28 iunie 1883. Eminescu era arestat și internat la spitalul doctorului Alexandru A. Suțu
28 iunie 1883 a reprezentat zi de hotar în viaţa lui Mihai Eminescu
28 iunie 1883 a reprezentat zi de hotar în viaţa lui Mihai Eminescu
28 iunie, o zi încărcată de evenimente: Austro-Ungaria recurgea la retorsiunea relaţiilor sale diplomatice cu România, Germania ameninţa cu războiul, autorităţile scoteau în afara legii "Societatea Carpaţii", iar vocea lui Mihai Eminescu este redusă la tăcere.
Mai potoliţi-l pe Eminescu
P.P.Carp îi comunica un imperativ politic lui Titu Maiorescu: anihilarea incomodului ziarist de la Timpul - “Mai potoliţi-l pe Eminescu”. Junimiştii (prin Petre Carp), au înţeles că încheierea Tratatul Secret de alianţă între România şi Austro-Ungaria, Italia şi Germania era condiţionată de îndeplinirea anumitor condiţii prealabile, printre care şi înlăturarea cu orice preţ, prin orice mijloace, a indezirabililor.
Eminescu nu putea fi expulzat, nici arestat, invocându-se raţiuni politice. Trebuia “izolat” într-un spital de boli nervoase. Ziua de 28 iunie 1883 avea ca scop acreditarea ideii că demenţa de care suferea Eminescu este motivul scoaterii din viaţa publică a celui mai periculos exponent al liniei politice ostile alianţei cu Puterile Centrale.
Curajosul Eminescu deranjase prin articolele sale:
- în 1879, acesta publicase în ziarul “Timpul” studiul intitulat “Chestiunea evreiască”, un subiect extrem de sensibil, asupra căruia România trebuia să vegheze, ţinând cont de condiţionările impuse ţării noastre de către puterile europene, ca monedă de schimb a recunoaşterii Independenţei;
- la 5 august 1880, acesta declanşase o campanie de presă în chestiunea dunăreană, fapt care nu putea să nu intereseze marile puteri ale Europei;
- în preajma datei de 28 iunie 1883, Eminescu abordase o altă problemă sensibilă: prezenţa catolicismului în România, în contextul unui moment istoric atât de complicat;
- ultimul articol semnat de Eminescu în “Timpul”, apărut în ziua de 28 iunie era un violent protest la adresa încălcării libertăţii presei, a dreptului de liberă exprimare, lansând un semnal de alarmă împotriva măsurilor represive luate de către Brătianu şi guvernul său, potrivit agero-stuttgart.de
Procesul de asasinare fizică şi morală a lui Mihai Eminescu explodează în ziua de 28 iunie 1883.
Ziarul “Românul” care se afla în polemică cu Eminescu scrie pe 1 iulie: “Aflăm cu sinceră părere de rău că d. Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul, tânăr plin de talent şi înzestrat cu un deosebit geniu poetic, a căzut greu bolnav. Sperăm că boala sa nu va fi de cât trecătoare şi că în curând vom putea anunţa deplina sa însănătoşire”.
Domnul Eminescu a înnebunit
Ziua decisivă avea să fie 28 iunie 1883, când se petrec o sumă de lucruri bizare atent plănuite pentru a fabrica nebunia eminesciană. Soţia lui Slavici, doamna Szoke, trimite lui Maiorescu un bilet cu urmatoarea rugăminte: “Domnul Eminescu a înnebunit. Vă rog faceţi ceva să mă scap de el, că e foarte rău.” Maiorescu găseşte în acest bilet pretextul perfect pentru a pune planul în aplicare.
Eminescu era în aceea zi la baia Mitraşewschi, lângă strada Ştirbei Vodă, nu departe de sediul Societăţii Carpaţii, societate interzisă de oficialităţi în aceeaşi zi. Eminescu fusese dus acolo de către Grigore Ventura pentru a-l discredita, ceea ce îi şi reuşeşte. Eminescu îşi iese din minţi iar Ventura îl părăseşte. Anunţă apoi imediat poliţia că trebuie să ridice un nebun de la baia Mitraşewschi.
În aceeași zi a fost internat în sanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul de „manie acută”. Conform părerii dr. Ion Nica, exprimată în cartea „Eminescu, structura somato-psihica” (1972), poetul suferea de psihoză maniaco-depresivă - opinie adoptată și de criticul Nicolae Manolescu.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰