În premieră, experții Fundației Dan Voiculescu cercetează tiparul neurocognitiv al excelenței românești
Ani la rând, părinții au crezut că un copil care învață perfect și are doar note de zece este garanția unui viitor strălucit. Sistemul școlar a întărit această convingere, transformând performanța timpurie într-o competiție a mediilor și a diplomelor. Dar o serie de cercetări internaționale arată astăzi că succesul real nu se construiește neapărat printre premianți.
Un studiu publicat în decembrie 2025 în revista Science a analizat parcursurile a peste 34.000 de performeri de top din întreaga lume. Grupul a inclus câștigători ai Premiului Nobel în științe, medaliați olimpici, jucători de șah de elită și compozitori de muzică clasică de renume.
Concluzia i-a surprins chiar și pe cercetători: „performanța mare la vârste fragede nu prezice succesul matur”. Cei mai mulți dintre marii performeri nu au fost „copiii-minune” ai generației lor. Unii au fost mediocri la școală, alții au început târziu să exceleze, dar toți au avut în comun perseverența, curiozitatea și o capacitate neobișnuită de a învăța din eșec.
Modelul clasic de educație, bazat pe competiție și ierarhii, pare tot mai puțin potrivit pentru a forma astfel de oameni. Notele ridicate măsoară doar o parte a performanței: conformarea, memoria, disciplina. Ce nu pot surprinde sunt trăsăturile care fac diferența pe termen lung: motivația internă, echilibrul emoțional, flexibilitatea cognitivă.
Profesorul Arne Güllich, coordonatorul studiului, a explicat că mulți dintre viitorii campioni mondiali „nu s-au remarcat în copilărie prin performanțe ieșite din comun, dar au învățat să evolueze constant”. Cu alte cuvinte, succesul matur nu este rezultatul unei explozii timpurii de talent, ci al unei dezvoltări treptate, bazate pe explorare, experiențe diverse și reziliență.
Această perspectivă capătă relevanță și pentru România, unde sistemul educațional continuă să valorizeze rezultatul imediat și să ignore procesul. Copiii sunt adesea etichetați după medii sau locuri în clasament, iar atenția pentru dezvoltarea lor cognitivă și emoțională este minimă.
Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României a lansat o cercetare unică în Europa Centrală și de Est: „Tiparul neurocognitiv al excelenței românești”, realizată împreună cu Institutul BrainMap. Studiul își propune să analizeze modul în care gândesc, reacționează și procesează informația tinerii cu potențial înalt, nu doar cum învață sau ce note obțin.
Evaluările combină testări cognitive și investigații qEEG (electroencefalografie cantitativă), o metodă care măsoară activitatea cerebrală în timp real. Prin aceste instrumente, cercetătorii pot observa diferențele subtile dintre gândirea analitică, creativitate, atenție și control emoțional, toate elemente esențiale pentru performanța durabilă.
„Tiparul neurocognitiv al excelenței românești” urmărește să ofere date care pot sprijini școala și familia în identificarea corectă a potențialului copiilor, pentru a înțelege cum pot fi susținuți diferit. Uneori, copilul care visează cu ochii deschiși în ultima bancă nu este neatent, ci doar funcționează altfel.
Pentru profesori și părinți, aceste concluzii pot schimba modul în care privesc performanța. Notele rămân importante, dar nu definesc întreaga poveste. În spatele fiecărui zece sau fiecărui cinci există o lume de gânduri, emoții și ritmuri cognitive care nu se văd în catalog.
Înapoi la Homepage
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
