Special! Mănăstirea Lupşa, refugiul spiritual din inima Ardealului
Mănăstirea Lupşa este considerată de cei care au fost deja acolo, fără reţineri: "Colţ de rai". Dar pe lângă linişte, lăcaşul mai are ceva special. Este cea mai veche, dar şi cea mai bine păstrată biserică de lemn, din zona Munţilor Apuseni.
Mănăstirea Lupşa este considerată de cei care au fost deja acolo, fără reţineri: "Colţ de rai". Dar pe lângă linişte, lăcaşul mai are ceva special. Este cea mai veche, dar şi cea mai bine păstrată biserică de lemn, din zona Munţilor Apuseni.
Considerată cea mai veche biserică de lemn din Transilvania, lăcaşul în formă parcă de navă a avut la început numai altar şi naos. Abia în anul 1810 i s-a adăugat pronaosul şi turla clopotniţă.
Viaţa mănăstirii, viaţa bisericii de lemn a fost zbuciumată, aşa cum a fost zbuciumată viaţa românilor din Transilvania.
La 1698, când s-a restaurat biserica s-a schimbat cupola bisericii cu un tavan casentat de cultura renascentistă.Două secole mai târziu, biserica a fost trecută pe lista construcţiilor ce urmau să fie dărâmate de către Imperiul Habsburgic. Intervenţia episcopului catolic Petru Paul Aron nu doar că a salvat-o ci, atunci, biserica a fost şi declarată monument.
El a sugerat atunci ca biserica să fie cruţată, călugării să fie alungaţi de aici şi vatra monahală să fie distrusă dar biserica să fie cruţată şi să fie dacă credincioşilor greco-catolici, să o folosească ei ca lăcaş de rugăciune.
Aici, a funcţionat şi singura şcoală din regiune, până în 1848, când a fost mutată în sat. Acolo unde este şi biserica de piatră construită înainte celei de lemn.
În perioada de înflorire a cnezatului, la 1421, cneazul Cândea a ridicat biserica de piatră din sat cu hramul sfântului mare mucenic Gheorghe.
Sunt mii de credincioşi dar şi de curioşi, care vin la bisericuţa dintre văile apusene, în căutarea liniştii.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰