Video Oana Fronea, medic, despre numărul mare de tineri care suferă un infarct: "Cel mai tânăr pacient, 25 de ani"

Interesant este că simptomele sunt diferite şi, de multe ori, nerecunoscute la timp. O boală de care ar fi trebuit să ne temem abia de la 55-60 de ani încolo, începe să ne dea palpitaţii cu 10 ani mai devreme. 1 din 10 români care suferă un infarct are sub 45 de ani.

Teoretic ştim cu toţii ce avem de făcut, dar asta nu înseamnă că şi reuşim să ne ferim de tot ce ne face rău. De multe ori ne este imposibil. E drept, nici statul nu ne ajută prea mult, e mai mult fiecare pentru el.... şi poate de aceea ni se pare uneori că este o loterie, când n-ar trebui să fie deloc aşa. 

Interviul acordat de Oana Fronea, medic primar cardiologie, Oliviei Păunescu 

- Aș vrea să vorbim puțin, pentru că sunt absolut convinsă că toți cei care se uită acum la noi au auzit de un caz, fie în familie, fie prieteni, fie vecini, există prevenție în ceea ce privește infarctul? Se poate preveni această boală? 

- Teoretic, da, bineînțeles, însă ca să punem teoria în practică, avem nevoie de mai multe elemente. În primul rând, noi să cunoaștem riscul nostru de a suferi un infarct de miocard și să începem să ne punem această întrebare, chiar dacă ne simțim bine. Fiindcă astăzi, chiar și în România, tinerețea nu mai este garanția sănătății, iar faptul că nu simțim nimic nu înseamnă că nu suferim de o afecțiune care poate evolua mult timp silențios, fără simptome, până într-un moment când intervine neprevăzutul, adică infarctul de miocard în discuția noastră.

- Spuneam ceva mai devreme că și femeile sunt din ce în ce mai afectate. De ce? Ce se întâmplă? Ce s-a schimbat, de fapt? 

- De obicei, femeia e protejată cardiovascular prin profilul hormonal. Hormonii estrogeni ne oferă o protecție. Evident, acest lucru expiră în momentul în care intrăm la menopauză. În ultimii ani, generațiile se sexualizează mai precoce și atunci intrarea la menopauză nu mai se face dincolo de 50 de ani, cum era cazul bunicilor noastre, ci chiar între 40 și 50 de ani. Lipsite de această protecție a hormonilor estrogeni, și femeile rămân expuse riscului cardiovascular alături de factorii de risc tradiționali, cum sunt fumatul, obezitatea, dislipidemia, diabetul.

- Dacă ar fi să enumerați trei lucruri simple care ar reduce riscul, hai să luăm pe rând pentru noi, femeile, pentru că tot am discutat, care ar fi acelea? 

- În primul rând, dacă trecem de vârsta de 40 de ani, cu atât mai mult dacă provenim din niște părinți care au avut probleme cardiovasculare înainte de 55 de ani, tatăl, înainte de 60, mama, să ne facem un prim control cardiovascular. O vizită la cardiolog, examen clinic, un EKG și analizele standard pentru a evalua care este riscul nostru cardiovascular din punct de vedere al valorilor tensionale, glicemie, profil de grăsimi din sânge, greutate corporală, evident, ținem cont și de nivelul de stres din viața noastră de zi cu zi și să le punem pe toate cap la cap și în funcție de asta putem depista doar risc pentru anumite boli cardiovasculare sau deja boală cardiovasculară în faza asimptomatică, atunci când nu simțim boala dar ea deja a început să fie activă în interiorul vaselor noastre. 

- Care a fost cel mai tânăr pacient cu probleme cu inima? 

- Pe care l-am avut eu? Undeva la 25 de ani.

- Era genetic? 

- Posibil că da. Noi, ca români, aparținem unei zone cu risc cardiovascular foarte înalt, spre deosebire, de exemplu, de populația din Franța, din Spania, dar dincolo de asta vedem infarcturi de miocard la tineri, dar infarcturi aterosclerotice, adică pe placă de grăsime depusă pe vasele de sânge ale inimii, lucru care, de obicei, ar trebui să se întâmple dincolo de 65 de ani. Până în anii 2000, infarcturile la tineri erau infarcturi trombotice, adică prin cheag de sânge, de obicei la marii fumători, care stimulează formarea cheagurilor de sânge, sau la cei care aveau o predispoziție, o boală genetică, trombofilie se numește. Dar acum asistăm la acest switch în cauza de infarct la tineri și anume din ce în ce mai multe infarcturi pe placă de grăsime. 

- Care sunt greșelile pe care tinerii le fac?

- Greșelile sunt că ignorăm, nu mergem la controle. Evident, linia de prevenție este asigurată de către medicul de familie. Ne bazăm că suntem tineri și poate că n-avem nimic, mai ales dacă nu simțim nimic. Dacă ne-am măsurat tensiunea, am putea să vedem că, ok, nu suntem hipertensivi, dar nici tensiunea nu este normală, e o tensiune de graniță. Poate glicemia nu ne califică că suntem diabetici, dar în niciun caz nu este normală. Greutatea noastră, încă nu suntem obezi, dar nu avem nicio greutate normală. Câte puțin din fiecare factor de risc, pus peste ceva care poate e genetic, și avem o evoluție galopantă, care ne face să avem poate 45 de ani în buletin, dar pe vasele de sânge să fim la 60. 

- Nu mâncăm sănătos, dar ținem diete drastice sau încercăm alte metode. Nu mâncăm sănătos, dar luăm suplimente. Aceasta e cumva o cale ușoară, nu ne place să facem mișcare. Cât de periculoasă este această cale ușoară? 

- Evident, orice dietă, fără o recomandare din partea unui medic nutriționist, care să țină cont de personalitatea noastră, de nevoile organismului nostru, dacă avem sau nu boli, dacă suntem cu adevărat sănătoși sau doar aparent sănătoși, poate să fie nociv. Trebuie să ne hrănim organismul, nu să ne biciuim. Câteodată vrem să scăpăm de obezitate, de suprapondere, dar începem să fim mai catolici decât Papa și, în felul ăsta, nu facem decât să ne stresăm organismul și poate să stimulăm anumite boli care deja sunt în desfășurare în organismul nostru și organismul, fiind lipsit de toți nutrienții adecvați necesari să lupte cu respectivele condiții, nu fac decât să agraveze, în final, boala.

- Nemâncatul ne slăbește inima? 

- În anumite condiții, da, fiindcă cașexia, care, să spunem, poate să fie consecința unei anorexii, forma extremă de boală, când nici nu mai putem să mâncăm, chit că ar trebui să mâncăm, are repercusiuni importante asupra aparatului cardiovascular. 

- Bun, suntem țara cu cea mai mare incidență a problemelor cardiace din Uniunea Europeană. Statul, din păcate, nu face mare lucru cu prevenția. Avem o strategie națională, întinsă până în 2030, și sunt curioasă dacă avem rezultate, până acum, notabile. 

- Noi încercăm. Din punctul de vedere al subiectului infarctul, abordat astăzi, avem, în ultimul timp, un program național de tratament în acut al acestor cazuri. Adică oamenii, dacă reușesc să-și recunoască la timp simptomele, să alerteze ambulanța, să fie diagnosticat precoce, sunt îndrumați către spitale care au facilități de a trata corect aceste cazuri extreme. Și asta a dus la o scădere a mortalității prin sindrome coronariene, infarcturi de miocard, la nivelul țării noastre. Evident că nu suntem unde ne-am dori, dar suntem mult mai bine față de acum 20 de ani. Lucrurile sunt grele, ca peste tot, dar cred că depinde de noi. În cardiologie, minutele înseamnă miocard, iar prevenția înseamnă destine. Așa că, în primul rând, noi, ca oameni, trebuie să știm că atunci când facem o simplă alegere, să mergem la un control simplu, să renunțăm la un stil de viață nociv, să renunțăm la țigară, să renunțăm la abuzuri de, cum să spunem, cofeină, de alcool, la dulciuri, prin gesturi mici putem să ne conservăm sănătatea.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰