De ce nu raportează spitalele situația reală a infecțiilor nosocomiale? Medic epidemiolog: "Suntem obişnuiţi să ascundem problemele sub preş"

Pe de o parte, este vorba despre obiceiul de a ascunde problemele, spune medicul, iar pe de alta, este vorba despre o realitate în sistemul medical românesc, cea legată de nevoia de unităţi spitaliceşti noi sau refăcute, proces esenţial în controlul acestui tip de infecţii. În opinia medicului, în afară de anumite ghiduri de bune practici care trebuie respectate într-un spital, foarte importantă este şi atitudinea pacienţilor. Iar la acest aspect este vorba despre respectarea strictă a regulilor de igienă, dar şi despre înţelegerea faptului că un număr mare de aparţinători veniţi în vizită creşte riscul de apariţie a unor infecţii sau complicaţii ale bolii.

„Problema este că nu ştim situaţia din România, adică nu ştim situaţia reală a infecţiilor asociate asistenţei medicale. În opinia mea de medic epidemiolog, situaţia vine din trecut, suntem obişnuiţi să ne facem planul cincinal în 3 ani şi jumătate şi suntem obişnuiţi să nu recunoaştem problemele, să le ascundem sub preş şi să le minimizăm. La noi totul e perfect, în altă parte lucrurile se pot întâmpla rău, dar la noi lucrurile merg bine. În momentul de faţă nu mai există bariere legale sau obiective referitoare la sau legate de raportarea infecţiilor asociate asistenţei medicale, nosocomiale. Însă continuăm dintr-o inerţie sau dintr-o spaimă rău înţeleasă, ar putea fi şi o problemă de comunicare, orice spital care alege să pornească pe calea corectă şi să-şi evalueze corect infrastructura şi situaţia din spital devine dintr-o dată prezent în presă, în discuţii”, a spus medicul.

Ghiduri de prevenţie puse în practică în diferite spitale din străinătate, puse la dispoziţia medicilor români. Medicul Alexandru Coman spune că traduce cu ajutorul unor colegi din ţară şi din străinătate cu care a stabilit legături ghiduri care previn anumite infecţii importante ce pot apărea mai ales în cazul celor cu patologie şi spitalizări multiple, printre care şi pneumonia de ventilator şi cea de cateter venos.

„O mare parte din activitatea de epidemiolog de spital nu am învăţat-o din păcate nici în facultate, nici în rezidenţiat şi vine din experienţa vizitând, colaborând cu spitale din străinătate, o parte din rezidenţiat l-am făcut în Statele Unite. M-am întors de acolo şi cu cunoştinţe, dar mai degrabă cu curozităţi legate de cum putem să facem lucrurile mai bine şi am început să mă documentez pe tema asta. Am pornit Asociaţia împreună cu câţiva din colegii mei cu care aveam aceleaşi întrebări şi probleme, din nevoia de a crea o inteligenţă colectivă, să punem resursele la comun. Am reuşit să stabilim legături cu asociaţii similare din alte ţări, în special din Marea Britanie, unde am descoperit că de fapt noi ne confruntăm cu probleme pe care ei le-au văzut poate în urmă cu 10-15-20 de ani.

Şi, ca să sărim etapa 'Hai să aşteptăm 20 de ani să vedem ce se întâmplă la noi', am încercat să traducem ghiduri pe care le punem la dispoziţia colegilor în mod absolut gratuit pe site-ul asociaţiei. Ultimul ghid pe care l-am tradus este un ghid de intervenţii cu impact major asupra incidenţei infecţiilor asociate asistenţei medicale, este un ghid simplu, cu cheltuieli minime, se poate aplica în orice spital. Sunt nişte măsuri care previn câteva infecţii care sunt importante în spital: pneumonia de ventilator, infecţia de tract urinar, infecţiile de cateter venos şi arterial periferic şi central, septicemia şi controlul utilizării antibioticelor, pentru că toate aceste infecţii din spital sunt de fapt o materializare a unei probleme cu care se confruntă întreaga omenire, rezistenţa la antibiotice a microbilor. Este o puşcă în partea asta de spital unde ajung cei mai încercaţi pacienţi, cu patologie multiplă, care au spitalizări multiple”, a explicat medicul epidemiolog.

De ce scapă neraportate infecţiile nosocomiale

Medicul epidemiolog spune că peste tot în lume sunt infecţii nosocomiale care scapă raportărilor. „Sunt foarte mulţi medici curanţi, foarte mulţi pacienţi, este ca atunci când ne gândim ce mecanism avem ca să îi depistăm pe toţi cei care depăşesc viteza legală”. Orice proces nemonitorizat poate crea probleme, mai afirmă el.

„Problema raportărilor este următoarea: diagnosticul infecţiilor îl face medicul curant, peste tot în lume sunt infecţii asociate care scapă raportării, scapă diagnosticării pentru că avem foarte mulţi medici curanţi, foarte mulţi pacienţi şi uneori nu reuşim să le descoperim, este exact ca atunci când ne gândim ce mecanism avem ca să îi depistăm pe toţi cei care depăşesc viteza legală într-un oraş. Nu pot să spun că toate infecţiile se diagnostichează şi se raportează. Dar efortul este unul constant, orice proces nemonitorizat se duce în cap, dacă nu insistăm, dacă nu discutăm fiecare caz, sigur că nu îl poţi discuta zilnic, pentru că chirurgii operează, ATI-ştii îşi văd de pacienţi, clinicienii îşi văd de pacienţi, efortul meu este să comunic cu ei, să analizăm împreună fiecare caz şi să-l identificăm ca infecţie asociată asistenţei medicale. Dar partea de raportare este doar primul pas pe care trebuie să-l facem. Să presupunem că toată România începe să raporteze corect, o să ajungem la concluzia că stăm de două ori mai prost decât media europeană, sau de trei ori mai prost. Ce facem de acolo? Ne mulţumim cu faptul că la noi e mai rău şi la ei e mai bine? Următorul pas e să le rezolvăm sau să prevenim o parte din ele. Din păcate nu toate infecţiile asociate asistenţei medicale pot fi prevenite. O parte din ele sunt inevitabile şi nu se pot preveni”, a detaliat medicul.

Rezistenţa la antibiotice, o mare problemă cu care se confruntă specialiştii şi pacienţii în România şi peste tot în lume. Efortul de a combate fenomenul trebuie să fie unul comun, precizează medicul epidemiolog. În România se consumă antibiotice şi pentru o viroză respiratorie, atrage atenţia medicul.

„Foarte repede oficial am renunţat la administrarea antibioticelor, iniţial acele antibiotice se dădeau pentru co-infecţii şi se dădeau cam fără motiv. Mai greu este cu inerţia unor colegi care au continuat să le dea, dar despre ce vorbim,în România se consumă antibiotice şi pentru o viroză respiratorie, că se administrează cu parafa unui medic sau că ajungem la farmacie şi le cumpărăm fără reţetă, deşi legislaţie avem, teoretic nu ar trebui să putem cumpăra de la farmacie fără reţetă, dar sunt situaţii în care dacă intri la farmacie şi spui 'Îmi trebuie doar pentru astăzi că mâine am programare la medicul de familie', primesc respectiva pastilă, mă mai duc la încă o farmacie şi încă o farmacie, până ajung acasă găsesc 6-7 farmacii pe drum şi am făcut stocul de antibiotice. Mai este şi obiceiul acela, plec în vacanţă, trebuie să-mi cumpăr antibiotice, să le iau cu mine. Cu toţii greşim, vina este colectivă”, a declarat Dr. Alexandru Coman.

Diminuarea infecţiilor intraspitaliceşti

Diminuarea infecţiilor din spitale pot fi realizate doar refacerea sau construirea de la 0 a spitalelor, esenţiale în controlul infecţiilor nosocomiale. Există proiecte în acest sens însă deocamdată doar pe hârtie, urmând a se concretiza în viitor. Regulile pe care trebuie să le respecte pacienţii la internarea în unităţile sanitare sunt şi ele foarte importante în prevenirea acestui tip de infecţii, subliniază medicul.

„Există acţiuni concrete venite din partea Ministerului Sănătăţii, acestea sunt bine venite, ok, era mai bine dacă le aveam acum 20 de ani, dar este bine şi acum. Mă refer la programe de finanţare care sunt în desfăşurare acum, au demarat recent, legate de construcţia de spitale cu finanţare din PNRR, sau refacerea unor spitale, în Cluj sunt nişte proiecte interesante pentru spitalele de pediatrie monobloc, neurochirurgie, centrul de transplant multiorgan, Institutul Inimii are un asemenea plan, discutăm de ani de zile de spitalele regionale, practic ministerul arată suport acum pentru refacerea infrastructurii spitaliceşti care este esenţială în controlul infecţiilor. De asemenea, ministerul a venit cu o lege anul trecut, Legea nr. 3 , şi de câteva luni avem o Comisie Naţională care se va ocupa de prevenirea infecţiilor, care probabil are nevoie de un pic de timp să-şi intre în rol şi să se vadă rezultatele.

Eu sunt optimist, trebuie să pornim de la realitate, să acceptăm că trebuie să lucrăm cu toţii. Imaginaţi-vă că noi le spunem pacienţilor:  'Înainte să vii la spital, trebuie să faci un duş, trebuie să te speli'. Uneori nu se întâmplă chestia asta, asta este realitatea. Dacă ajung în spital, le spunem: 'Ok, eşti pe picioarele tale, te poţi mişca, urmează să te operezi, te rog cu o seară înainte de operaţia programată şi în dimineaţa  operaţiei programate, spală-te bine de sus până jos cu şamponul acesta special'. Sigur că îi supraveghem, dar asta pot să o facă şi ei. Le spunem: 'Înainte să vii la spital, du-te la medicul de familie, fă-ţi un control, poate eşti purtător de MRSA ( n.red stafilococ auriu meticilino-rezistent) în nas'. Pacienţii vin la spital şi spun: 'A, nu am avut timp să mă duc la medicul de familie'. Asta prelungeşte internarea cu o săptămână. Să prelungeşti internarea cu o săptămână înseamnă automat un risc suplimentar de infecţie asociată asistenţei medicale, prezenţa în spital este principalul factor de risc pentru infecţia asociată asistenţei medicale, sunt studii care arată că, cu fiecare zi cu care prelungesc şederea în spital, mă expun unor riscuri suplimentare, este absolut normal, în spital se întâlnesc cei mai răi microbi care vin din toate părţile, din toată lumea”, a atras atenţia medicul.

Prelungirea internării în spital, un risc suplimentar de îmbolnăvire sau transmitere a unor infecţii

Internarea în spital nu trebuie prelungită sub nicio formă, spune medicul epidemiolog pentru că asta înseamnă riscuri suplimentare de îmbolnăvire sau transmitere a unor infecţii. Înţelegerea faptului că nu pot intra în spital mulţi aparţinători pentru un pacient internat pe Secţia de terapie intensivă, de exemplu, este importantă. Saloanele din spitalele noastre nu sunt mari, iar supraaglomerarea lor poate duce la complicaţii suplimentare pentru cei internaţi.

„Efortul şi al pacientului trebuie să fie în ideea 'Trebuie să-mi scurtez şederea în spital', unii pacienţi vin şi spun: 'A, ăla nu este un doctor bun că m-a ţinut doar 3 zile, trebuia să mă ţină o săptămână, nu sunt suficient de important pentru medicul respectiv'. Nu, după părerea mea, acesta a fost de fapt cel mai bun lucru care i se putea întâmpla, rămâi în spital atât timp cât este nevoie, maximum cât este nevoie, nici mai mult, nici mai puţin. Sau să înţelegem că pe terapie intensivă să nu mă supăr pe medicul epidemiolog sau pe medicul curant că nu lasă toată familia să urce pe terapie intensivă şi să stea o oră şi jumătate şi să-i aducă de mâncare, tot felul de lucruri. Eu spun că este important confortul psihic al pacientului, permitem vizitarea pacienţilor 15 minute, un singur membru al familiei. De ce? Pentru că saloanele din spitalele din România nu sunt atât de mari încât să pot aglomera ca într-un autobuz 3, 4, 5 aparţinători la un singur pacient şi la celălalt pacient să mai vină 3, 4, 5 aparţinători, deja lucrurile se complică şi după aceea ne trezim cu viroze respiratorii, ne trezim cu alte boli, alte complicaţii”, a explicat medicul Alexandru Coman, epidemiolog la Institutul Inimii din Cluj-Napoca, pentru news.ro.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰