Românce care au schimbat lumea! Sofia Ionescu, PRIMA femeie neurochirurg DIN LUME
„O viață am fost pe fugă”, așa începea să vorbească despre sine, de fiecare dată, doctorul Sofia Ionescu, prima femeie neurochirurg din lume, una dintre doamnele ilustre ale medicinei autohtone
„O viață am fost pe fugă”, așa începea să vorbească despre sine, de fiecare dată, doctorul Sofia Ionescu, prima femeie neurochirurg din lume, una dintre doamnele ilustre ale medicinei autohtone
Cunoscută drept cel mai important discipol al legendarului Dimitrie Bagdasar, a făcut parte din "echipa de aur" a neurochirurgiei românești din perioada de pionierat. "O timidă în lume", care "numai cu bisturiul în mână era vitează", a realizat numeroase intervenții chirurgicale pe creier și pe coloană, pe parcursul unei jumătăți de secol.
La 25 aprilie 1920, se năștea la Fălticeni, județul Suceava, Sofia Ionescu, într-o familie modestă: tatăl, Constantin Ogrezeanu, casier BNR și mama Maria, casnică. Clasele primare le-a urmat la Fălticeni (Școala nr. 1), apoi a urmat 6 clase de liceu la Gimnaziul de Fete Fălticeni (1931-1937). Se mută la București, pentru ultimele clase de liceu (1937-1939), cu dorinta de a urma Facultatea de Medicină, lucru împlinit între anii 1939-1945. Studenția s-a consumat în anii celui de-al Doilea Război Mondial, iar vacanțele de vară erau petrecute în spitalele din Fălticeni ajutând la îngrijirea răniților.
Decisivă în alegea neurochirurgiei a fost întâlnirea cu profesorul Dimitrie Bagdasar, rămânând în acest serviciu 47 de ani (1943-1990). Prima operație pe creier avea să o realizeze in 1944. O supurație la deget îl împiedica pe doctorul Bagdasar să opereze un băiețel adus în comă la spital. Sofia Ionescu, singura care ar fi putut să opereze în acel moment, a acceptat provocarea de a face prima sa intervenție chirurgicală pe creier. Reușita operației s-a datorat calmului și preciziei.
"Copiii mei n-au avut mamă. Eu eram mereu obosită, munceam la policlinica cu plată de două ori pe săptămână, ca să-mi suplimentez veniturile.”
La absolvirea facultății, în 1945 s-a căsătorit cu medicul secundar dr. I. Ionescu. Tânărul cuplu a locuit, timp de 7 ani în spital, asigurând garda permanentă, iar 15 ani nu au avut concediu de odihnă. Sofia Ionescu s-a bucurat de 2 copii, însă nu a avut nicio zi de concediu prenatal.
Până la trecerea ei în neființă la data de 21 martie 2008, și-a continuat preocupările și activitatea științifică ca membru emerit al Academiei de Științe Medicale.
Devotamentul, pasiunea nestăvilită pentru profesie, modestia, respectul pentru pacienți, corectitudinea sunt doar câteva ingrediente ce asigură rețeta succesului.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰