred că este un proces pe care îl putem învăța, să facem față mai ușor momentelor stresante.
Invitat: Putem să, fiecare dintre noi, probabil că în momentele de stres intens, a inspira cu putere, a ofta. Acesta este mecanismul de reglare al corpului, mecanismul automat de reglare al chimiei corpului.
Prezentator: Deci e simplu, respirația poate să fie salvatoare?
Invitat: Cu siguranță da, pentru că în acel moment, cum am văzut, întregul organism este implicat. Nu doar psihicul este stresat.
Prezentator: Și e vreun fel special sau e pur și simplu respirația pe care noi o facem și fără să ne dăm seama? Sau ea trebuie cumva mult mai accentuat făcută?
Invitat: Oftatul este suficient după care persoana ajunge în momentul în care spune, m-am relaxat. Mediul este din nou perceput ca periculos și revine în mecanismul dinainte de a-și încorda mușchii, de a pompa, să spunem, de a introduce și mai mult cortizol, adrenalină în corp și revine în cercul acest stavicios, chiar dacă inițial corpul și-a făcut datoria, să spunem, prin oftat și a dus către relaxare.
Prezentator: Bun, și atunci pe termen lung, deci asta facem pe termen scurt, spuneți de fapt de acea respirație sau inspirație și să expirăm profund, să fie mult mai apăsat. Și totuși pe termen lung, sau hai să nu zicem neapărat pe termen lung, să zicem așa, pentru câteva zile, ca să nu ne întoarcem în mecanismul de stres sau să stăm încordați, ariciți, cu toți i-am trecut prin asta, adică nu cred că e persoană să nu fi simțit cel puțin o dată că este corpul foarte tensionat, că este așa încorsetat, indiferent că e vorba de job, că este vorba de o situație personală. Cum faci ca peste câteva zile să nu te distrugi din interior?
Invitat: În această situație în care persoana simte că este din nou tensionată, putem să ne imaginăm un pic aici, să facem o paralelă a situației, cu un mic incendiu care se aprinde într-o cameră și o alarmă care este mult prea puternică pentru incendiul în sine. Persoana ajunge să nu mai știe în ce direcție se duce. Mă duc să sting focul, mă duc să opresc alarma care este mult prea zgomotasă și în felul acesta ajunge să își creeze și mai multă tensiune prin faptul că nu se poate decide. În momentul în care, pe termen lung, identificăm un gând care revine acolo în mod constant, ne ducem către sursă și vedem dacă într-adevăr alarma aceasta este la nivelul la care ar trebui să fie.
Prezentator: Adică nu exagerăm noi cumva că tendința pe care o facem de obicei în anumite situații, inflamăm noi nefiind o situație atât de gravă. Și e bine să nu te mai gândești la asta? E bine să vorbești despre asta cu cineva apropiat?
Invitat: E bine să vorbești cu cineva apropiat, pentru că ai și o altă perspectivă a lucrurilor în felul acesta. Te focusezi să spunem către soluție și nu către credința ta limitativă care vine și face, cum spuneam, alarma să sune mult mai puternic decât ar trebui.
Prezentator: Simțiți însă că suntem, pe măsură ce au trecut anii, că suntem tot mai stresați, că viața de fapt ne agită tot mai mult și că trebuie să ne găsim și variante de refugiu. Mă gândesc aici să facem lucruri simple. Plimbări, sport, să stăm mai mult timp cu familia. Cum ar trebui să gestionăm?
Invitat: Contextul ăsta în care trăim e foarte încărcat, din păcate. Se poate observa, ne imaginăm din nou, un cerc pe care îl împărțim în felii ca și o pizza pe care o tăiem în bucăți. Și pe fiecare dintre aceste felii putem să punem rolul de angajat care ne solicită cel mai mult, sau rolul de elev. Vedem care sunt rolurile noastre și cu siguranță în felul acesta identificăm, cum ați spus, cât timp oferim familiei, cât timp ne oferim nouă pentru relaxare, cât timp petrecem în fiecare din aceste roluri și abia atunci, cât timp ne ocupăm de sănătate, ne dăm voie să ne monitorizăm corpul, să vedem cât suntem destresați. Și în felul acesta știm pe care din ele să acționăm și cum să acționăm.
