Ultimii cultivatori de tutun din România

• Tutunul produs în România pleacă mai ales peste hotare.
• Ulterior se întoarce în ţară evident la un preţ mult mai mare.

Este perioada în care tutunul cules din câmp se ține la păluit, așa cum spun localnicii din Bratovoești. Frunzele mari se înșiră pe sfoară și se usucă până când pot fi fărâmiţate în palmă.

Urmează împachetarea şi procesarea. Bătrânii satului ştiu toate secretele producției de tutun.

Reporter: De la cine aţi învăţat dumneavoastră să produceţi tutun?

Paulina Ţiparu, localnică: Păi eu, cam de copil, de la părinţii mei. De la maică-mea. Semănau tutun şi puneau şi ei atunci.

Înainte de Revoluţie, oamenii dădeau tutun la schimb pe grâu, porumb sau alte alimente. Acum au ajuns să îl vândă pe nimic, iar fără subvenția de la APIA n-ar supravieţui.

Aproape 1500 de euro primesc agricultorii pentru fiecare hectar cultivat cu tutun. Este, de altfel, şi singurul motiv pentru care oamenii mai fac această muncă.

Din peste 35.000 de hectare câte erau cultivate înainte de 89 cu această plantă, mai avem în prezent puţin peste 1500 de hectare.

Reporter: Din aceste 950 de tone, cât a mers la export?

Rac Hristov Constantin - administrator firma procesatoare tutun: Tot a mers, totul numai la export a mers. Mai avem ceva rămas, dar e puţin.

Reporter: Faţă de anii anteriori a scăzut producţia de tutun sau a crescut?

Rac Hristov Constantin - administrator firma procesatoare tutun: A scăzut puţin.

Multe ţări din Europa cumpără tutun de la noi pentru că este mai ieftin. În România a rămas o singură fabrică funcţională, cea de la Zimnicea.

Tutunul procesat aici ia drumul marilor producători din Europa şi ajunge înapoi pe rafturile din țară la prețuri care lasă profitul în afara granițelor. 

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰