Sânge pentru copii de la motocicliștii cu suflet mare
Motocicliștii de la clubul Rock N’Road au donat sânge pentru a le oferi mai multor copii defavorizați o zi specială de 1 iunie.
Motocicliștii de la clubul Rock N’Road au donat sânge pentru a le oferi mai multor copii defavorizați o zi specială de 1 iunie.
Sunt zgomotoşi, se îmbracă ciudat, merg numai în grupuri şi sunt, de cele mai multe ori, priviţi ca nişte paria de majoritatea oamenilor. Pentru că, ne place sau nu să recunoaştem, judecăm de cele mai multe ori după aparenţe. Vorbesc, bineînţeles, de găştile de motociclişti.
Dar, după cum ştim, de cele mai multe ori aparenţele înşeală. Iar ei le combat cum pot. De cele mai multe ori tac şi fac. Rock n Road sunt un astfel de grup. Da, merg pe motoare. Da, sunt tatuaţi. Şi da, au piercinguri. Dar, când nu provoacă panică celor care nu vor să înţeleagă fenomenul, fac acţiuni caritabile. La ultima, membrii au donat sânge. Pentru a putea strânge bani pentru copii orfani
În fiecare zi primim o lecţie. De multe ori, nici nu ne dăm seama pe moment. Alteori, nu ne dăm seama niciodată. Dar ele sunt tot timpul acolo. Ne-aşteaptă să le înţelegem tâlcul. Să le învăţăm morala. De obicei, noi nu predăm lecţii. Nu ne permitem. Astăzi o să facem o excepţie. E o lecţie simplă. Despre viaţă. Despre compasiune. Despre înţelegere.
Lecţia de astăzi nu are profesori. Este, dacă vreţi, un exerciţiu de observaţie. Dacă abia acum deschideţi televizoarele, o să vă întrebaţi care este legătura dintre un club de motociclişti şi lecţii.
Sunt elevii rebeli ai vieţii. Care, în ciuda felului în care se îmbracă, în care se poartă, în care vorbesc, au învăţat cea mai importantă lecţie a vieţii. Lecţia compasiunii. Au înţeles că oricât de rău le-ar fi, sunt norocoşi. Şi mereu sunt voci care nu răzbat dincolo de zidurile reci ale orfelinatului.
O să spuneţi că este doar o manevră de imagine. Nu este aşa. Altfel, poate aţi fi auzit de Rock n Road şi de proiectele lor de acum patru ani. Atunci când au organizat primul astfel de eveniment.
E încă o dovadă, dacă mai era nevoie de una, că aparenţele înşeală. Că bunătatea nu ţine de felul în care arătăm, ci de felul în care ne comportăm. Că nu trebuie să fii sfânt pentru a fi om. Chiar dacă nu eşti îmbrăcat la costum şi nu mergi cu o maşină scumpă. Şi, la final, ne permitem o ultimă îndrăzneală. Să-l parafrazăm pe unul dintre marii artişti ai noştri. Nu contează cât de lung am părut. Important e ce şi cât fac
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰