Cum se manifestă sindromul impostorului în cuplu sau la muncă. Psiholog: "Soluția e să conștientizăm"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Sindromul impostorului poate apărea atât la locul de muncă, cât și în viața de cuplu, făcându-i pe oameni să-și pună constant la îndoială propriile reușite, chiar și atunci când au dovezi clare că sunt competenți. Mădălina Elena Roșu, psiholog, a explicat la Observator 16 de unde apare acest fenomen, cum se manifestă și care sunt primii pași prin care putem să ieșim din tiparul criticii interioare.
Prezentator: Sună și arată uneori ca un succes. Haideți să explicăm acest fenomen, căci nu e problemă, nu?
Invitat: Nu e un diagnostic psihiatric, ci un fenomen psihologic în care persoana constant este într-o stare de îngrijorare legată de competențele sale și are foarte mari dificultăți în a-și accepta reușitele. Le pune la îndoială, chiar dacă e competentă. Însă aceste reușite și succesul le pune pe baza unor factori externi. A fost noroc, s-au așezat astrele, am primit ajutor, adică nu crede că e rezultatul efortului personal succesul avut.
Prezentator: Se întâmplă asta și la muncă și acasă...
Invitat: Poate fi vizibil atât în mediul profesional, cât și în relația de cuplu, însă sub diferite forme.
Prezentator: De unde vine acest fenomen?
Invitat: Un principal aport îl poate avea copilăria. Atunci când această pers cu sindromul impostorului a crescut într-un mediu în care a învățat că valoarea lui e asociată întotdeauna cu performanța, a trebuit să facă întotdeauna ceva ca să demonstreze că e bun și când a fost bun tot n-a fost îndeajuns. Poate să apară în situaţii în care trăiește în medii foarte critice și atunci există această presiune și nu primește validare în niciun fel. Limbajul pe care îl foloseşti cu copilul cu siguranţă acesta îl va internaliza în limbajul intern pe care la un moment dat îl va auzi ca o casetă automată în discursul interior.
Prezentator: Ajungem adulți şi suferim de acest sindrom. Ce soluții avem?
Invitat: Soluția e să conștientizăm. Poate să apară și episodic. Dacă e episodic, când ai un loc de muncă și te îndoiești că l-ai primit pentru că chiar meritai, dar după ce te acomodezi observi că tu chiar ești bun la ce faci și se estompează acel critic interior, dacă vorbim de un tipar persistent care îți influențează negativ emoțiile, relațiile, comportamentul și performanța, at e imp să faci ceva pentru că la propriu îți limitează viața. E important să ne observăm gândurile automate pentru că asta e, un tipar automat pe partea de critică interioară, adică întotdeauna nu sunt bun, trebuie să muncesc mai mult.
Prezentator: Și la relația de cuplu, acasă, cum se manifestă?
Invitat: În relaţia de cuplu există acea tendință de a cere reaprobare permanentă. În ideea în care celălalt să-ți confirme că ești la fel de atrăgătoare, frumoasă, că încă e atras de tine, o reasigurare permanentă și inclusiv în rel cu iubirea, cum îți e greu să primești complimente într-un mediu profesional, în rel de cuplu îți e foarte greu să primești iubirea celuilalt pentru că ai impresia că la un moment dat celălalt o să-și dea seama că tu nu ești... demn. În relaţia de cuplu poți să muncești mai mult pentru relație pentru că există tendința ta de perfecționism.
Prezentator: Hai să vedem și câteva soluții. Primii pași.
Invitat: Un prim pas ar fi conștientizarea gândurilor. Le așezăm pe hârtie și cumva devenim observatorul lor, că prindem puțină putere asupra lor, că nu ne definesc și sunt doar gânduri, putem să facem psihoterapie și să verificăm dacă ce gândim în realitate e egal cu faptele. Să văd dacă am un loc de muncă unde am fost promovat, să verific, am nu știu câte diplome, am făcut atâtea școli, am atâtea ore în care am muncit, am perseverat, am mailurile de feedback pozitiv ale angajatorului, colegilor. Ideea e să verificăm gândurile cu niște fapte care atestă realitatea că suntem valoroși.
Prezentator: E bine să ne scriem gândurile pozitive, negative pe foaie?
Invitat: E foarte bine pentru a conștientiza care ne este tiparul mental.
