Implantul cohlear, o corvoadă grea pe umerii părinţilor

Evadează în lumea sunetelor doar atunci când nu li se consumă bateriile. Copiii cu implant pentru auz rămân în grija părinţilor, care trebuie să plătească pentru întreţinerea aparatului.

Tot ei trebuie să susţină orele de logopedie şi recuperarea psihică şi socială a copilului.

Ca să fie eficient, implantul cohlear trebuie să se facă de la o vârstă cât mai mică. În spitale există, acum, doar un program pilot de screening pentru nou-născuţii cu aceste probleme.

Deşi are probleme cu auzul şi stă la câţiva metri de personajele din scenetă, acest copil reuşeşte să audă replicile actorilor. Ceea ce părea a fi doar un film mut, a început să capete un înţeles.

Aceştia sunt copii care şi-au pierdut auzul. Dar asta nu i-a împiedicat să înveţe să vorbească.

Implantul cohlear de care au beneficiat i-a ajutat să fie nişte copii normali.

Andreea are 9 ani. Acum şapte ani a fost operată şi i s-a implantat dispozitivul care o ajută să audă sunetele din jur. 

În România, între 1 şi 3 nou-născuţi dintr-o mie riscă să aibă pierderi ale auzului când ajung pe lume. Asta înseamnă că, anual, numai în Bucureşti se pot naşte 45 de copii surzi. 

Un implant cohlear nu este ieftin, costă aproximativ 93 de mii de lei. Adică în jur de 25 de mii de euro.

Dacă operaţia şi dispozitivul sunt asigurate de stat, costurile cu întreţinerea aparatului şi recuperarea copilului revin părinţilor. 

De multe ori, copii hipoacuzici sunt depistaţi de părinţi atunci când acest lucru este posibil. Adică în jurul vârstei de 1 an sau chiar mai târziu.

Implantul îl primesc şi mai târziu. În spitalele din România există un program pilot de screening pentru nou-născuţi cu probleme de auz, care se desfăşoară doar în 17 spitale din ţară.

Asta ar însemna ca toţi copii care se nasc în România să poată fi testaţi auditiv. Un copil diagnosticat devreme poate fi reabilitat în toalitate.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰