Bucureștii de poveste. Casa Miclescu

Pe vremuri, i se spunea Micul Paris! Iar Bucureştii aveau tot dreptul să primească acest nume. Era o capitală e eleganţei est-europene, a culturii şi chiar a arhitecturii

Şi astăzi, dacă aveţi timp să vă plimbaţi prin cartierele vechi, veţi vedea clădiri spectaculoase.

Unele dintre ele recondiţionate perfect, altele distruse de termopane albe sau de cariatide din ghips, în timp ce altele - mult mai ghinioniste - au fost lăsate în paragină.

Vezi și

Jean Miclescu, totuşi, nu este un simplu avocat, căci provine dintr-o familie de boieri din Moldova. Alături de soţia sa, Alina Cantacuzino, continuă lucrările, fără a modifica picturile lui Mirea, care decorează marele salon al clădirii. Mai târziu, cuplul va lăsa casa moştenire fiului Radu Miclescu, un respectat colonel de cavalerie.

La vremea aceea, grădinile foarte întinse ale domeniului cuprindeau un teren de tenis, grajduri pentru cai, o seră şi un garaj, totul împrejmuit de un gard de fier. La poartă, supraveghea mereu o santinelă în uniformă. Dar odată cu finalul Primului Război Mondial, apune şi perioada idilică a domeniului Miclescu.

Comuniştii închiriază, apoi, Uniunii Artiştilor Plastici, care îl împarte în şapte apartamente. Printre cei care locuiesc pe domeniul Miclescu, se numără şi pictorul maghiar Ştefan Szönyi. Peste ani, fiica artistului - Julieta - va interpreta rolul Otiliei din filmul "Felix şi Otilia", care se turnează chiar în casa în care actriţa a crescut. Şi da, în tot acest timp, colonelul Miclescu continua să locuiască în micuţa baie de serviciu transformată în garsonieră. Dar asta nu însemna că fusese uitat de iluştrii lui prieteni.

După întâlnirea cu Charles de Gaulle, Radu Miclescu se întoarce în subsolul propriei case, unde trăieşte până la sfârşitul vieţii, în 1990.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰