Nu avem voie să uităm! 25 de ani de la MINERIADA din 13-15 iunie 1990

Fenomenul ''Piața Universității'' a debutat la 22 aprilie 1990, când, în urma mitingului electoral organizat de PNȚCD în Piața Aviatorilor, manifestanții constituie o baricadă și se ia hotărârea de a nu părăsi piața

• Val de ger peste România. Unde se vor întregistra aproape -10 grade

Fenomenul ''Piața Universității'' a debutat la 22 aprilie 1990, când, în urma mitingului electoral organizat de PNȚCD în Piața Aviatorilor, manifestanții constituie o baricadă și se ia hotărârea de a nu părăsi piața

În zilele următoare, manifestația din Piața Universității ia amploare, organizându-se mitinguri de protest, la care participă studenți, intelectuali, elevi, funcționari, conduse de Asociația ''21 Decembrie'', Alianța Poporului, Grupul Independent pentru Democrație și Liga Studenților; se scandează ''Libertate'', ''Timișoara'', ''Cinste lor, eroilor'', ''Jos Iliescu'', ''Jos nomenclatura'', ''Jos comunismul''.

La 25 aprilie 1990, revendicările sunt concentrate într-o declarație a manifestanților, în care cereau scoaterea în afara legii, la fel ca și partidele fasciste, a oricărui partid de tip comunist, înlăturarea din funcțiile de conducere a celor care au făcut parte din nomenclatura și aparatul comunist între 1945-1989, cercetarea tuturor persoanelor care au aparținut celor două categorii menționate mai sus și trimiterea în judecată a celor care se fac vinovați de susținerea regimului distructiv din țară. În același timp, se susținea punctul 8 din Proclamația de la Timișoara.

La 20 mai 1990, au loc alegeri parlamentare și prezidențiale, primele de după evenimentele din decembrie 1989, care au fost câștigate de Ion Iliescu și FSN.

În ziua alegerilor, Guvernul condus de Petre Roman adresează un apel către manifestanții din Piața Universității. Manifestația continuă, dar și greva foamei susținută de peste 20 de demonstranți.

Spre sfârșitul lunii mai se lansează tot mai multe apeluri — atât din partea autorităților cât și din partea diverselor organizații neguvernamentale — pentru a se renunța la această formă de protest.

La 7 iunie, manifestanții din Piața Universității organizează un marș al tăcerii, în sprijinul greviștilor foamei, pe traseul Piața Victoriei — Televiziune. Cu acest prilej se transmite Guvernului un memoriu prin care se propune deschiderea dialogului dintre manifestanți și autorități.

Negocierile dintre reprezentanții Guvernului și cei ai manifestanților din 11 iunie sunt considerate eșuate, deși câțiva dintre greviștii foamei anunță că renunță la această formă de protest, atunci când Guvernul va da autorizația de înființare a unui post de televiziune independent. Concomitent, în Piața Victoriei, se desfășoară un miting neautorizat, prin care se susținea necesitatea dialogului cu greviștii foamei.

În jurul orei 21,30 câteva zeci de mii de oameni se aflau pe străzile Capitalei, în principal la Televiziune.

Grupuri mari de demonstranți antiguvernamentali continuau să înconjoare clădirea TV. În centrul Capitalei au fost devastate magazine și localuri publice. Sediile Poliției Capitalei, Ministerului de Interne și al S.R.I. sunt atacate și se declanșează incendii. Din datele furnizate de Ministerul Sănătății, până la ora 23.55 au fost spitalizate, în urma incidentelor care au avut loc în București, 93 de persoane, din care 4 în stare gravă. S-au înregistrat 4 victime, două prin împușcare.

Ion Iliescu, președintele ales al României, face un apel radiotelevizat: ''Ne adresăm tuturor cetățenilor Capitalei, în numele democrației câștigate prin alegeri libere, să respingă, cu toată hotărârea, actele iresponsabile de violență și să sprijine organele de ordine în restabilirea situației de calm și legalitate''. Mai mult, comunicatul Guvernului vorbește despre acte de terorism legionar care trebuie stopate cu fermitate. Emisiunea postului public de televiziune este întreruptă din cauza conflictelor din clădire dintre manifestanți și forțele de ordine.

Dimineața de 14 iunie este marcată de venirea, la ora 4,30 minute, a două garnituri cu mineri. Ion Iliescu declara: ''am fost surprins să aflu că grupuri de cetățeni, în special grupuri de muncitori din alte orașe, printre care și minerii din Valea Jiului, au hotărât să vină în Capitală. Venirea lor nu mi se părea necesară dar nu aveam cum să o împiedic''.

La ora 6,00, în Piața Universității erau deja circa 10.000 de mineri, sosiți în cursul nopții din toate bazinele carbonifere ale țării. Minerii s-au organizat în trei puncte principale: în jurul Ministerului de Interne, Casei Centrale a Armatei și hotelului Intercontinental.

Modul lor de a ''face ordine'' s-a concretizat în agresarea fie pe stradă, fie la locul de muncă, a numeroși studenți, intelectuali, elevi. Au fost devastate sediile unor partide politice, ale unor organe de presă, a fost atacată Universitatea. Ziarele și revistele România liberă, Dreptatea, Expres, 22, Baricada, au fost atacate și devastate.

Până la ora 6,00, în dimineața de 15 iunie, la unitățile sanitare din Capitală s-au prezentat, la camerele de gardă, un număr de 462 de persoane, acuzând diferite traumatisme survenite în timpul evenimentelor din zilele de 13-14 iunie.

După o scurtă discuție pe care președintele Ion Iliescu a avut-o, în jurul orei 15,00, la Pavilionul Expozițional din Piața Presei, cu liderii minerilor, și în timpul căreia acesta le-a mulțumit pentru acțiunea lor, a început îmbarcarea minerilor în autobuze și transportul lor spre Gara de Nord, unde, cu garnituri speciale de tren, vor părăsi Bucureștiul.

Din raportul semnat de procurorul general Gheorghe Robu și de ministrul de interne Doru Viorel Ursu a rezultat că în urma evenimentelor din 13-15 iunie 1990 au fost arestate 185 de persoane învinuite de infracțiuni precum ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea liniștii publice, pătrunderea fără drept în instituții ale statului, furt calificat în dauna avutului public etc.

Deși, potrivit datelor oficiale, șase persoane și-au pierdut viața în urma violențelor, patru dintre ele fiind împușcate, și mai multe fiind rănite, asociațiile victimelor mineriadelor susțin că numărul lor s-ar ridica la peste 100 de persoane. Bilanțul real al evenimentelor din vara lui 1990 rămâne, în continuare, incert.

La 17 septembrie 2014, România a fost condamnată definitiv de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) într-un dosar care vizează mineriada din 13-15 iunie 1990. Judecătorii CEDO au considerat că statul român nu a desfășurat o anchetă rapidă și eficace în ceea ce privește evenimentele de atunci.

La 9 februarie 2015, procurorul general al României, Tiberiu Nițu, a dispus infirmarea a trei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale din anul 2009, privind evenimentele din 13-15 iunie 1990, precum și redeschiderea urmăririi penale în acest caz.

Sursa: Agerpres