Video Când devine curăţenia o problemă. Semnele care pot indica o tulburare obsesiv-compulsivă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
O casă ordonată ne poate face să ne simțim mai bine, însă nevoia de ordine dusă la extrem poate ascunde o problemă. Invitatul Observator 16, Elena Roşu, psiholog, explică diferenţele dintre ordine funcţională şi comportamentele care pot si semne ale unei tulburări obsesiv-compulsive, dar şi când este nevoie de ajutorul unui specialist.
PREZENTATOR: Elena Roșu, psiholog, este invitata mea din acest moment de la Observatorul 16. Elena, mulțumim tare mult că ești cu noi.
INVITAT: Bine te-am regăsit, Teodora. Mulțumesc de invitație.
PREZENTATOR: Am spus că fie este o tulburare obsesiv-compulsivă, fie, acum nu știu dacă este o scuză asta, ne ascundem după, sunt perfecționistă, fie, nu știu, poate facem așa ordine în gânduri, poate că ne liniștim în felul acesta, unul îi spun că le place să gătească, alții că vor să pictez, alții că vor să facă o curată în grădină, alții prin casă. Sau, de fapt, sunt niște scuze și toate lucrurile duc în aceeași direcție. Cum este?
INVITAT: Este important să facem o diferență între ordinea funcțională, care ne face casa este aerisită și ordonată, pentru că e important, ca mediul în care locuim, să fie un mediu plăcut, și acea nevoie de ordine cumva dusă la extremă, care poate conduce către o tulburare obsesiv-compulsivă. Dar este o diferență, bineînțeles.
PREZENTATOR: Așa, care e diferența, ca să știm clar?
INVITAT: În situația în care vorbim despre o problemă și avem nevoie de specialist, este când persoana are gânduri, adică acele situații în care gândurile o acapărează atât de mult, sunt repetitive și nu le poate face față și ajunge să aibă niște comportamente compulsive, adică le face repetitiv, îi ocupă foarte mult timp, poate să afecteze relațiile, adică să nu mai iasă cu prietenii sau cu familia, pentru că totul trebuie să fie așa cum gândește ea că ar trebui să fie. Și atunci îi influențează la propria viață.
PREZENTATOR: Cum îți dai seama? Când suntem într-o astfel de tulburare, sau într-un moment în care noi facem lucrurile obsesiv într-o anumită direcție, nu ne dăm seama că e ceva defect. Cum trebuie să gestionăm asta? Vine un membru al familiei, cineva apropiat și spune, nu este bine că tu insiști cu curățenia la nesfârșit, oprește-te sau du-te și cere ajutor, sau când repeți asta cât timp, șase luni, un an, când faci chestiunea asta, cred că nu e ușor de încadrat neapărat într-un tipar, dar aș vrea cumva să identifice cei care ne urmăresc, dacă e un moment pe care ar putea să-l vadă ca fiind, acum am o problemă, trebuie să mă duc să o rezolv.
INVITAT: Dacă vorbim specific despre tulburare obsesiv-compulsivă, aceasta este din totdeauna. Deci nu este apărut acum și sunt eu. Este ceva ce a existat, dar poate să fie pe mai multe tipare vizibile, adică verificări, curățenie obsesivă, poate să fie anumite ticuri. Persoana știe că este ceva neregulă, adică de obicei se văd. Dar aici, când vorbim despre o curățenie pentru că vreau să fie totul perfect, sau o curățenie în care.
PREZENTATOR: Că mi-este frică de microbi sau că mă tem de anumite bacterii.
INVITAT: Intră tot la tulburare, dar nu apare de acum și durează doar trei luni. De obicei, aceste gânduri, aceste obsesii și aceste compulsii, ca și comportament, au fost și se exprimă în viața mea într-un anumit fel.
PREZENTATOR: Adică tu clar că le-ai avut într-o formă sau alta.
INVITAT: Clar că le-ai avut și clar că le dezvolți în continuare și le ai pentru că nu te poți obține, pentru că comportamentul tău ce este important să reține nu mai este o alegere. Una este să aleg să fac curățenie în timpul meu și nu mi-i afectează niciun fel în viața, nu mă duce la extenuare, nu mă obosește psihic, pentru că atunci când am niște gânduri legate de cât de ordine să fie, ajungem la oboseală psihică și în tulburare deja aceste comportamente sunt mai puterice decât mine și nu mă pot abține. Eu nu mă pot abține pentru că sunt atât de intruzive încât îmi conduc viața. Cred că asta este bine să înțelegem. Dacă vorbim despre ordine funcțională, este cea pe care eu aleg în timpul meu, este acea ordine în care eu pot să tolerez imperfecțiunile de genul am lăsat o cană nespălată și nu să mă gândesc că am cana nespălată, mă întorc că trebuie neapărat să o spăl, să o pun la locul ei, ci pot să fiu flexibilă la nivel de mentalitate și să înțeleg că este nespălată și când am timp să o spăl, o voi spăla.
PREZENTATOR: Care ar fi soluțiile? Acum clar că atunci când vorbim despre o tulburare, pe asta o tratăm la un specialist. Aici nu cred că putem face singur ceva. Dar până să ajungi la un specialist, mai poți să găsești soluții? Mă obsedează cana aia nespălată în timpul bucătăriei. Îmi pot muta atenția? Adică, nu știu, mă apuc să pictez, ud florile, mă uit frumos la un film, ascult muzică clasică, să-mi destind un pic stresul, creierul sau cum e.
INVITAT: Este important prima dată să conștientizăm. Pentru că există cumva o schemă care ne conduce și anume, observ cana nespălată, apare un gând, trebuie să o spăl, apare un comportament și un impuls, mă duc neapărat să o spăl și apoi mă ușurez pentru că se liniștesc starea de iritabilitate, de obicei, frustrare sau furie. Și atunci ce aș recomanda eu este să amân. Nu o spăl acum, nu o spăl 10 minute. Știu că e acolo și ca să pot să-mi exersez flexibilitatea, pentru că asta o voi construi, să fiu mai flexibil la tot ce este intolerabil pentru mine, o să amân momentul acela. Și exersând, astăzi puțin, mâine puțin, la un moment dat o să pot să-mi controlez aceste impulsuri. Și de cele mai multe ori ele vin pe fondul învățării, că am avut în casă niște modele în care am învățat noi că ce frumos este să ai ordine în casă, să primești oameni în fiecare casa, în ordine dată de la modelele noastre.
PREZENTATOR: Deci iată că amânarea nu este neapărat un lucru rău. Uneori poate că ne duce în tot felul de situații care sunt nepotrivite, dar aici amânarea este lucrul bun. Mădălina Elena Roșu, mulțumim tare mult că ai fost cu noi. Mulțumim pentru sfaturile.
