Izvorul Tămăduirii, sărbătorit pe 25 aprilie, vineri. Ce semnificaţie are 

Izvorul Tămăduirii este una dintre sărbătorile religioase ce nu au dată fixă, Izvorul Tămăduirii fiind sărbătorit în vinerea din Săptămâna Luminată, respectiv în vinerea de după Sfintele Sărbători Pascale.

După ce am avut Săptămâna Mare şi cele trei zile în care am celebrat Sfintele Sărbători Pascale, românii au parte de o nouă sărbătoare importantă, sărbătorită cu cruce roşie în calendarul creştin-ortodox.

Ce semnificaţie are Izvorul Tămăduirii, sărbătoare cu cruce roşie pe 25 Aprilie 

Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii îşi are originea într-un eveniment petrecut pe vremea lui Leon cel Mare. Se spune că acesta a găsit, într-o pădure, un orb care i-a cerut apă.

La îndemnul Maicii Domnului, Leon cel Mare i-a dat orbului să bea apă dintr-un anumit izvor, iar după ce a băut apă, orbul s-a vindecat de orbirea sa, astfel apărând noţiunea de Izvorul Tămăduirii.

De asemenea, conform crestinortodox.ro, se spune că, pentru a mulţumi Maicii Domnului, când a devenit împărat, Leon cel Mare a ridicat o biserică în apropierea izvorului respectiv, biserică unde s-au săvârşit, apoi, multe minuni.

Ce fac ortodocşii de Izvorul Tămăduirii

De Izvorul Tămăduirii, creştinii ortodocşi vin, în mod obişnuit, pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Agheasma Mică. Apa sfinţită poate fi băută tot anul, pe stomacul gol, spre deosebire de Agheasma Mare, de la Bobotează, care poate fi băută timp de numai 8 zile.

În România există mai multe izvoare considerate ale tămăduirii, în jurul cărora, cu prilejul acestui praznic, mii şi mii de creştini vin să se împărtăşească din binefacerile apei sfinţite. Printre ele, izvorul de la Mănăstirea Dervent, Biserica Greacă din Brăila, Mănăstirea Ghighiu din judeţul Prahova, Mănăstirea Horăicioara din judeţul Neamţ sau Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă din judeţul Argeş.

Tradiţii şi obiceiuri de Izvorul Tămădurii

În această zi, în unele zone ale ţării, adolescenţii fac legământul juvenil. Acest legământ se făcea, cu sau fără martori, în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale prin care făceau jurământul respectiv: rostirea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului sau al altor obiecte cu valoare simbolică, de obicei o oală sau o strachină din lut, însoţite întotdeauna de o lumânare aprinsă, îmbrăţişarea frăţească, ospătarea cu alimente rituale şi dansul.

Persoanele legate se întâlneau anual sau, după căsătorie, la Rusalii. Dupa încheierea solemnă a legământului, copiii şi apoi oamenii maturi îşi spuneau până la moarte surată, vere, fârtate ori verişoară şi se comportau ca adevărate rude de sânge: se sfătuiau în cele mai intime şi grele probleme ivite în viaţă, îşi împărtăşeau tainele, nu se căsătoreau cu sora sau cu fratele suratei ori fârtatului, se ajutau şi se apărau reciproc, până la sacrificiul suprem.

Din bătrâni se spune că în această zi este bine ca oamenii să se spele cu roua şi să bea agheasmă, pentru a se feri de boli sau chiar pentru a se vindeca.

Tot în această zi se curăţau şi se sfinţeau fântânile şi se găseau izvoare noi. Credinţa spune că fântânile sfinţite de Izvorul Tămăduirii nu vor seca în perioadele fără ploi.

Ce nu este bine să faci în această zi

Gospodinele respectă ziua de prăznuire şi nu spală, nu calcă rufe şi nu croiesc un lucru de îmbrăcăminte, pentru că acesta nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată. Mai ales în mediul rural, gospodarii aruncă apă sfinţită peste vitele de povară, pentru ca acestea să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la lucrările agricole.

Pentru a avea un an bogat, gospodarii stropesc cu apă sfinţită în ziua praznicului grădinile şi livezile. Totodată, acest ritual protejează recoltele de efectele grindinei. În ziua praznicului, credincioşii se pot ruga în lăcaşuri care poartă numele sărbătorii.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰