Video Cum arată singurătatea din marile oraşe. "Kitul" folosit de români ca să nu fie nevoiţi să vorbească cu nimeni
Conectaţi 24 de ore din 24 online, dar tot mai izolaţi în realitate. Deşi trăim înconjuraţi de oameni, tresărim când bate cineva la uşă, evităm privirea vecinilor la lift şi ne punem căştile pe stradă ca să nu fim nevoiţi să socializăm în caz că ne întâlnim cu vreo cunoştinţă. Nu e răutate, e mai degrabă epuizare. Se numește fugă socială și este efectul unei societăți care cere tot mai mult de la noi, în timp ce noi devenim tot mai obosiți și tot mai puțin disponibili unii pentru alții. Efecte sunt însă grave şi de lungă durată: practic, uităm cum se simte o conexiune reală şi devenim tot mai anxioşi, de la o zi la alta.
Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleReporter: Locuiţi la bloc?
Femeie: Da.
Reporter: Câţi vecini cunoaşteţi?
Femeie: Niciunul.
Reporter: Din copilărie vă aduceţi aminte?
Femeie: Da.
Reporter: Care era situaţia?
Femeie: Îi cunoșteam pe toţi. Uşa era deschisă, chiar veneau vecinii la noi foarte des.
Reporter: Acum de ce nu se mai întâmplă?
Femeie: Nu ştiu. Unii nici măcar nu salută.
Acum, ușile sunt încuiate, băncile din fața blocurilor sunt goale, iar vecinii au devenit simple fețe familiare, pe care le observăm doar atunci când mai ridicăm privirea din telefon. Sunt practic niște necunoscuți pe care încercăm să îi evităm chiar și în lift.
"Tineretul bagă capul între umeri, căştile în urechi, mobilul în faţă şi aia e", a povestit o femeie.
"Kitul" folosit de români pentru a evita interacţiunile
"Am căștile. Ochelarii de soare. Aaa, și telefonul pe silențios. O să răspund mai târziu, dacă era urgent, sigur suna. Acesta a devenit noul "kit" de ieșit din casă. Nu ca să ascultăm muzică sau să vedem mai bine, ci ca să avem puțină liniște, să evităm conversațiile nedorite, apelurile neașteptate și, uneori, interacțiunea cu ceilalți", transmite Ana Maria Munteanu, reporter Observator.
Fenomenul are şi un nume - fugă socială. Este un mecanism de izolare la care apelează și Florentina. La 28 de ani, lucrează în departamentul administrativ al unei universităţi. Deși are un job care implică multă socializare, după program preferă liniştea.
"Intru într-o încăpere, salut, zâmbesc apoi mă retrag într-un colțișor şi stau liniştită. Şi dacă iau o pauză de la job, stau cu căştile în lumea mea", spune Florentina.
Cu timpul, fiecare interacţiune faţă în faţă a devenit o povară, iar singurătatea, o zonă de confort.
"Am perioade în care zic gata, în weekendul ăsta ies cu mai multe perosane, vreau să socializez. Când vine momentul respectiv, vreau să stau singură, la un serial, să mănânc o pungă de seminţe, să mă relaxez", a continuat tânăra.
"Poate fi o formă de igienă mentală. Sunt așa-zise căderi în sine. Fiecare dintre noi avem nevoie să trecem în revistă lucrurile", explică Antonio Amuza, sociolog.
Societatea aflată în burn-out îi face pe oameni să evite socializarea
Specialiştii vorbesc despre un efect al unei societăţi aflate în burn-out. Suntem tot mai obosiţi, aşa că evităm socializarea. Este însă şi un mediu care ne epuizează psihic şi fizic, prezent mai ales în oraşele mari.
"Există o presiune foarte mare în societate de a performa, de a te îmbunătăți constant, ceea ce duce la niște costuri emoționale foarte, foarte mari", subliniază Alex Dincovici, antropolog.
Chiar și mediile care odinioară legau prietenii pe viață, astăzi s-au schimbat complet.
Tânăr: Acum sunt la facultate, la cămin şi cunosc 2 persoane.
Reporter: Nici la cămin nu se socializează?
Tânăr: Nu prea.
"Avem de-a face cu siguranța dusă la extrem. Oamenii se duc către sălbăticie. Își doresc să nu aibă responsabilități, își doresc să nu depindă de nimeni, dar nici să le ofere celorlalți ceva din viața lor", spune Radu Leca, psiholog.
"Nu îmi place să comunic cu lumea şi nu vreau să mi se pună întrebări la care nu ştiu să răspund pe moment", a mai precizat o tânără.
"Dacă celălalt are nevoie de tine şi tu vrei sa fii singur e o formă de egoism", susţine o femeie.
În satele mici, oamenii încă se ajută între ei
În orașele mari, ritmul alert și stresul accentuează distanțarea. În comunități mici, relațiile rămân însă mai apropiate. Doina şi Gheorghe locuiesc într-un sat la 50 de kilometri de Craiova. Aici timpul curge altfel, dar şi oamenii se tratează diferit unii pe ceilalţi.
"La noi dacă treci pe stradă, şi copilul mic de 4 ani, spune săru-mâna. Se ajută între ei, la necaz, la bucurii se ajută. Aici se cunosc la 3 sate. Este o familie la țară. De asta ne-am mutat aici", a declarat Doina.
Chiar dacă populaţia nu mai este atât de mare ca acum câţiva ani, sătenii profită de orice ocazie să se întâlnească.
"Seara, aici pe stradă, mai sunt nişte bătrânele, ne strângem seara acolo şi tăinuim 3-4 ore. Vorbim de necazuri, toate supărările", a adăugat o femeie în vârstă.
Cu cât stăm mai departe unii de ceilalţi, cu atât devenim mai vulnerabili. Datele de la Organizaţia Mondială a sănătăţii arată că una din 6 persoane se simte singură. În România, aproximativ 75% dintre tinerii Gen Z spun că au episoade frecvente de stres și anxietate.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
Înapoi la Homepage
