Covaci ne-a lăsat, la ultima apariție pe scenă, o vorbă cât un testament: "Oameni buni, găsiți-vă șira spinării. Noi am fost toată viața haiduci"

O viaţă ca un film şi un repertoriu ca un testament. Nicu Covaci va rămâne omul care trăit în acord cu propriile crezuri. Şi a vorbit, prin muzica lui, cu voce fermă, despre tot ce e nedrept în lume. Ne-a învăţat să rămânem drepţi, să nu plecăm capul şi să nu uităm să fim buni. Toţi cei care l-au iubit îşi pot lua rămas bun de la ulitmul haiduc al muzicii rock mâine, la Filarmonica din Timişoara. 

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

Nicu Covaci - un fenomen. Incomod și rebel. Iubit și contestat. Un simbol pentru libertate, cu mesaje ascunse printre rânduri.

"Datorită acestor mesaje care au rostul de a întări șira spinării la român am fost blocați, am fost interziși, suntem singură trupă de pe planetă asta care şi a riscat viaţa să fugă peste 6 graniţe să poată să cânte", spunea Nicu Covaci.

Se întâmpla în 1976. Deşi interzisă, trupa Phoenix, aduna mii de oameni în săli de spectacole şi stadioane. A plecat din țară. Dar n-a putut rezista prea mult fără muzică lui, fără trupa lui. S-a întors cu un camion plin de ajutoare și un plan bine pus la punct pentru a-şi scoate prietenii din ţară.

O poveste incredibilă, ca un scenariu de film. Care chiar a devenit film. "Phoenix - Povestea" este documentarul lansat în 2022 în prezența tuturor muzicienilor care, la un moment dat, au cântat în această trupă.

Oameni din toată țara vin spre Timișoara, de la mii de kilometri, că să îşi ia rămas bun de la Nicu Covaci

Nicu Covaci zâmbeşte acum în inimile acestor oameni. Şi în câteva fotografii, expuse de azi la Casa de Cultură din Timisoara. 

"Nicu era un om dârz, un om greu de mulțumit, un om fain", a declarat Alin Zelenco, fotograf la Casă de Cultură Timișoara.

Scenă Sălii Lira a Casei de Cultură din Timișoara e locul în care Cicu Covaci a început să cunoască celebritatea în anii '70. Tocmai de aceea, acum, în aceste zile de priveghi, toți cei care l-au apreciat îi vor putea lăsa un ultim mesaj într-o carte de condoleanțe ce va rămâne deschisă aici până în ziua înmormântării. 

În octombrie, anul trecut, ultima dată când a urcat pe o scenă, Covaci ne-a lăsat, fără să ştie, şi ultimul paragraf din testament: "E vorba să mergem înainte. Nu uitaţi, oameni buni, găsiţi-vă şira spinării. Noi am fost toată viaţa haiduci".

Nicu Covaci e de-acum peste tot. În apa mării, în aer, în vânt şi-n cuvânt.